skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Privirea ochilor închiși

 

-Auuuu!!! Muiere, ești nebună? Nu te uiți pe unde calci?

-Mă scuzați domnule, spune domnișoara blondă din fața mea.

Are niște tocuri cui ce mi-au străpuns adidașii. Lăcrimez de durere, simt valuri de căldură ce mă cuprind în plină iarnă. O unghie ce mi-a crescut în carne și care mă seacă la inimă de vreo două zile, a făcut acum cunoștință cu tocul femeii. Da, așa este în aglomerația de la această oră matinală, când toată lumea merge spre serviciu. Încet, steluțele mov-albăstrii care-mi înconjurau privirea au început să dispară. La fix pentru… o frână bruscă ce ne-a transformat pe toți în bile de biliard. Mă lovesc cu capul de bară, cotul unui bărbat masiv îmi caută dinții și evident femeia a început să practice samba direct cu tocurile ascuțite pe încălțările mele. Mă simt ca la mașina de cusut, dar una bruscată și aruncată dintr-un colț în altul. Se pare că de data aceasta mi-a ratat cu puțin unghia buclucașă.

-Auu!! Nu a ratat-o. Era doar o vremelnică iluzie.

– Mă nemernicule! Unde te bagi? Ești idiot? se aude și glasul nervos și hârâit al șoferului. El se ceartă cu participanții la trafic, eu cu participanții la dansuri liber-impuse ce-mi sunt alături în acest obiect de tortură ce-i spune autobuz.

Mă uit pe geam și îmi dau seama că la prima stație cobor. În sfârșit, voi scăpa de acest supliciu. Sper să pot ajunge până la uși relativ întreg.

Ei, asta-i bună, acum simt niște mâini dibace ce-mi verifică buzunarele. Ufff…

– Măi idiotule, scoate mâna din buzunarul meu, că te altoiesc de nu te vezi, spun eu întorcându-mă pe jumătate (mai mult nu pot, că nu e loc) către omul tuciuriu din spate. Amenințarea mea, prea puțin voalată este oarecum inofensivă întrucât nu am loc pentru a-mi ridica brațele. Totuși, ea funcționează și el își retrage rapid mâinile. Acum îmi fac loc cu greu printre ceilalți pasageri, pentru a ajunge pe locul de ejectare către exterior. Unii îi spun ușă, dar pentru mine e poarta de eliberare. Haina mea de piele se agață de țintele de ies din îmbrăcămintea tânărului cu creastă de cocoș ce se ține vârtos de bară. Un pârâit lugrubru mă atenționează că haina a cedat. Țintele „cocoșului” și-au făcut datoria. Acum buzunarul de la haină flutură în vânt.

Autobuzul oprește, ușile se deschid și cu greu ajung să simt asfaltul sub picioare. A fost nevoie de câteva coate bine plasate pentru a obține acest rezultat, dintre care vreo trei în direcția tânărului îmbrăcat în hainele cu ținte.

– Dă-mi și mie nene, mă ia în primire unul cu o față tristă!

– Lasă-mă băiete, îi spun eu enervat. Pune și tu mâna și muncește, lasă cerșitul…

Mă îndrept spre servici plin de nervi. Ce zi cumplită! Mai am de traversat încă două străzi și ajung la birou. Doar două semafoare. Evident sunt amândouă pe roșu, iar eu sunt în întârziere. Șeful face crize pentru orice minut. Trebuia să fiu pe scaun de zece minute, dar aglomerația de azi a întrecut orice închipuire. Imediat cum se face verde o iau la fugă și ajung în frumoasa cădire de sticlă ce ne adăpostește birourile. Sunt șase lifturi și nu vine niciunul. Ufff… mor de nerăbdare… în sfârșit, am ajuns. Apăs pe butonul cu cifra 6 și liftul pornește. Peste câteva secunde, se deschid ușile și mă trezesc față în față cu șeful meu.

– Bine măi Ioane, la ora asta se vine? Ce-i aici? Bar? Discotecă? Fiecare vine când vrea?

– Mă scuzați șefu’ dar a fost aglomerație.

– Trebuia să pleci mai devreme de acasă, asta nu e o scuză!

– Da, am înțeles, n-o să se mai întâmple, spun eu spășit.

El se uită cu o privire acuzatoare la mine în timp ce mă îndrept spre birou și îmi arunc geanta. Îmi vine să strâng pe cineva de gât. Telefonul sună… sună… sună…

-Alo.

– Aș dori și eu… spune o voce de bărbat la telefon.

– Nu dorești nimic, spun eu și trântesc telefonul.

Mă uit prin geam și îl văd pe Ionescu cum îi zâmbește secretarei. Pun mâna în foc că-i face ochi dulci. La mine nu se uită nimeni, parcă aș avea ciumă. Uite cum îi răspunde ea. Zici că a înflorit toată. În sfârșit, e problema lor.

Telefonul sună iar.

– Alo.

– Vino de urgență la mine, se aude vocea șefului de la celălalt capăt al firului.

– Da, imediat, spun eu îngrijorat. Asta nu e bine. Șeful nu te cheamă la el să te laude. Nu e felul lui.

Mă reped pe scările din spate și un picior îmi patinează. Alunec, mă lovesc cu capul de trepte. Brusc văd o lumină mare și nimic altceva. Lumina se risipește și mă scufund într-un întuneric profund. Văd un om cu haine albe. Se apropie. Mă privește zâmbind.

– Ce te hlizești măi arătare, n-ai văzut că am căzut?

– Am văzut, spune el cu un zâmbet imperturbabil. Ai avut o zi proastă?

– Da, foarte proastă! Am văzut numai imbecili și nesimțiți în jurul meu de dimineață până acum.

– Imbecili? Nesimțiți? Înseamnă că nu ai văzut nimic.

Se apropie și-mi pune mâna pe frunte. Nu știu de ce, dar nu pot să mă opun. Fruntea mea se încinge, simt că ia foc.

– Acum o să vezi și tu, așa cum vedem noi, spune el. Consideră că ți-am făcut un dar.

– Cine ești tu?

– Eu? N-are importanță. Poate un înger, poate un duh, poate un vis, sau poate o arătare, zice el izbucnind într-un hohot de râs. Apoi se transformă într-o pată de lumină și își ia zborul.

Rămân năuc pe scări. Mă ridic, mă uit în jur, și văd că nimeni nu este în apropiere. O iau la fugă spre biroul șefului. Secretara lui mă privește îngrijorată.

– Ioane, să știi că el (si face semn către birou) e nervos azi, îmi șopește ea.

Dau din cap aprobator și intru.

– Ioane, sunt foarte nemulțumit. Adineauri m-a sunat un client care mi-a spus că n-ai vrut să vorbești cu el și i-ai trântit telefonul. Ce se întâmplă? Vrei să te dau afară?

– Șefu’, eram nervos, și mi-am vărsat supărarea pe el. E vina mea.

Oricum, la cât de rău e șeful, sigur mă va sancționa. Nu are nicio importanță dacă-i ascund adevărul sau nu.

– Păi, în cazul ăsta… spune el. Nu termină fraza, se uită lung la mine.

Eu închid ochii așteptând cuțitul ghilotinei. Atunci, se întâmplă ceva extrem de ciudat. Îl văd pe șeful meu. Îl văd chiar și cu ochii închiși. Ce se întâmplă?

Îl zăresc aruncând pâmânt în groapă. Da, e la înmormântarea soției lui. Îi văd suferința, zbuciumul și disperarea, îi simt tristețea și lacrimile care-i ard obrajii. Nu mai suport atâta durere, mi se înmoaie genunchii. Cum? Șeful meu a trecut prin așa ceva? Mă ia cu amețeală. Deschid ochii și îi văd privirea mirată.

– Ți-e rău Ioane? mă întreabă el cu o îngrijorare sinceră în glas.

– Da, un pic, spun eu. Aveți un pahar cu apă?

– Bineînțeles. Sună, și secretara vine repede cu apa. Încet, sorb apa din pahar.

– Ioane, du-te acasă, vino mâine sănătos, dar să nu mai întârzii, spune el cu un glas plin de compasiune.

– Da șefu, așa voi face.

Plec încetișor spre biroul meu. Nu mă observă nimeni. Mă prăbușesc în scaun și încerc să înțeleg ce mi s-a întâmplat. Privesc pierdut prin geam către colegi… nu înțeleg nimic. Iar îl văd pe Ionescu cum se uită lung la secretară. Închid ochii ca să-mi adun gândurile. Iar se întâmplă! Chiar și cu ochii închiși îi văd pe amândoi. O văd pe ea cum plânge. Banca i-a luat casa pentru o datorie facută de fostul ei prieten. Ionescu vine lângă ea, o întreabă ce a pățit. El îi povestește tot. O consolează și îi prezintă un avocat, apoi îi găsește o familie cu o casă mare. Ei o primesc pe ea în gazdă fără să-i ceară niciun ban. Sunt oameni inimoși. Sunt șocat! Deschid ochii și îi văd din nou cum își zâmbesc.

Nu mai pot. Îmi iau repede geanta și pun pe mine haina cu buzunarul fluturând. O zbughesc pe ușă. Ies din clădire și rătăcesc prin mulțime. Unii înjură, alții multumesc, dar cei mai mulți merg preocupați. Mă așez pe o bancă, închid ochii și valuri-valuri de senzații mă năpădesc. Femeia de la chioșc a fost părăsită de bărbat acum două luni. Tânărul din față a picat examenul și plânge, e îngrijorat de ceea ce vor spune părinții, doamna în vârstă a aflat că are cancer, bătrânului i s-a furat pensia… mii de necazuri, mii de dureri.

Cum să mai spun eu că am o zi proastă?

Deschid ochii și văd lumea normal, așa cum am văzut-o până acum. Îmi dau seama că atunci când ochii închiși, le pot vedea la toți trecutul, necazurile și bucuriile. Oare ce mi-a dat omul acela pe scară?

Închid din nou ochii și tânărul care trece prin fața mea a fost părăsit de iubită. Are de gând să-și ia zilele. E disperat. Mă sperii, deschid ochii și fug după el. Îl ajung din urmă.

– Băiete! Băiete!

– Da domnule, se întoarce el cu o privire goală.

– Am nevoie de puțin ajutor, spun eu căutând rapid o soluție. Trebuie să-l țin ocupat până îmi vine o idee salvatoare.

– Ce doriți?

– Poți să stai cu mine câteva minute pe bancă?

– Da, desigur, spune el.

– Cum te cheamă?

– Mircea, spune el simplu.

– Ești un băiat bun, spun eu zâmbind. Am cunoscut odată pe cineva care-ți semăna. Avea aceiași ochi, aceiași privire, iar părul era pieptănat la fel ca al tău. Era o mare figură. Mă ridic de pe bancă și încep să merg. Mircea mă însoțește. Încep să-i povestesc zeci de pățanii cu prietenul meu din liceu, Cătălin. La început, el stă cu mine din respect, apoi poveștile mele îl prind și îl încântă.

Mă opresc la un colț, cumpăr de la o florăreasă câteva garoafe și îmi continui povestirile. Mircea râde, se distrează de toate trăznăile noastre. Ajungem la poarta cimitirului și îi arăt că vreau să pun niște flori la cineva. Continuăm să râdem și să glumim.

– Doamne, ce nebunii făceați domnule. Iar prietenul dumneavoastră Cătălin e atât de haios. Ce face el acum? Ce a ajuns?

– Uite! E aici în fața ta, îi spun eu arătându-i un mormânt. Și-a luat viața pentru o suferință trecătoare, i s-a părut că viața lui se termină dacă e părăsit de o fată.

Liniștea a pus stăpânire pe cimitir. O cioară a croncănit și și-a luat zborul. Mircea mă privește cu ochii lui mari, plini de uimire. O lacrimă își face încet drum pe obraz și apoi către bărbie.

– Știați? mă întreabă el aproape în șoaptă.

– Daaa… iubirea este ceea ce izvorăște din tine. O iubești?

– Daaaa… mai mult ca orice pe lume.

– Iubirea este viață, ea curge mereu. Iubirea este acel fluviu al carui izvor ești tu. Dacă devii marea, aceea nu mai este iubire, e doar apă de ploaie adunată din întâmplare într-un loc mai jos. Marea e moartă, ea nu curge, nu dăruiește.

– Da, spune băiatul și îmi sare în brațe.

Hohotele lui de plâns ne cuprind pe amândoi. Și mie îmi curg lacrimile. Ne zâmbim.

– Iubește! Fii tu fluviul de iubire. Dacă inima ta este sfărâmată asta nu înseamnă că iubirea ta a secat. Mai ai multe de trăit și multe bucurii de oferit și de primit.

În acel moment, un curcubeu a apărut deasupra noastră.

Text: Răzvan Șerbu
De același autor: Trepte spre Cer, File de Lumină, Vise de Înger

Comp_2

Comentarii (32)
  1. Minunata poveste….!!! Plina de invataminte.!!! Toti avem zile bune si rele,dar trebuie sa mergem mai departe…cu fruntea sus..!!! Multumim.!!!

     
  2. ……. Salut voios si luminos dragii mei luminosi ! …. In spatele fiecarei povesti este intotdeauna
    o alta poveste … Avem tendinta de a vedea doar aparentele … Avem tendinta de a vedea doar la
    suprafata …. Avem tendinta de a judeca dupa aparente …. Fie ca este vorba de situatii , fie ca este
    vorba de oameni …. Fie ca e vorba … de o poveste … Nu i asa ? …Privim rezultatul deciziilor unor
    persoane , faptele lor … Le judecam … Dar nu stam sa analizam … ” … Oare ce la impins pe acel om
    sa i a deciziile care le a luat ? … ” … Care au fost , oare , circumstantele lui ? … Tot ceea ce ni se
    intampla … ni se intampla cu un rost … Chiar daca uneori nu l vedem … Chiar daca nu vedem rostul…
    ….. Nimic nu este intamplator pe lumea asta … Si asta nu e doar un cliseu … E … pur si simplu …
    …. Situatiile noastre , problemele noastre , incercarile noastre … ni se par cele mai mari pentru ca ….
    …. sunt ale noastre ….Daca am avea puterea de a vedea cu ce se confrunta ceilalti semeni de ai
    nostri … Daca am avea aceasta putere chiar si pentru o scurta perioada de timp … ei bine … altfel am
    vedea lucrurile …. Si …cred eu … am fi mult mai fericiti … Ne am simti , cu siguranta , mult mai bine …
    ….. In spatele fiecarei provocari … exista o lectie de invatat … In spatele fiecarei situatii nefericite exista
    o Binecuvantare …. Exista … E acolo … Trebuie doar sa stii sa o vezi ! …
    ….. Si , in final , stii ceva ? … Cand esti nefericit … incurajeaza oamenii … Gaseste o persoana
    mai nefericita si ridic o din starea in care e … Spune i ceva bun , ceva frumos … Adu i un pic de Bucurie …
    …. Facand asta te vei ridica pe tine … Iti vei vindeca durerea ta … Incurajarea , Compasiunea sunt de fapt
    variatii ale Iubirii … Daruiesti Iubire … Primesti Iubire …. Fiti Binecuvantati ! …
    …. Va iubesc dragii mei luminosi … Si … Va doresc numai Bine ! …

     
    1. Multumim pentru perseverenta de care dai dovada si pentru aceste comentarii inspirate.
      O saptamana plina de bucurii sa ai!

       
    1. Eu vă mulțumesc, pentru că aveți răbdarea, bucuria, zâmbetul și deschiderea ca să citiți și să comentați. Sunt bucuros când reușesc să aduc un strop de fericire.
      Să aveți parte de o zi minunată!

       
  3. Curcubeul

    Pe cerul albastru in vara
    Nu vezi, decat pasari ce zboara.
    Pe cerul albastru in vara
    Sclipeste continuu eternul soare.
    Si cu blandete, razele sale,
    Caldura o trimite spre noi,
    Raceala s-o alunge apoi.
    De vantul pe loc se porneste,
    De norii acopera cerul,
    De soarele dispare grabit
    Si-ncet porneste sa ploua,
    Marunt….tot mai marunt,
    Caci e ploaie linistita de vara,
    Cand ropotul brusc se opreste
    Pe cerul senin, dintr-odat se iveste
    Curcubeul maret, cu-a lui pala culoare,
    Priveste-l o clipa, caci de-ndata dispare.

     
    1. Curcubeul
      Pe cerul albastru al albei Crăiese
      Corbi maiestuoşi plutesc spre neant
      Pe cerul albastru al albei Crăiese
      Sclipeşte etern un soare frustrant

      Gingaş cu blândeţe razele sale
      Aşterne pe creştet sărut părintesc
      Suava căldură cuprinde-n în sclipire-a
      De gheaţă iubire cu har îngeresc.

      Nori se-prind în eternele hore,
      Dansul începe şi fulgii zglobii,
      Chiuie, prizându-se veseli de braţe
      Fericiţi şi curaţi precum mici copii.

      Încet, încet hora se-ntinde
      Steluţe steluţe, galaxy, mii şi mii,
      Spirale şi cercuri, trene de nuntă,
      Cuprinzând infinitul în eterne chindii.

      În final lăutarii răgaz dau viorii
      Pe strune arcuşul rămâne vrăjit,
      Privesc către cer , si văd curcubeul,
      Ce încă dansează cu Lylly-n zenit.

      H.
      10.02.2015

       
  4. Dumnezeu e iubire,deci iubitiva ajutativa si lumea o sa fie mult mai frumoasa si mai buna asa sar putea evita al treilea razboi mondial care bate la usa!!!!!!!!!!!!!!!Iubirea evita toate relele si aduce pacea!!!!!

     
    1. …. Draga Mariana , tu nu cumva esti acea persoana care pe vremuri
      isi spunea ” nimeni de nicaieri ” ? … M as bucura tare mult sa stiu ca esti bine
      acolo unde esti , ca esti sanatoasa si fericita …. Numai Bine ! ….

       
      1. Da, eu sunt :)
        Bine v-am regasit !
        Lipsea clipul din continurea postarii d-voastre….m-am gandit sa completez
        :)

         
        1. …. Te salut cu mult drag persoana minunata care esti ! ….
          … Sper sa mai putem avea acele dialoguri minunate pe care
          le am avut acum un an ! … Astept comentariile tale cu multa
          nerabdare si cred cu tarie ca nu sunt singurul ! …. Fii Fericita ! …
          http://youtu.be/iVfP4RsJsow

           
          1. Multumesc pentru ganurile bune.
            Am sa incerc pe cat posibil sa ma aflu printre cei care scriu, nu doar citesc.
            Nu este o promisiune , doar sper …
            Depinde de inspiratie :) dar mai ales de timp.

             
    2. Bine te-ai intors. :)
      Cateodata a te scufunda in munca este benefic, alteori trebuie sa si respiri.
      O saptamana plina de har sa ai !

       
  5. ….. Draga domnule Razvan astazi totul a fost cumva pe fuga … repede repede …
    ….. Acum , dupa ce mi am recitit comentariul , mi am dat seama ca am omis ( … bineinteles ! …)
    mai multe lucruri … Intre care si unul extrem de important – sa iti multumesc pentru minunata
    povestioara – plina de ” miez ” …. Mi a placut foarte mult … Felicitari ! …. Multumesc ! …

     
    1. Cu placere. Nu e nevoie de multumiri, e suficient ca v-am adus o clipa de bucurie, un moment de reflectie si ganduri bune. In momentul in care construiesc intriga si naratiunea ma straduiesc sa cuprind cat mai multe stari sufletesti si povestea sa aiba amprenta vietii. Apoi, actiunea trebuie sa deschida mai multe orizonturi si sa aduca bucurie atat persoanelor care de mult sunt familiarizate cu subietele profunde cat si celor care sunt la inceput.
      Abia acum am observat acest al doilea comentariu, :) asa ca v-am mai raspuns o data mai sus.

       
  6. Un înțelept fizician a spus:
    -Cel mai bun medicament pentru oameni este IUBIREA.
    Cineva a întrebat:
    -Și dacă nu merge? El a zâmbit și a răspuns
    –Măriți doza!
    ……………………………………..
    Cand iubesti totul in jurul tau este bine , transformi viata intr-un joc amuzant …Este minunat.
    Orice fac oamenii , orice gandesc sau spun te amuza pentru ca nu mai iei nimic personal , nu mai consideri nimic ca fiind un afront , vei evita astfel multe supărări în viaţa ta…
    Cand in starea ta interioara vei avea Pace si Fericire ,, iadul ,, din jurul tau nu te va mai afecta niciodata !
    ………………………………………
    ..Pentru putin timp am trait in pielea personajului ,, ghinionist ,,
    Daca ar fi privit totul ,, cu ochii inchisi ,, ceea ce a facut in a doua parte a povestirii , totul ar fi fost ;
    – Inca o zi in care m-am amuzat !
    ………………………………………………
    Cam asa privesc , viata …
    Multumesc , Razvan , Multumesc tuturor comentatorilor si celor care sunt doar in trecere …
    Fara voi , viata mea ar fi fost mai saraca !
    O seara , O viata minunata , plina de Iubire si Armonie in suflete ! :)

     
    1. Rosa, tu esti o oaza de fericire, stiam ca vei rade la primele randuri si te vei bucura „cu ochii inchisi”.
      O saptamana minunata sa ai!

       
  7. Fiecare dintre noi am dori sa intalnim omul care nu ne judeca dupa aparente…sau dupa marca pantofilor…cineva care nu ne judeca dupa spusele altora ci dupa felul in care ne descopera el…O persoana care sa ne starneasca interesul sa o cunoastem…o persoana care sa ne recucereasca in fiecare zi…care uraste rutina si lucrurile comune…O persoana care sa alerge cu noi prin ploaie, fara sa ii fie teama ca isi murdareste hainele sau incaltarile…cineva care sa ne tina strans de mana …care sa ne stranga tare in brate…sa ne…sa ne conduca atunci cand avem nevoie, sa se lase condus cand nu gaseste drumul spre iesire…cineva care sa ne inteleaga alegerile ciudate uneori, sa ne inteleaga ca avem nevoie de spatiul nostru, de nebunia noastra, cand suferim, cand am obosit…sa ne astepte cuminte sa ne revenim…cineva care sa stie ca pentru noi conteaza cuvintele, dar si gesturile mici, nebunesti…cineva care ne da libertate cat sa nu ne simtim sufocati…si care e gelos atat cat sa simtim ca tine la noi…cineva care sa stie sa asculte o melodie…sa puncteze importantul…Cineva…

     
    1. Da este adevarat… e minunat cand gasesti un asemenea om. Fie ca sufletul tau sa-si primeasca degraba pe cel pe care-l merita.
      O saptamana superba!

       
    2. …da, toti ne dorim o asemenea persoana, bineinteles! Adica in alte cuvinte toti vrem sa fim „la primire”, in schimb foarte putini se gandesc ca mai intai sa daruiasca ce iti doresti tu sa primesti, si pe deasupra fara sa aiba asteptari ca intr-un timp de xxx sa primeasca inapoi ce au dat.
      Din fericire pentru umanitate exista si asemenea oameni. Acestia daruiesc, in timp ce ceilalti iau considerand ca este dreptul lor sa primeasca fara sa-si puna intrebari daca n-ar trebui sa faca si ei la fel …. Si uite asa a ajuns umanitatea in starea in care este.
      Nu-i o critica ce iti spun, este doar o precizare.

       
  8. Buna ziua, minunata poveste si multumesc din suflet pentru ea. Vreau sa invat din aceasta poveste si sa nu uit aceasta invatatura si sa o aplic. O zi buna.

     
  9. De aceea singurul lucru corect este sa nu judecam.
    Daca putem , sa nu ranim pe nimeni.
    Fiindca trebuie sa servim ca sa meritam .
    Si sa iertam!
    Cat de simplu si cat de greu in acelasi timp.
    Ramaneti in Lumina!

     
  10. Curcubeul
    Pe cerul albastru al albei Crăiese
    Corbi maiestuoşi plutesc spre neant
    Pe cerul albastru al albei Crăiese
    Sclipeşte etern un soare frustrant

    Gingaş cu blândeţe razele sale
    Aşterne pe creştet sărut părintesc
    Suava căldură cuprinde-n în sclipire-a
    De gheaţă iubire cu har îngeresc.

    Nori se-prind în eternele hore,
    Dansul începe şi fulgii zglobii,
    Chiuie, prizându-se veseli de braţe
    Fericiţi şi curaţi precum mici copii.

    Încet, încet hora se-ntinde
    Steluţe steluţe, galaxy, mii şi mii,
    Spirale şi cercuri, trene de nuntă,
    Cuprinzând infinitul în eterne chindii.

    În final lăutarii răgaz dau viorii
    Pe strune arcuşul rămâne vrăjit,
    Privesc către cer , si văd curcubeul,
    Ce încă dansează cu Lylly-n zenit.

    H.
    10.02.2015

     
  11. Andra,
    Acei oameni sunt în preajma ta. În martie voi fi acolo.
    Una din zile ţi-o dăruiesc.
    Vei bea apă din obârşii, vei mângâia pietre şi vei îmbrăţişa brazii.
    Poţi dormi sub căpiţe,
    Vei merge pe ori ce potecă zăreşti şi te vei opri acolo unde simţi.
    Te vei înveşmânta în nori şi ne vom strecura printre stropii de ploaie ţinându-ne de mâini. Vei îmbrăţişa soarele în asfinţit.
    Luna îţi va călăuzi paşii spre stele şi răsăritul va înmuguri în sufletul tău scânteia din tine.
    În poieniţe vei putea dansa şi de vrei să cânţi te voi acompania.
    Vor fi multe spirite ce doresc să te asculte.
    Vei culege leurdă, şi te vei bucura de florile primăverii.
    Uneori voi face la fel, uneori nu.
    De simţi, vor fi momente când poţi fii singură. Uneori trebuie să fii doar cu El.
    Doar gelos nu pot fii.
    Din contră, voi fi cel mai fericit dacă ÎL vei iubi cu adevărat.
    Simt că în acest an nu vei veni, dar o să fiu acolo.
    Când va veni vremea să vii şi nu o să mă găseşti, nu înseamnă că nu sunt de cuvânt, ci altceva.
    Am zis !
    Fiţi binecuvântaţi

     

Dă-i un răspuns lui Razvan Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top