skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Nu exista coincidențe

 

Timp de trei zile, o furtuna cumplita calatorise 1500 de mile, de-a lungul Pacificului de Nord, din Alaska, aducand un val de vanturi puternice si de ploi torentiale.

La poalele muntilor Sierra, in orasul Grass Valley, California, strazile erau inundate si in anumite parti ale orasului, curentul electric fusese intrerupt de copacii daramati. Intr-o bisericuta, parintele O’Malley auzea vantul batand in geamuri mai puternic ca niciodata.
In dormitorul lui micut, O’Malley isi scria slujba de duminica la lumina lumanarii…Din intuneric, telefonul suna si ii distrase atentia…Cand raspunse la telefon, o voce il intreba repede:
– Sunteti parintele O’Malley?
– Da.
– Va sun de la spitalul din Auburn, se auzi vocea unei femei ingrijorate. Avem un pacient muribund care ne-a rugat sa chemam pe cineva sa-i faca maslul. Puteti veni imediat aici?
– Voi face tot posibilul, raspunse O’Malley. Dar raul a iesit din matca si in tot orasul sunt copaci prabusiti….
Drumul era doar de 30 de mile, dar anevoios. Farurile masinii vechi a lui Malley abia daca patrundeau prin ploaia biciuitoare. Pe drumul incalcit plin de tot felul de poduri si podete care traversau raul, intalneai la fiecare pas copaci prabusiti…Dar dintr-un anumit motiv, masina parintelui O’Malley avea intotdeauna loc sa treaca printre ei…Inaintarea era lenta, dar parintele continua sa-si croiasca drum spre spital…
….El spera sa fii ajuns la timp…isi puse cu greu fulgarinul, dupa care iesi in ploaia torentiala.
Cu Biblia jerpelita bagata in buzunarul pardesiului, O’Malley se chinui sa deschida portiera si iesi cu greu din masina…
Odata intrat, vantul tranti usa in spatele lui.
– Ma bucur nespus ca ati venit, spuse asistenta. Omul despre care v-am vorbit se stinge incet, dar inca e coerent. E alcolic de ani de zile si ficatul i-a cedat. De data asta a fost internat cateva zile si nu a primit nici o vizita.
Traieste in padure si nimeni de aici nu stie prea multe despre el. De doi ani tot incercam sa-l tratam. Dar de data asta parca s-a hotarat sa renunte la lupta.
– Cum il cheama pe pacient? intreba O’Malley.
-Cei de la spital ii spun Tom, raspunse ea.
In lumina blanda din incapere, chipul palid al lui Tom parea fantomatic…parca trecuse deja in lumea de dincolo si viata ii parasise trupul…
-Buna, Tom. Sunt parintele O’Malley. Eram in trecere si m-am gandit sa stam putin de vorba inainte sa adormi.
– Scuteste-ma cu porcariile tale, raspunse Tom. N-ai trecut pe aici intamplator, la 3:30 dimineata. Eu am rugat-o pe asistenta aia fraiera sa cheme pe cineva care sa-mi tina o ultima slujba…Treci odata la subiect!
– Rabdare, spuse parintele O’Malley si incepu sa rosteasca rugaciunile maslului.
Dupa ultimul „Amin”, Tom se mai inviora putin si parea dispus sa vorbeasca.
– Vrei sa-ti marturisesti pacatele? intreba parintele.
– In nici un caz, raspunse Tom. Dar mi-ar placea sa stau de vorba cu tine, inainte sa plec.
Si astfel, Tom si parintele O’Malley vorbira despre razboiul din Coreea, despre viscolul de afara, despre iarba inalta pana la genunchi si despre florile ce aveau sa rasara odata cu venirea primaverii…
Din cand in cand, parintele O’Malley il intreba pe Tom:
– Esti sigur ca nu vrei sa te spovedesti?
Dupa cateva ore, a cincea oara cand parintele repeta intrebarea, Tom ii raspunse:
-Parinte cand eram tanar, am facut un lucru asa de cumplit, incat nu am vorbit nimanui despre el…A fost un lucru atat de odios, ca de atunci, imi petrec fiecare zi gandindu-ma la asta si retraind acele clipe de oroare…
– Nu crezi ca ar fi bine sa-mi povestesti despre asta? intreba parintele.
– Nici macar acum nu pot vorbi despre fapta mea, raspunse Tom. Nu-ti pot spune nici macar tie.
Dar in timp ce primele lumini ale diminetii se strecurara in camera, Tom spuse trist:
– Bine. Acum e prea tarziu sa-mi mai faca cineva ceva, asa ca as putea sa-ti povestesc… Toata viata am lucrat ca macagiu la calea ferata pana acum cativa ani, cand m-am pensionat si m-am mutat in padure.
Acum 32 de ani, doua luni si 11 zile, lucram in Bakesfield, intr-o noapte cam ca asta.
Chipul lui Tom devenise grav, pe masura ce cuvintele incepura sa curga.
– S-a intamplat in timpul unei furtuni puternice cu ploi torentiale. Vantul sufla cu 50 de mile la ora si vizibilitatea era redusa. Era cu doua zile inainte de Craciun si ca sa alunge tristetea, toti membrii echipajului au baut pana ce au iesit din tura. Eu, eram mai beat decat ei, asa ca m-am oferit sa ies in ploaie si sa trag maneta pentru locomotiva de 8:30, ce se indrepta spre nord.
Glasul lui Tom se reduse la soapta, pe masura ce-si continua povestea…
– Cred ca eram mai beat decat crezusem, caci am tras maneta in directia gresita. Cu o viteza de 45 de mile la ora, trenul s-a izbit de o masina de pasageri si a ucis un tanar, pe sotia acestuia si pe cele doua fiice ale lor…De atunci si pana acum, a trebuit sa ma impac cu gandul ca acei oameni au murit din cauza mea.
Urma o clipa indelunga de tacere, in timp ce tragica poveste a lui Tom ramase in gandurile amandorura. Dupa o tacere aparent interminabila, parintele O’Malley atinse cu blandete umarul lui Tom si spuse cu glas stins:
– Daca eu te pot ierta, si DUMNEZEU te va ierta, caci in masina aceea se aflau mama, tatal si cele doua surori mai mari ale mele.

Autor: necunoscut

Comentarii (8)
  1. Cutremuratoare poveste.>>!!! O greseala ca asta iti poate schimba si umbri toata viata.! Sa ne rugam Domnului sa nu avem parte de pacate care nu se mai pot indrepta.!!! Multumim.!!!

     
  2. Probabil ca nimeni nu pleca de pe lumea asta pana nu isi cere iertare de la cei fata de care a gresit cu sau fara voie si a cauzat consecinte dramatice. Unii se cred intangilibi pentru au bani, alti devin foarte credinciosi si/sau spirituali dar …. intr-o zi cand cred ca nu ii mai atinge nimic, vine plata….e doar o chestiune de timp. Asa ca sa ne autoanalizam faptele noastre fata de oricine pentru ca sa ramanem sanatosi la trup si minte.
    Am invatat in copilarie ca sa te porti cu ceilalti ca si cu tine si atunci functiona . Acum in aceste vremuri cand nimeni nu vrea sa isi asume consecintele si totul este vazut doar ca prezent si stare de moment si cand ideile si atitudinile se schimba de la ora la ora …..nici nu mai stiu cu cine dialoghez si ce va iesi ca interpretare. Si asta in orice domeniu al vietii cotidiene. Totul se raporteaza la cati bani ai nu la cine esti si ce stii sa faci……si consecintele sunt….. Sistemul de valori este dat peste cap si asta se vede in fiecare zi. Probabil si asta este o forma de evolutie si transformare. Sau e si asta o forma de decantare( reactie chimica in urma careia se separa lichidele de elementele solide dintr-o substanta – aici am folosit in sensul de separare si identificare a valorilor).
    Va doresc o saptamana plina de realizari, intelepciune, bucurii in fiecare zi impreuna cu cei dragi.

     
    1. Decantarea nu este o reactie chimica ….insa faptul ca unii vad numai „cenusiul ” din jurul lor consider ca este o reactie chimica – recomandare (nu numai pentru Luiza) : „rasfoirea ” Filei de Lumina intitulata „Mecanica Mintii „- Joe Dispenza . Te imbratisez si va imbratisez.

       
  3. Dumnezeu e indelung rabdator si iertator, insa unii oameni, nu.. si aici e problema + ca este foarte greu sa te ierti pe tine insuti (dupa cum se vede si din poveste, omul practic si-a distrus viata). Prin iertarea pe care ti-a acordat-o victima (sau mostenitorii) si a ta,personala (sa te ierti pe tine insuti), te eliberezi de durere si te apropii si mai mult de Dumnezeu, insa este adevarat, ca este enorm de greu sa fi iertat pentru crime, violuri, tortura si alte fapte oribile de acest gen, spre deosebire de iertari de mai mici dimensiuni, gen fleacuri (ex.te-a impins cineva, din greseala, in mijloacele de transport in comun si nici nu si-a cerut scuze, etc). Deci depinde foarte mult de fapta si de capacitatea celuilalt de a te ierta. In final, ideal ar fi sa reusim sa ajungem la „…si ne iarta noua pacatele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”! Maria

     
  4. Recomandare : sa ” rasfoim ” Filele de Lumina , si sa ne oprim la „flla ” intitulata ” Cele zece adevaruri ale vietii ” ( cu aprofundarea astazi a Lectiei nr 3) . Consider ca in clipa in care devii CONSTIENT si automat iti asumi RESPONSABILITATEA actiunilor tale precum si a rezultatelor lor , inseamna ca ai invatat Lectia nr .3 si atunci nu te vei mai invinovati continuu si nici nu e vei mai „cersi ” IERTAREA . Pana atunci insa ……..Va imbratisez .

     
  5. Despre faptul ca nu exista coincidente ,mi-am exprimat anterior opinia . Va imbratisez din nou.

     
  6. Chiar ca nu exista coincidente, cu toate ca asa ni se pare. Acuma, dimineata am recitit cateva file din „Zero Limite” din care scriu :.Preotul si pacientul au avut nevoie amandoi sa se intalneasca sa se ierte. Multumesc mult pentru aceste randuri care mi-au completat azi intelegerea.

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top