Sâmburele
Mama a cumpărat prune ca să le dea copiilor după masa de prânz şi le-a aşezat pe o farfurie.
Vania, care nu mai mâncase până atunci prune, le tot mirosea de zor. Tare-i mai plăcea cum miros şi tare-ar mai fi vrut să le guste! Tot dându-le aşa târcoale, băieţelul pândi clipa când nu era nimeni în odaie şi, nemaiputându-se stăpâni, înhăţă o prună şi o mâncă pe furiş.
Când s-a apropiat ora prânzului, mama a numărat prunele şi văzând că lipseşte una, i-a spus tatălui.
Stăteau cu toţii la masă şi tatăl a întrebat:
— Ia să-mi spuneţi, copii. Nu cumva a mâncat cineva din voi o prună?
— Nu, au răspuns copiii în cor.
Vania, roşu ca un rac, a spus şi el:
— Nu, n-am mâncat-o eu!
— Că unul din voi a mâncat pe ascuns o prună, a mai spus tata, nu-i frumos deloc, dar nu despre asta-i vorba. Nenorocirea-i alta. Fiecare prună are înăuntru un sâmbure. Şi dacă cineva nu ştie cum să le mănînce şi înghite sâmburele, a doua zi moare. De asta mi-e frică.
Atunci Vania, galben la faţă, a zis repede:
— Ba nu, că sâmburele l-am aruncat pe fereastră.
Toţi au izbucnit în rîs, iar Vania a început să plângă.
Povestire de Lev Tolstoi
Comentarii (9)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Cred ca nu copil care sa nu fi trecut pritr-o astfel de intamplare! Eu , unul, imi aduc aminte ca am patit ceva asemanator…O ce vremuri!
Voi ce ziceti?
‘:Worry:’
Mai dureros este pentru un copil sa se demaste singur, cu delicatete, decat daca este pedpsit fizic.
Arta si stiinta de a creste copii este pe undeva si arta si stiinta de a te reeduca pe tine parintele. Fiecare copil este unic in manifestari si comportamente si undeva seamana cu cineva din familie sau cum a vazut ca se comporta un adult care inseamna pentru el ceva. Si apoi este curiozitatea. Traznai am facut majoritatea copiilor si acestea au ramas si unele dintre cele mai frumoase sau … insemne si amintiri. Mai am inca o mica cicatrice pe mana de la o cazatura. Dar era frumos cand ne strangeam toti la masa si imparteam bucuria mesei si a preparatelor gatite cu drag. …. Si era frumos si cand furam cate o gogoasa sau vre-un fursec sau boabe de struguri si intorceam ciorchinele sau cand luam cu degetelul smantana laptelui pus la prins. Acelea parca erau mai bune. Cand esti mare ai amintiri si abia atunci iti dai seama ca cei dragi stiau si dojana era cu multe alte scopuri, pentru a te invata respectul. Educatia acum ……. ar urma o disertatie si mai bine ramanem la partea aceea de frumos a copilariei si a toamnei cu parfum de prune.
adorabiliiiiiiiiiiiiiiii copilasiiiiiiiiiiiiiiiiii…superbbbbbbbbbbbbbbbbbbbb…
Bună seara! Am dat și eu peste un exemplu care mi-a rămas în memorie. Exista un om, în cartier, extrem de simplu după toate standardele lumești, pe care nimeni nu-l băga în seamă, mulți luându-l drept cerșetor. Acesta era într-un magazin și a văzut un băiețel din blocul lui, care a furat un baton de ciocolată. Nu a spus nimic nimănui, însă în fiecare zi cumpăra câte 2 batoane de același fel cu cele furate și le lăsa pe preș, în fața ușii băiatului. Nu contează deznodământul, însă mă gândesc cum aș fi reacționat eu și ce aș fi gândit de-aș fi fost acel copil. De la amândoi am învățat câte ceva
Daca pun in pamant un sambure de pruna din el va rasari un prun ..
Daca pun in pamant toti samburii de la prunele obtinute , va rasari o livada de pruni ..
…M-am aplecat fericita ca am gasit acest sambure..si..mi-am continuat drumul …
Trebuie sa privim in esenta lucrurilor, nu in aparenta lor !
Să ne deschidem ochii larg si să privim cu inima, să auzim cu sufletul şi să atingem cu gândul!
Fie ca drumurile vieţii să ne fie însoţite de lumină şi iubire!
O zi minunata !
Nu cred sa fie adult fara amintirile copilariei…Era imediat dupa razboi…apoi seceta anului 1947…reformele…Saracie lucie…la masa 3 fete,parintii,fratele tatii intors ranit din razboi….Economie la sange..De unde gasea mama idei sa ne mai faca nalangate ( un fel de gogosi plate din apa si faina ),unse cu gem de prune facut in casa cu foarte putin zahar sau minciunele….nu voi pricepe niciodata.Toata lumea astepta desertul ca pe un eveniment…eu,praslea nu puteam iesi din tiparul ” cate-cate” adica cate bucati de fiecare.Biata mama , Dumnezeu sa o odihneasca ,ne-a inbogatit copilaria cu dragoste si devotament facandu-ne sa ne simtim speciali,iubiti si fara lipsuri.
O lectie de viata – „Sa nu minti ” predata magistral , cu vorba dulce …la fel ca pruna.
Foarte frumos si placut articol ! Sunt convinsa ca toti , cand eram copii , am trecut printr-un asfel de moment !