Omul muntelui
În 1960, locuitorii din Gehlaur, un sătuc de 25 de case din statul Bihar, nordul Indiei, râdeau și-și băteau joc de un tânăr cu o constituție fragilă, care se apucase să spargă roca unui deal înalt de 100 de metri cu o daltă și un ciocan. Când le-a explicat că vrea să facă pentru ei un drum, ca să poată trece mai repede de partea cealaltă a dealului, i-au spus că e nebun. Cu toate acestea, Dashrath Manjhi a continuată să trudească singur, spărgând dealul.
Acest om, venerat în prezent de locuitorii satului, s-a născut în 1934, în comunitatea Musahar, considerată ca fiind cea mai de jos dintre castele hinduiste. În timp ce oamenii aparținând altor caste inferioare aveau unele drepturi asupra pământului pe care-l locuiau, Musaharii nu s-au bucurat niciodată de vreun drept. Chiar și astăzi, 98% dintre Musahari nu dețin niciun petic de pământ și au cel mai mare procent de analfabeți din India. Numele comunității vine de la hrana lor de bază, care este compusă din rădăcini, melci și animale rozătoare.
Satul Gehlaur este flancat de dealuri pietroase, care îl separă practic de civilizație. În fiecare zi, sătenii trebuiau să urce și să coboare un deal colțuros, pentru a ajunge în partea cealaltă, unde puteau primi de lucru la câmp și puteau face cumpărături în orașul apropiat.
Dashrath, care în anul 1960 avea puțin peste 20 de ani, era deseori angajat să muncească pe câmpurile de dincolo de deal. Soția lui, Falguni Devi, obișnuia să-i aducă de mâncare și apă, urcând și coborând zilnic dealul. Într-una din zile, Dashrath își aștepta nerăbdător soția, care nu mai venea. A apărut după un timp, dar fără oala cu apă. Alunecase pe terenul stâncos și spărsese vasul de lut. Durerea și disperarea pe care le-a văzut Dashrath pe chipul soției sale l-au bântuit zile în șir. Atunci și-a dat seama că, de generații întregi, dealul acela fusese un blestem pentru oamenii din satul lui. Stătea în calea lor și le tăia orice șansă la o viață mai bună.
Cunoscând indiferența guvernului și a administrației locale față de satul lui, Dashrath a luat hotărârea să taie singur un drum prin dealul pietros, o scurtătură care ar face orașul Wazirganj de peste deal mai ușor accesibil pentru consătenii lui. Și-a vândut caprele și și-a cumpărat un ciocan, o daltă și frânghie și și-a încropit o colibă lângă deal, ca să-l poată ciopli zi și noapte.
La început, oamenii din sat au crezut că a înnebunit și nu s-au jenat să-i spună asta în față. Chiar și părinții, neamurile și soția lui vorbeau cu tristețe despre faptul că a luat-o razna. Dar Dashrath a rămas neclintit în decizia lui, ba chiar comentariile batjocoritoare l-au ambiționat și mai mult. Muncea zi și noapte, uneori uitând și să mai mănânce.
După câțiva ani, oamenii au observat o schimbare în conturul dealului. Apăruse o vale în mijlocul lui, care ușura deja traversarea în partea cealaltă. Atunci, câțiva dintre cei care la început îl făcuseră nebun s-au vorbit să-i dea o mână de ajutor, ceea ce au și făcut, sporadic însă.
În anul 1982, la 22 de ani după ce a început să-și pună în aplicare proiectul, Dashrath Manjhi și-a văzut visul cu ochii: a ajuns de partea cealaltă a dealului. Locuitorii sătucului Gehlaur puteau trece acum cu ușurință dincolo de deal, printr-un pasaj larg de 4 metri și lung de 120 de metri, scobit de el în roca tare. Această trecătoare a scurtat drumul spre oraș cu nu mai puțin de 70 de kilometri! Fapta lui eroică a intrat în folclorul local, iar oficialitățile statului Biharis, mândrindu-se cu el, l-au numit „Omul Muntelui – un om de mare curaj, care a făcut de unul singur un gest umanitar excepțional”.
Deși a fost sărbătorit cu mare fast pentru realizarea lui, Dashrath a primit onorurile cu tristețe în suflet. Soția lui, care-l inspirase să facă această muncă herculeană, nu mai era lângă el. Murise cu mulți ani în urmă, pentru că, atunci când s-a îmbolnăvit, Dashrath n-a putut să ajungă la timp cu ea la spital, din cauza drumului ocolitor, mult prea lung.
Ulterior, autoritățile locale, stimulate de inițiativa lui Dashrath, au găsit și fondurile pentru a-i desăvârși lucrarea: prin pasajul deschis de el au construit un drum asfaltat, pe care acum se poate trece cu ușurință și cu mașina.
Pe 19 ianuarie 2007, prefectul Bihar-ului, Sri S.K. Modi, a organizat o festivitate în cadrul căreia s-a lansat o carte dedicată omului de mare curaj și determinare care era Sri Dashrath Manjhi. Cu această ocazie, prefectul a ținut un discurs, în care și-a subliniat mândria că acest erou provine din regiunea pe care o administrează. La alcătuirea volumului au contribuit 21 de scriitori de prim rang din diferite părți ale Indiei.
Dashrath Manjhi a trecut în neființă la puțin timp după acest eveniment onorant. A murit pe data de 17 august 2007, după o lungă bătălie cu un cancer, la Institutul de științe medicale din Dehli. Avea 73 de ani. Primul ministru Nitish Kumar i-a organizat funeralii de stat.
În 2013, celebrul regizor indian Ketan Mehta a ecranizat povestea incredibilă a acestui om în filmul intitulat „Manjhi – Omul Muntelui” (foto jos: scenă din film).
Întrebat ce l-a determinat să facă un film despre el, Mehta a răspuns: „Dashrath Manjhi a murit în 2007. La vremea aceea au apărut foarte multe articole despre el și realizarea lui. Citindu-le, am fost atât de impresionat, încât am simțit nevoia să fac un film cu povestea lui. Am început prin a aduna cât mai multe informații. Am vizitat satul lui, am stat de vorbă cu membrii familiei și cu alți oameni care l-au cunoscut și am adunat toate materialele disponibile despre el, apărute în mass media. Scenariul a fost scris pe baza acestor cercetări. Am anunțat filmul pe 17 august 2012, la a 5-a comemorare a morții lui Manjhi, și am început filmările în octombrie 2012, în locul original, satul Gehlaur”.
Text: autor necunoscut
Sursa informatii: aici, aici si aici
Comentarii (22)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Probabil asa se intampla mai peste tot….Pentru a se realiza un proiect necesar unei comunitati, mai mari sau mai mici, este necesar ca un suflet daruit sa se apuce , singur la inceput, sa faca ceva …si chiar daca este luat in deradere , el sa continue , cu sacrificii…apoi poate i se alatura si alti oameni, iar cand e gata …HOPA!! Se trezesc si autoritatile ! Ii multumesc omului, care s-a sacrificat atatia ani, ii ridica si o statuie, sau un film(!)…si asa mai departe!!! Marile realizari in istoria omenirii au fost facute de astfel de oameni, iar meritele lor au fost recunoscute, de cele mai multe ori, dupa ce ei nu mai erau printre noi! Si totusi …CINSTE acestor pionieri !!!!
………. Salut voios si luminos dragii mei luminosi ! …. Cat de mare poate fi puterea unui Vis ! … Cat de imensa ! …
… Toate marile opere de arta , toate marile descoperiri stiintifice , toate marile realizari arhitectonice … toate … au
avut in spatele lor oameni cu visuri … Visatori , aerieni , entuziasti … Oameni de care s a ras la inceput , oameni care
au fost considerati nebuni …. Dar acesti oameni au crezut in visurile lor … Acesti oameni au avut o viziune … Iar aceasta
viziune era atat de mare … si puternica … si obsesiva …. incat nu mai auzeau vocile celor din jur , hohotele de ras
batjocoritoare …. Lor nu le a pasat … Ei au mers inainte … Cand Visul este atat de mare , cand Credinta este atat de
puternica , ei bine , atunci … obstacolele devin transparente … Omul cu Visul sau … Omul care are in mintea sa doar
imaginea finala a ceea ce el doreste sa realizeze …. Omul cu Credinta sa nestramutata …. Cata putere ! … Cata forta ! …
…….. Impresionant exemplul acestui Om Frumos , acestui Om Adevarat … acestui om care a crezut intr un Vis ! …
…… Multumesc pentru aceasta minunata povestioara ! …. Inspirator mesaj ! ….
…… Va iubesc dragii mei luminosi ! …. Si … Va doresc numai Bine ! ….
India e tara contrastelor…E tara vechilor mogului , e tara maharajahilor , e tara unde se afla unii din cei mai bogati oameni din lumea asta ,dar si tara unde se afla cei mai multi saraci…tot din lumea asta…mii,sute de mii…milioane de oameni care traiesc in ignoranta si saracie.Gestul tanarului Gehlaur merita sa fie amintit dar nu va asteptati sa fie si …urmat .Chiar si acum sunt destui care considera ca fapta lui a fost insotita de o mare doza de ,,ticneala’’…
Cand m-am mutat pe mica straduta din orasul meu , atat de mult mi-a placut locul , ca nici nu am observant nu e asfaltata…Pana la prima ploaie. ,,Straduta ‘’ e de fapt o prelungire a strazii principale…linistita si ferita de trafic si zgomote…Vreo doi ani am tot incercat sa rezolv cumva – de autoritati nici nu putea fi vorba – nu erau bani…Plus strada era considerata particulara..Am stat de vorba cu vecinii mei…Indiferent ce solutie le propuneam ma loveam de acelasi raspuns : Sa faca primaria – statul…Unul singur era si este de acord cu mine…
Era vorba de a cumpara cateva masini cu piatra si sa pietruim macar strada noastra , care chiar era a noastra la propriu… Impreuna cu un singur vecin am cumparat toata piatra si am depozitat-o pe strada in ideieea ce vor iesi cu totii macar sa o imprasitie – fiecare in drepul casei lui…Ce sa intamplat..? Cineva ma reclamat la Politie ca am blocat strada…Un singur domn care avea 71 de ani a iesit impreuna cu sotia…Pe el chiar nu l-am lasat eu sa faca asa ceva.L-am invitat la umbra – la un suc rece si am platit o echipa de oameni cu care in cateva ore am nivelat toata strada…
A trai intr-o comunitate mai mica sau mai mare implica cooperarea.Tindem spre evolutie, iar impreuna cu evolutia spirituala e necasara si evolutia materiala…Nu poti pretinde ca esti spiritual traind in mizerie , sau asteptand sa vina primaria sa-ti faca tie curat in curte , sau sa i-ti dea cu var pe casa…Toti avem un tel…un vis in viata , toti vrem sa traim mai bine si mai frumos , dar asta nu se va realiza stand ,,intepeniti’’ in meditatii si gandind pozitiv…Trebuie sa punem mana la treaba . Cu seriozitate si simt al raspunderii….Fiecare sa incercam sa lasam in urma o lume un pic mai buna.Prin copiii nostrii crescuti si educati frumos…Prin faptele noastre ,chiar daca sunt marunte.Prin imbunatatirea conditiei sociale a ta si a celor din jur.Prin ceea ce .,,.lasi ‘’la plecarea ta indiferent daca e un imperiu sau un petec de gradina …Daca ai reusit sa faci ca un singur ,,suflet’’ sa respire mai usor – din cauza ca tu ai trait…inseamna ca nu ai trait degeaba . Nu e nevoie de statui sau elogii…stii tu si Dumnezeu.Ceea ce e mult mai mult decat va inchipuiti….
Revenind la indianul din poveste , e bine sa-ti urmezi visele dar trebuie sa pastrezi un echilibru al vietii .El a avut un scop generat de o idee…dar cu restul vietii lui ce a facut…? Unde a fost familia lui , sotia si/sau copiii…in povestea asta ? Turma de capre era poate singura forma de subzistenta a familiei – in conditiile de saracie a comunitatii…El a vandut-o sa-si cumpere dalta si ciocan…O fi fost bine sau rau…?
Raspunsul ar putea sa il dea ministrii care se ,,mandresc ” azi cu numele lui…sau regizorii care scot bani din povestea asta….
O zi buna va doresc.
India – o tara uimitoare. N-am fost acolo ca sa pot povesti din propriile mele amintiri, totusi, intr-un documentar in care era prezentata aceasta tara, la sfarsit, ca o concluzie, persoana care calatorea prin intreaga lume a spus niste cuvinte care mi-au ramas intiparite in minte: „Este adevarat ca am vazut aici multa saracie, unii oameni traiesc in conditii inumane, dincolo de orice iti poti imagina. Am calatorit in intrega lume si totusi, nicaieri n-am vazut mai multa bucurie, mai multa fericire si mai multe zambete. E o tara magica.”
Revenind la indianul nostru din poveste pot spune ca exista oameni care isi pun intreaga viata in slujba unui singur tel. Un tel care pare imposibil, un tel care pentru altii este o nebunie. Si totusi reusesc. Da, el si-a vandut caprele si a facut toate sacrificiile pentru ca avea o idee. Acest tip de oameni exista in toate popoarele, in toate civilizatiile si ei ne arata ca sufletul transcende materia. Pictori celebri au trait si murit in mizerie pentru ca nu au vrut sa faca altceva decat sa-si urmeze chemarea sufletului. Oameni de stiinta au fost huliti de toata lumea, de proprii lor compatrioti doar pentru ca au indraznit sa gandeasca altfel… si astfel de exemple pot continua la nesfarsit. Deci, indianul nostru avea un tel, avea un vis, pe care si l-a dus la bun sfarsit, indiferent de costuri. Oare cati dintre noi putem spune acelasi lucru despre visele noastre?
O zi minunata!
Citind „Omul muntelui” mi-am amintit imediat de povestea „Omul care planta copaci”!
http://documentare.rightbe.com/documentare-interesante/omul-care-planta-copaci-the-man-planted-trees
Povestea o cunosc foarte bine intrucat am publicat-o si noi. http://filedelumina.ro/2012/10/29/omul-care-planta-copaci/
Intr-adevar, este asemanatoare din multe puncte de vedere cu povestea noastra din India.
O zi minunata!
Stiu ca a-ti publicat-o si Voi sau ca unii cititori au mai intalnit-o si in alte surse ca cea ce am gasit-o spontan.
Ma gandeam insa la cititorii care probabil inca nu au citit-o.
Ce inseamna sa fi un om responsabil ,care nu asteapta doar sa primeasca ci stie ca si el trebuie sa dea ceva in schimb ! Dar cat de putini sunt aceea in ziua de azi ,cand am devenit un popor dependent de ajutoare de tot felul ! Felicitari Vali !
Daca indianul nostru si-a irosit viata facand acel drum sau chiar pentru asta venise pe Pamant, a aflat singur cand a trecut dincolo.
Poate si-a descoperit menirea si apoi a tinut „cu dintii” de ea. Si bine a facut.
Sau nu pentru asta venise… Si atunci, asta e. O sa mai aiba si alte sanse.
Eu tind sa cred ca e de bine. Omul asta a eliberat din izolare o comunitate intreaga, asta e de bine. Omul asta, care venea din cea mai de jos casta, le-a demonstrat tuturor ca in fiecare casta exista oameni straluciti, deci impartirea oamenilor pe caste e gresita, asta e din nou de bine. Omul asta a facut autoritatile de rusine facand cu mainile lui ceea ce autoritatile au refuzat, asta e iar de bine. Si dupa moartea lui omul asta continua sa arate cat de ipocriti sunt oamenii (si autoritatile) care acum il proslavesc ca pe un semi-zeu, iar cand muncea pentru ei nu i-au adus nici o cana cu apa, ba mai mult, isi bateau joc de el. Si toate astea sunt de bine. Omul asta mult laudat i-a obligat pe toti sa-l proslaveasca acum, dupa moarte, desi nu era un mare invatat, nici rege, nici primar, nici presedinte. Era talpa tarii (poate chiar analfabet) si a schimbat mii, poate milioane de prejudecati, aratand ca se poate! Toate astea ma fac sa cred ca nu si-a irosit viata.
Macar sa invatam ceva din povestea lui si sa nu uitam toate aceste lectii.
Poate, intr-adevar, pentru asta venise pe Pamant.
……. Felicitari , omule …. Asta consider si eu ca e adevaratul mesaj al povestirii …
…. Omul si exemplul pe care il da reusind sa razbeasca catre visul sau in pofida tuturor
obstacolelor …. Un om care s a ridicat de jos si a reusit sa faca ceva cu adevarat remarcabil …
…. A reusit sa dea vietii sale un sens …. O zi frumoasa ! …
Dane daca nu ai citit inca ,,Sfantul din Mon Pharnase ” ( nu stiu daca am scris chiar corect ) – cauta cartea si citeste-o . E vorba de viata lui Constantin Brancusi scrisa de un contemporan de al sau – nu de un istoric…
Cuvintele tale – frumoase de altfel se potrivesc perfect vietii si operei marelui sculptor….Daca tot vorbim de dalta si ciocan…
Nu cred ca visul ,,maret ” al tanarului indian Gehlaur a fost sa farame cu dalta un deal de piatra vreme de douazeci de ani…Probabil si-a inchipuit ca gestul lui ii va mobiliza pe toti locuitorii …Ei , datorita organizarii pe caste au inradacinat adanc spirtul de ,,turma”…totul la gramada …ca nu sa intamplat asa …sa vazut.
Dupa aceea a fost vorba de onoare si respectul comunitatii care la Indieni e capital – inseamna viata sau moartea.Am cunoscut cativa Indieni am trait printre ei….am o multime de povesti mai mult sau mai putin hazlii…dar nu asta e tema. Avem si noi Romanii destui oameni harnici, inimosi care fara a avea vreun vis maret au pus mana la munca si au facut adevarate minuni acolo unde traiesc…Nevoia te invata ce trebuie facut.Dincolo de cuvinte ramane gestul acestui om – Gehlaur – si munca lui titanica aproape incredibila si probabil niciodata repetabila….
…..Nimeni in lumea asta nu ar realiza ceea ce a realizat acest om fara a avea un vis…
…. Asta categoric … Numai ca imaginea pe care a avut o el in minte nu a fost una cu el
faramand dealul … A fost a unei cai de acces , a unei trecatori care sa ii ajute pe acei oameni….
…. Cu siguranta ca acesta a fost visul lui , chiar obsesia lui …. Si cu siguranta ca el nu ar
fi realizat ceea ce a realizat fara credinta nestramutata in visul sau … Visul este o imagine
clara a ceea ce vrei sa realizezi , o imagine finala …. Cand ai un vis , un scop bine conturat
el iti da energia necesara si entuziasmul ca sa reusesti sa faci munca …. Putini au astfel de
visuri bine conturate , putini sunt cei care au in minte astfel de imagini …
…. Ca ” toti avem un tel … un vis in viata ” …. ma indoiesc de asta … Ar fi bine sa fie asa …
…. Sunt putini oameni care au visuri cu adevarat bine conturate … Sunt putini cei ce au in minte
acele imgini clare a ceea ce vor sa obtina … Si mai putini sunt cei care au curajul sa le puna pe
hartie …. Pentru ca asta cere curaj … Si putini sunt cei care au Credinta nestramutata in Visul lor…
…. Foarte putini …
…. Sa fii harnic si inimos e grozav … E minunat … Sunt calitati deosebite … Dar un om cu
un Vis inseamna mult mai mult … Fara indoiala ca avem si noi eroii nostri … Romani deosebiti ,
oameni care au realizat sau realizeaza lucruri marete … Nu ma indoiesc nici o clipa de asta … Dar mai
cred ca , din pacate , nu stim sa i pretuim indeajuns … As putea sa fac aici o lista intreaga de Romani
adevarati care au realizat lucruri mari si minunate ….Dar cu siguranta as cadea in subiectivism si as
omite pe cineva ….
…. Revenind la povestire pot spune ca avem multe de invatat de la acest om si avem mult de
reflectat visavis de marea sa realizare … Un exemplu adevarat ….
… Multumesc pentru recomandarea de carte … Va doresc numai Bine ! …
Coboara-ti mintea in inima si fa acel lucru care te bucura , fara a cere aprobarea celor din jurul tau !
Un lucru facut din inima , este de la Dumnezeu ..Si ce vine de la El iti da Putere , Speranta ,Bucurie , Implinire , Satisfactie , Iubire …
Minunata poveste ! Multumesc mult, !
Buna seara.
O viata de om deosebita,o viata pusa in slujba celorlati.Un om simplu care a inteles ca poti face ceva in viata ,ceva care sa fie de folos semenilor lui.Astfel de oameni sunt rari si din pacate sunt apreciati numai dupa ce nu mai sunt printre noi.
Sunt de acord cu ce spune Clement,dar inteleg si ce spune Vali.Eu personal am inteles ca pentru a face ceva de care sa beneficieze si semenii mei,necesita munca,multa munca,multa bataie de cap.Si personal spun ca nu ori si cine este capabil sa depuna efortul de a face ceva de care sa beneficieze si altii.Pot spune ca si Vali ca atunci cand m-am mutat la locuinta de acum,ce se afla pe o strada neasfaltata,am fost neplacut surprinsa sa constat ca straduta era folosita de unii pentru a-si arunca gunoiul.Pe atunci inca nu se stabilise taxa de habitat si nu trecea masina pentru adunat gunoiul pe astfel de stradute.Mai grav era ca cei care ar fi putut face ceva in folosul tuturor si pentru a da un aspect curat stradutei,nu mergeau pe jos nici 2 metri,aveau masina si nici nu cred ca observau gunoaiele din colturi.Eu personal nu am facut nimic sa schimb situatia in afara de a spune oamenilor de a nu-si mai arunca gunoiul pe strada.In timp,apoi,am observat schimbarea acestui aspect.Odata pe saptamana trece masina de gunoi,au fost dotate fiecare gospodarie cu un container pentru colectarea gunoiului si sunt bucuroasa sa spun ca acum nu mai vad gunoi aruncat pe strada.Stiti ce am gandit eu?Energia pozitiva a unei persoane,sau doua-trei persoane gandind ca nu-i frumos sa arunci gunoiul pe strada s-a transmis [campul morfic]si altora si usor , usor,strada a devenit mai curata.
O actiune pozitiva,un gand pozitiv,schimba fata lucrurilor.Doar sa ai bunavointa sa observi partea buna a lucrurilor.
Acest om din povestioara de mai sus a dat un exemplu care,vizibil sau nu,schimba ceva in mentalul colectiv.Asa se produc schimbarile in vietile noastre.Doar sa ai rabdare si sa crezi ca ceva frumos se produce intr-un final.
O seara buna tuturor.
Am scris cate ceva azi noapte , la prima aparitie a povestioarei indiene. Acum am intrat sa vad si comentariile dvs. Toate corecte si adevarate…din pacate! Citidu-l pe Vali, mi-am adus aminte de o incercare personala de a face ceva pentru mine si vecinii mei din bloc. Eram cu locuinta , de ceva timp, in Balta Alba, intr-un bloc cu 4 etaje. Blocul avea antena tv colectiva
( am ce am cu antenele astea..parca m-au urmarit toata viata si asta pentru ca in anii 70-90 aveam programele pe care le stii si dvs….) Venea iar un campionat mondial de fotbal si evident ne indreptam sperantele spre bulgari, ori la un bloc cu 4 etaje era foarte greu sa apelezi la vechile sisteme. Asa ca am luat legatura cu niste electronisti care montau antene perfectionate cu circuite integrate s.a.m.d. ! Costul era pe masura…asa ca am facut o lista cu toti vecinii mei din bloc ( 60 de ap.) prin care sa cer consimtamantul , prin semnatura, acceptare pretului /ap. –respective, in banii de atunci, -70 de lei. Am avut lista acceptata de 56 de apartamente , asa ca m-am apucat de treaba . Am facut rost de un catarg de antena radio-telegrafie
( fosta militara-luata cu accept –contra a ceva lei, dintr-un depozit de fier vechi) , s-a montat antena , pe circuitul antenei colective, am facut proba cu un tv mic ( stiti..alea rusesti care aparusera prin 82-83) Totul mergea fain…Intre timp strangeam banii…ei ce s-o mai lungesc si acum mai am de recuperat ( pentru ca am dat eu banii lipsa) de la 7 apartamente ! Iar tot blocul a avut, pana s-a bagat cablu, cea mai buna antena din cartier , daca nu din capitala! Asa e romanul nostru, daca poate pacali cumva , pe cineva , sa-i fie lui bine, dar sa nu-l coste nimic e foarte bine !Exagerez probabil, dar din pacate sunt cam multi acesti profitori , au fost si vor fii….
‘:Who-s-the-man:’
Asa e pe lume..unii FAC iar ceilalti vorbesc… despre el,… despre ……..doar vorbesc. Asta face diferenta!
Curaj + Credinta ca-si va implini Visul + Entuziasm + Sarguinta + Dorinta arzatoare de a face un BINE + Asteptari de la oameni + Deziluzii din partea lor + Iubire fata de oameni si ….poate prea putina Iubire pentru Sufletul Sau + Durere fizica si Sufleteasca + ……..= VIATA OMULUI muntelui .
poate aduce si traduce cineva filmul?
poate il pot vedea elevii in „saptamana altfel”?
…… Filmul abia a fost lansat in 2014 … Deocamdata
nu e disponibil decat in limba indiana …. Oricum ideea de a
le prezenta copiilor un astfel de film este de apreciat ….
…… Avem atata nevoie de exemple inspiratoare …
…. Cred ca si cititul unor astfel de materiale poate ajuta …
…. Exista niste carti foarte bune care contin povestiri ce pot
ajuta si inspira copii … „Supa de pui pentru suflet” de Jack
Canfield este doar una care imi vine acum in minte ….Nu vreau
sa va plictisesc dar daca doriti mai putem discuta …
….. Apreciez toata munca pe care o fac oamenii care lucreaza
in domeniul educatiei …. Este ceva ce cere foarte multa dedicare …
….. Va doresc din suflet numai Bine ! ….
Domnule Dan ,
V-am scris dar nu l-am trimis ca raspuns pt. ca…nu m-am priceput, adica acum am observat cum trebuia sa procedez.Sper sa-l vedeti si sa-mi raspundeti.Multumesc
Domnule Dan,
Multumesc din suflet pentru raspuns;chiar mi-au facut bine cuvintele pe care mi le-ati scris.
Va cunosc din alte comentarii pe care le citesc cu placere.
Nu am citit cartea pe care mi-ati recomandat-o dar…promit ..
.Vreau sa va mai spun ca doresc sa infiintez o zi de „povesti”pt. copiii din cartier si am vorbit cu preotul de la biserica din apropiere(Titan) .Am mai multe carti cu pilde si povestiri crestine, voi cumpara si cele doua carti de la „File de lumina”si…voi incerca.Probabil ca bunicile vor face prajiturele si vor veni cu nepoteii.Intentionez sa-i provoc pe cei care doresc sa se exprime si altfel, sa „deseneze”povestile sau personajele despre care vorbim.Sa vedem.
Daca aveti o idee, un sfat, …va rog sa-mi spuneti
Multa sanatate si bucurie!
……… Imi cer iertare ca va raspund atat de tarziu …. Ce ati mai facut in
legatura cu proiectul dumneavoastra ? …. Mi s a parut o idee foarte interesanta …
….. Astept vesti ! …. O zi frumoasa ! ….
P. S. – Vedeti acest film … Click pe link :
http://youtu.be/iQuiLF75V-A