skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Cine a construit Mânăstirea Sfintei Ecaterina din Sinai?

 

Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina, pe care creştinii ortodocşi din întreaga lume o sărbătoresc pe 25 noiembrie, are o tainică legătură cu poporul roman, încă din primele secole ale creştinătăţii.
Mănăstirea Sfintei, aflată în Sinai (Egipt) este cea mai veche mănăstire creştină în care viaţa monastică nu a fost întreruptă, având o istorie de 17 secole.
Mănăstirea a fost construită pe locul în care Dumnezeu i s-a revelat lui Moise sub forma Rugului Aprins, la poalele Muntelui Tablelor Legii (cunoscut şi ca Muntele lui Moise sau Muntele Sinai).

egipt-manastirea-sf-ecaterina-4

În acest loc, Moise a auzit glasul Domnului: „Descalţă-te, căci locul pe care te afli este sfânt” (Ieşirea 3,5). Aici profetul biblic va primi poruncă de la Dumnezeu să scoată poporul evreu din robia faraonului, pentru ca după alţi 40 de ani de pribegie în Peninsula Sinai, să primească, în vârful Muntelui Sinai, cele 10 porunci pe două table de piatră.
Ceea ce este extraordina pentru pelerinii care ajung în aceste locuri, este descoperirea faptului că Mănăstirea Sfintei Ecaterina reprezintă de fapt, o oază creştină într-o lume islamică, care a supravieţuit de-a lungul timpului în ciuda tuturor invaziilor otomane şi a presiunilor Islamului.
Aceasta, în condiţiile în care toate celelalte mănăstiri creştine din zona Egiptului (numite copte), rămase până astăzi (care sunt „presărate” pe drumul parcurs de Sfânta Fecioară Maria şi Iisus în vremea refugiului lor în Egipt), au ajuns sub stăpânirea popoarelor musulmane, amprenta lor fiind vizibilă în aceste locaşuri sfinte până în zilele noastre.
Puţină lume ştie faptul că această Sfântă Mănăstire este legată, încă de la începutul fondării ei de spaţiul românesc, mai exact de poporul dac.

egipt-manastirea-sf-ecaterina-2 egipt-manastirea-sf-ecaterina-3

Prima piatră de temelie
Prima piatră de temelie a Mănăstirii Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai a fost pusă de împărăteasa Elena, în secolul IV d. Hr., când aceasta i-a închinat Sfintei Fecioare Maria o capelă construită chiar pe locul unde se afla Rugul Aprins revelat lui Moise.
Acesta capelă reprezintă „nucleul” de la care va porni ulterior dezvoltarea unui aşezământ monahal, construit două secole mai târziu de împăratul Justinian şi care va deveni locaş de adăpost pentru moaştele Sfintei Mari Muceniţe Ecaterina.
Între anii 527 şi 565 e.n., împăratul Iustinian ridică aici Mănăstirea Rugului Aprins,pentru a cărei construcţie aduce din Ţara Românească „o sută de familii de valahi”(după cum menţionează izvoarele istorice).

Mănăstirea Rugului Aprins îşi va păstra acest nume până în secolul al IX-lea când unui călugăr al mănăstirii i se va revela într-o viziune că moaştele Sfintei Ecaterina se află îngropate pe vârful celui mai înalt munte din Sinai, Gebel Katherina (2.642m).
Un secol mai târziu călugării aveau să coboare sfintele moaşte în mănăstire, unde se păstrează până astăzi capul şi mâna stângă ale Sfintei Ecaterina într-o raclă de argint depusă în altarul lăcaşului. După descoperirea Sfintelor moaşte şi aducerea lor în biserică, lăcaşul care purta numele de Mănăstirea Rugului Aprins şi-a schimbat numele după cel al Sfintei Ecaterina, păstrat până în zilele noastre.

Construcţia mănăstirii

Manuscrisele medievale spun că Justinian ridică iniţial această construcţie cu rol de fortăreaţă militară, având în vedere dorinţa sa de a apăra un punct de maximă importanţă strategică de la marginea imperiului său, destul de expus atacurilor triburilor barbarilor sarazini.
Pentru realizarea construcţiei şi asigurarea protecţiei, Justinian îşi instalează aici „cea mai bună garnizoană” (astfel consemnează în scrierile sale unul dintre generalii lui Justinian) – adusă din Dacia, de la nordul Dunării (zonă care făcea parte din teritoriile cucerite de Justinian).
Componenţii acestei garnizoane făceau parte din populaţia geto-dacică, iar urmaşii celor aşezaţi, aici, în Sinai, vor constitui un trib, o comunitate care pentru sute de ani îşi va păstra limba, portul şi obiceiurile valahe.
Conform manuscriselor, „Justinian a strămutat un număr de 100 de soldaţi, originari din Valahia, împreună cu familiile lor, asigurându-le case în afara mănăstirii pentru a locui, dar în acelaşi timp pentru a străjui mănăstirea şi a-i apăra pe călugări”.
Alegerea lui Justinian nu este întâmplătoare, de vreme ce vitejia dacilor era renumită – fiind ştiut faptul că „unităţile militare romane, în componenţa cărora intrau oşteni geto-daci, erau de neînfrânt”, aşa cum menţionează mărturiile epigrafice.
Justinian se mândrea, avea încredere în aceşti soldaţi, îi cunoştea foarte bine şi recunoştea că erau din acelaşi neam cu el, adică originari din Dacia Mediteraneea, pe care el însuşi o numea „prea fericita noastră patrie” (împăratul Justinian avea origini daco-trace, era cunoscut pentru evlavia lui, iar în timpul domniei sale a dus o campanie perseverentă pentru răspândirea creştinismului, alături de soţia lui, împărăteasa Teodora).
Cei 100 de „colonişti” geto-daci trimişi de Iustinian au avut ca misiune, în primă fază, zidirea mănăstirii. Din mâinile lor, a rezultat un adevărat colos din piatră, zidit şi păstrat aproape în forma iniţială până în zilele noastre.

„Uşile lui Justinian” sunt vechi de mai bine de 1.400 de ani şi încă funcţionează

Ridicată între anii 527-557, Mănăstirea Sfânta Ecaterina va dispune de o foarte bună fortificaţie, cu ziduri de granit înalte de la 8 la 35 de metri înălţime, înconjurată de grădini şi chiparoşi. Atât zidurile, cât şi edificiul în sine, au fost realizate din blocuri masive de granit.
Panta înclinată a locului a reprezentat o provocare pentru realizatorii construcţiei, care au fost nevoiţi „să niveleze muntele” – după cum însuşi Justinian le cere – această nivelare a unei zone extinse fiind necesară pentru a se realiza fundaţia bisericii.
Biserica mănăstirii a suferit puţine schimbări de pe vremea fondatorului ei. Marele său portal de la vest este încă închis cu uşile din lemn de cedru, decorate cu sculpturi în relief, cu reprezentări zoomorfe şi fitomorfe – flori, frunze, lujere etc. Aceste uşi, numite „Uşile lui Justinian”, sunt vechi de mai bine de 1.400 de ani şi încă funcţionează perfect, stând în cuiele şi balamalele lor iniţiale.

[button url=”http://groups.yahoo.com/subscribe/filedelumina” color=”red” size=”large” target=”_blank”] Abonare newsletter [/button]

De altfel, Andrei Vartic, de profesie fizician-spectroscopist, un pasionat al istoriei dacilor, descrie în cărţile sale materialele de construcţie dacice, în special Betoanele Dacice, şi arată rezistenţa acestora în timp.
Tot el a cercetat şi un cui Dacic vechi de peste 2000 de ani, găsit în sanctuarul dacic de la Racoş, care nu a ruginit nici până în zilele noastre. În urma unei testări, s-a dovedit că acel Cui Dacic avea în componenţa lui nici mai mult nici mai puţin decât alfa-fier pur de 99,97%; nici urmă de impurităţi, adică de compuşi ai carbonului ce rămân de la prelucrare – o „minune antică” pe care cercetătorii nu şi-o pot explicaşi care poate fi descoperită şi la uşile din lemn de cedru ale Mănăstirii Sfintei Ecaterina.
Şi acoperişul din lemn al bisericii s-a păstrat, de asemenea, din secolul al VI-lea.Acesta stă sprijinit pe grinzi care poartă mai multe inscripţii, dintre care una singură este amintită de arhelologi şi istorici – cea care îi menţionează pe “preaevlaviosul nostru împărat” Iustinian şi pe “răposata împărăteasă” Teodora.
Rezistenţa în timp a locaşului sfânt din Sinai a fost dată prin însăşi modalitatea de construcţie şi de organizare a acestei mănăstiri-cetate, fiind puse în practică cunoştinţele şi tehnicile (inclusiv cele de apărare) pe care dacii le-au aplicat de-a lungul timpului pentru construcţia propriilor cetăţi.

Comunitatea dacilor de la muntele Sinai
După încheierea lucrărilor, această comunitate de daci a rămas pe loc, în slujba mănăstirii.
La început erau numiţi bessi – numele generic al creştinilor de la Marea Neagră, urmaşi ai geto-dacilor. Recunoscând originea lor latină, arabii i-au numit„llah” – ca o derivaţie a denumirii obişnuite folosite de alte popoare pentru români: vlah. În timp, coloniştii creştini din Sinai vor fi recunoscuţi drept „oameni de munte”, sub numele generic de Gebalie sau Gebalia (întâlnit şi ca Gebalieh, Jabaliyya sau Gabalyya).
Denumirea are o semnificaţie profundă dacă luăm în calcul faptul că dacii l-au numit pe Zamolxe şi Gebeleizis, care înseamnă Zeul Cerului sau Zeul venit din cer. Mircea Eliade a scris la rândul său despre „mărturia lui Herodot conform căreia geţii credeau într-un singur zeu numit de unii Zalmoxis, de alţii Gebeleizis”.
O parte dintre dacii creştini vor deveni călugări ai mănăstirii şi vor sluji aici, chiar în limba lor, bessă. De altfel, există şi o mărturie istorică în acest sens. În anul 570, la scurt timp de la fondarea mănăstirii, călătorul Antoninus Placentinus vizitează Peninsula Sinai. El scrie că a „întâlnit 3 călugări care cunoşteau mai multe limbi, anume latina, greaca, siriana, egipteana şi bessa”.
Iată cum apar descrişi în scrierile autorului englez Lewis Burckardt (1816) „slujitorii de pe ţărmurile Mării Negre” care locuiau în Sinai:
„Ei mărturisesc în chip unanim pogorârea lor din slujitori creştini de unde şi-i numesc ceilalţi beduini – fiii creştinilor… Se căsătoresc numai între dânşii, alcătuind o comunitate aparte din vreo sută şi douăzeci de oameni înarmaţi. Sunt o rasă muncitoare şi robustă, iar fetele lor au o faimă de superioară frumuseţe asupra tuturor beduinilor”.
Un alt scriitor arată:
“Tribul de beduini numit Gebalia, provenit din Dacia, se remarcă prin vrednicie şi pricepere; mulţi sunt meseriaşi; de asemenea, toţi copiii acestui trib ştiu să citească şi să scrie. Membrii tribului ajută şi îndrumă pe ceilalţi beduini în lucrările agricole şi în meşteşuguri”.
Marcu Beza, cercetător român preocupat să descopere comunitatea descendentă din vlahii creştini aduşi în Sinai, povesteşte în cărţile sale că a întâlnit un „beduin vlah”care l-a ajutat, fiindu-i o bună călăuză pe cărările muntelui:
“Era un om tânăr şi voinic, înfăşurat la cap cu o broboadă albă, cu cămaşă tot albă, cu cingătoare de piele şi încălţat în opinici. M-a condus pe cărările muntelui şi, la întoarcere, mi-a arătat în grădina mănăstirii colţul unde fusese îngropată, în 1750, cea din urmă femeie creştină a tribului”.
Tot istoricii au scris şi despre călugării din Moldova şi Ţara Românească care au slujit în Sinai. În anul 1533, stareţul mănăstirii a fost Ioachim Valahul, susţinut de Petru Rareş.
De altfel, toţi marii domnitori români, precum Radu Vodă cel Mare, Alexandru al II-lea Mircea, Petru Şchiopu, Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu, au menţinut timp de cinci secole (până la secularizarea averilor mănăstirilor) relaţii foarte strânse cu Mănăstirea Sfantei Ecaterina, sprijinind-o cu donaţii consistente.

Influenţele arabe

Odată cu năvălirea arabilor (între 639 şi 642, Egiptul este cucerit de armatele califului Omar), situaţia vlahilor creştini de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina începe să se schimbe. Mănăstirii i se răpesc multe din posesiunile sale, traversând şi unele perioade critice, în care a fost pusă în pericol chiar existenţa acesteia. Din cauza presiunii exercitate de către arabi, cu timpul, vlahii creştini din Sinai, încep să preia obiceiurile şi religia musulmană.
Unii dintre ei vor intra în categoria populaţiei musulmane pe care o fomau cei convertiţi – forţat sau de bună voie – la islam şi cărora le era interzisă întoarcerea la vechea tradiţie.
Totuşi, timpul a demonstrat că pentru multe secole, credinţa creştină a acestora s-a transmis mai departe. Actualii urmaşi, prin tradiţia orală transmisă de înaintaşi, îşi aduc aminte că strămoşii lor, foşti creştini, au avut o altă conduită decât ceilalţi trăitori (beduini) ai locurilor, de care nu s-au rupt total, în ciuda vremurilor nu totdeauna favorabile.
Într-o călătorie de cercetare din 1914, ieşeanul Teodor Burada află despre vlahii din Sinai informaţii preţioase de la localnicii zonei:
„Pentru ei reprezintă o mândrie a fi numiţi «sclavi (slujitori) tu Monastiru» – aşa cum este în limba greacă – dat fiind că ei slujesc acest lăcaş sfânt de foarte multe veacuri. Totuşi acceptă mai puţin numele de beduin arab dacă nu li se adaugă şi «sclavi tu monastiru». Nu doresc a fi confundaţi cu beduinii arabi”.
Vlahii şi-au păstrat religia creştină cel puţin până în secolul al XVIII-lea. Ulterior, după mărturiile istoricilor şi călătorilor, au trecut treptat la islam, fără să-şi fi pierdut cu totul conştiinţa originilor lor creştine îndepărtate. Intrând în contact cu populaţia arabă localnică, şi-au schimbat aspectul fizic şi îmbrăcămintea. Totuşi, călugării au notat în manuscrisele mănăstirii că ei prezintă un tip antropologic diferit de ceilalţi beduini din peninsulă şi au în dialectul lor „cuvinte de origine necunoscută”.

Concluzii

Mănăstirea Sfintei Ecaterina din Sinai a reprezentat unul dintre cele mai importante centre de spiritualitate pentru lumea creştină, traversând şaptesprezece secole în care viaţa monahală creştină s-a derulat fără întrerupere.
Prezentand-o, actualul Arhiepiscop al Sinaiului, Damianos, spune:
„Mănăstirea Sfânta Ecaterina este un centru monastic creştin grec-ortodox de rit bizantin, a cărui viaţă monahală se derulează neîntrerupt de şaptesprezece secole.

De 1400 ani în inima deşertului Sinai, aceasta şi-a păstrat caracteristicile iniţiale din vremea Împăratului Justinian. De la Mahomed, fondatorul islamului, până la califii musulmani şi sultanii turci, trecând prin epoca lui Napoleon, toţi au preluat mănăstirea sub protecţia lor, ferind-o inclusiv de jafuri. În lunga sa istorie, Mănăstirea Sfânta Ecaterina nu a fost niciodată cucerită sau distrusă.
Traversând toate epocile, şi-a păstrat intactă imaginea de loc sacru al Bibliei, aşezându-şi lumina asupra evenimentelor Vechiului Testament precum şi asupra continuităţii proslăvirii Sfintei Fecioare Maria şi a Domnului nostru Iisus Hristos”.
La această descriere mai trebuie adăugată „o filă de istorie” uitată (care, de altfel, este prima pagină din „viaţa” mănăstirii): cei care au pus bazele acestui centru spiritual au fost dacii aduşi de împăratul Justinian din zona Dobrogei, a căror primă misiune a fost construcţia locaşului sfânt, urmată de sarcina de a o proteja şi a o întreţine material.

De-a lungul timpului, descendenţii acestui grup de daci au fost supuşi influenţelor popoarelor arabe, însă, în acelaşi timp, legătura mănăstirii cu spaţiul carpato-danubian a dăinuit prin interesul manifest al tuturor domnitorilor români de a susţine acest locaş sfânt (care au acordat ajutoare constante acestui locaş sfânt, până la secularizarea averilor mănăstirilor).

Este interesant de remarcat că la mânăstirea aceasta – în faimoasa ei bibliotecă, care este a doua ca mărime şi valoare, după cea de la Vatican – se află până astăziportretul domnitorului valah Constantin Brâncoveanu (pictat în ulei, în mărime naturală), împreună cu splendide manuscrise, vase liturgice ornamentate în scriptoriile româneşti, ca şi excepţionalele scoarţe ale Evangheliei dăruite de Ieremia Movilă, în 1598; tot aici au fost descoperite manuscrisele – în slavonă şi greacă – ale „Învăţăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”.

Astăzi, valahii sinaiţi (sau beduinii valahi, după cum mai apar în scrieri) cunosc legenda originii lor care a devenit o tradiţie orală şi îşi duc traiul secular în preajma Mănăstirii Sfântei Ecaterina fiind foarte ataşaţi de pământul lor. Numărând în jur de 2000 de suflete ei sunt divizaţi în trei ramuri: Hamayidah, Salayimah şi Wahibat, cei ce trăiesc în apropierea mănăstirii ajutând la treburile administrative ale lăcaşului.

Puţini dintre ei sunt angajaţi permanenţi în mănăstire ca bucatari, lucrători, trapezari, grădinari, paznici, în timp ce alţii lucrează temporar. Tot ei se ocupă de ghidarea pelerinilor pe Muntele lui Moise, Muntele Sfintei Ecaterina şi Muntele Horeb, de transportul şi excursiile în zonă. Există un obicei străvechi prin care monahii Mănăstirii Sfânta Ecaterina oferă în fiecare dimineaţă raţii gratuite de pâine nedospită beduinilor Gebalia care vieţuiesc în preajma locaşului sfânt.

Cea mai frumoasă încheiere şi încununare a acestei prezentări poate fi dată prin cuvintele celei care veghează şi acum sufletele străbunilor noştri din Sinai, Sfânta Ecaterina, a cărei ultimă rugăciune, rostită înainte de a i se tăia capul, a fost:
„Doamne Iisuse Hristoase, primeşte sufletul meu, pe care l-am adus Ţie ca jertfă pentru dragostea Ta. Caută dintru înălţimea Ta, Doamne, şi asupra poporului acestuia care stă înainte şi-l povăţuieşte la lumina cunoştinţei Tale. Şi acelora care vor chema prin mine numele Tău cel preasfânt, dă-le toate cererile cele spre folos, pentru ca de toţi să fie lăudate măririle Tale în veci. Amin!”

 

Sursa: Lumea Misterelor

Comentarii (13)
  1. Superb tot ceea ce am citit mai sus,se aseamana cumva cu BIBLIA DACILOR pe care putini dintre noi o cunoastem. Despre acea carte la inceput ,am crezut ca este un basm de-al lui P.Isapirescu.Insa in ultimul timp asa ca din intamplare dau de materiale si inscrisuri,citesc in situri de specialitate depre descoperiri toocmai undeva la capatul lumii.Istoricii parca au mai mult curaj in a afirma sus si raspicat ca NOI SANTEM INCEPATORII ,ANTEMERGATORII,CA DIN BAZINUL DANUBIANO CARPATO PONTIC a fost colonizat nordul Europei,nordul Africii,am vazut o harta in care era figurata extinctia catre pamantul sfant. Sugerez ,daca binevoiesti Razvan sa citim pe „FILE DE LUMINA” BIBLIA DACILOR. Scuze pt. indrazneala. Cu drag GeorgedeDrobeta

     
    1. Buna ziua,
      Care este Biblia Dacilor? Intr-adevar sunt mai multe texte care au aparut pe Internet, dar de unde provin ele, care le e sursa?
      Va rog sa-mi spuneti la ce text va referiti.
      Sa aveti o zi minunata!

       
  2. Am mai amintit uneori ca acele suflete care au marcat istoria omenirii in toate etapele ei se afla si acum printre noi.
    Desi acest material gadila placut orgoliul nostru national, e departe de a incerca sa dezlege istoria acelor vremuri care au marcat determinant si istoria noastra de azi.
    O sa va povestesc o istorioara care va completa scenariul in discutie.
    In urma cu vreo zece ani „lucram” „energetic” cu o „colega”.
    Ni s-au dezvaluit multe incarnari timpurii, de nenumarate ori am fost impreuna in diferite ipostaze, mai mult sau mai putin „sfinte” cum se stie.
    Aceasta Ecaterina, ca sa luam numele cu care suntem obisnuiti in spatiul nostru cultural, a avut printre alte incarnari relevante contextului religios bine pus in scena aici si cateva care vor intregi imaginea de ansamblu.
    Acelasi suflet a fost si in trupul lui Iacob cel batran intr-o incarnare anterioara cunoscuta.
    Ce-i mai interesant e ca acest suflet e acelasi care in vremuri si mai semnificative s-a manifestat in fiinta numita Isis!
    Cunoscatorii stiu si ce abuzuri de putere sunt asociate personajelor de acest calibru.
    Imi amintesc ca odata a simtit nevoia impetuoasa de a pleca in Egipt de unde a plecat intr-o excursie de sase ore de mers prin desert pana la manastirea din Sinai unde sunt pastrate osemintele in cauza.Trairile ei de acolo nu fac obiectul comentariului de fata, insa ce am retinut e ca intoarsa acasa am meditat impreuna si a retrait scena mortii.
    Cum e de asteptat nu corespunde cu cea poetica descrisa aici, transmisa prin legenda cum se intampla de obicei.
    A fost urmarita calare si i-a fost „despicat” capul pe la spate cu o arma de forma unei securi.
    Acolo, la aceasta „manastire”, pe langa osemnitele ei se pastreaza si lucruri relevante pentru intelegerea introducerii si raspandirii intr-un ritm nemaintalnit in istorie a religiei ce a marcat intreaga omenire doua mii de ani.
    „Mecanismele” astea bata-le vina! Noi suntem „spirituali”; nu ne multumim sa „constatam” toate „neregulile” si „nedreptatile” din jur pe care le face oricine altcineva inafara de noi, ci sa „intelegem” „cauza” lor gasind astfel si „solutii” care sa ne scoata din impas si duca mai departe…

     
    1. Nicushor, puiule,…
      Isis, este numele ( simbolic) al unui Principiu Divin. . Al Dumnezeului-Mama. Aspectul feminin al creatiei. Universale.
      Prakriti. Fecioara Maria, Psyche, Yin, Eternul Feminin, Etc. In functie de zonele cultural-religioase.
      N-a fost isis, nici o fiinta, deci.
      Nu contest insa, faptul ca stiai acest lucru.
      Ori, daca nu stiai, poate ca gresesc, eu.
      Doar de Bine, …

       
      1. Ella draga!
        Chiar crezi ca le stii pe toate!?
        O sa vina vremea cand aceste „principii” divine vor fi cunoscute in toata forma lor de manifestare!
        Si multe nu se vor „suprapune” cu ce stiam noi, sau ce credeam ca e intangibil.
        Indemnul prietenului nostru mai deunazi de a trece la lucru (meditaiile acelea obositoare care ne rapesc timpul alocat discutiilor) pentru a accesa dimensiuni si cunoastere care scapa „cititorului” comod ar trebui de luat in seama.
        Ce am spus eu nu e deloc nou, am spus-o insa din experienta mea directa, nu din citit.
        Multe asi mai putea sa spun, chiar si din cele ce nu s-au scris inca, dar suntem prea ocupati sa ne auzim pe noi ca sa mai ascultam si pe altii.
        Asa ca nu va bateti capul, se poate afla cand spusele tale sunt de dorit sau mai bine iti vezi de treaba.
        Ce-mi mai dau si eu cu parerea pe ici pe colo e o frantura din timpul meu si daca renunt nu voi ramane somer!

         
        1. Mai schimba si tu replica, cand schimbam idei.
          Aceeasi, mereu? E ca si cum, m-ar urmari cineva, calare. Ba, mai mult. Pe-acelasi cal!
          E stresant.
          Multumesc.

           
          1. Imi cer scuze, dar comentariile tale se potrivesc ca si „nuca in perete”.
            Chiar nu ai pic de respect !
            Sau suferi de vreo manie ????

             
          2. Hai, sa va raspund,…
            Ceea ce ex-primam ( scoatem afara, deci) prin cuvinte,…este ceea ce suntem.
            De aceea se si numeste EX-primare. Scoatem,…aratam din noi, adica,…
            Cand voi folosi cuvantul maniac,…sunt, maniaca,…
            Cand voi folosi cuvantul suferinta,…sunt, suferinda,…
            Cand voi folosi expresia ”nuca-n perete”,…sunt, batuta-n cap,…
            Pana atunci,..sunt ceea ce cuvintele mele exprima. Sau, ma exprima.
            Cine foloseste cuvantul iubire,…este iubire,…
            Cine foloseste cuvantul lumina, optimism,…este lumina, optimism,…
            S.A.M.D.
            Este o mare capcana, sa crezi ca, invectivele ( care incep cu In, nu cu Ex- adica sunt inauntru nu in exterior), aruncate cuiva,…il caracterizeaza.
            Fiecare, este ceea ce exprima, asadar.
            Felul in care il caracterizam pe celalalt, este ceea ce suntem. Exprimandu-ne, implicit.
            Comprendre?
            I think so,…

             
  3. Pentru cei ce doresc sa afle mai multe date despre implicarea dacilor, a romanilor in constructia si dezvoltarea ulterioara a acestei minunate manastiri, ii invit sa acceseze urmatorul linck:
    http://www.financiarul.ro/2011/11/25/cea-mai-veche-manastire-crestina-din-lume-a-sfintei-ecaterina-a-fost-construita-de-daci/
    Si pentru ca s-au facut referiri si la Biblia Dacilor , pe urmatorul linck, gasiti multe elemente privitoare la religia dacilor, la influentela ei fata de crestinism etc.:
    https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#q=Biblia+Dacilor&start=0
    Cred ca a sosit vremea sa se rescrie Istoria Dacilor, a Romanilor, avand in vedere noile descoperiri arheologice, a noilor acte , documente scoase la lumina din bibliotecile lumii, ascunse sau tinute la secret pana acum! Nu inteleg de ce ? Poate ca o influenta a fost ideea de latinitate adusa de Imperiul Roman, necesara in lupta cu istorici magyari ( si nu numai…) dar cred ca si faptul ca a fost scrisa de mari istorici , in special romani, pe care nu a indraznit nimeni sa-i contrazica pana in prezent! Personal am convingerea ca este si o implicare cu iz politic. A cui? Imi scapa, sau nu am dovezi in a o arata!!! Sper sa apucam, in viata asta, sa vedem Istoria noastra , rescrisa , Adevarata, asa cum a fost ea….
    Acum as dori sa spun ca , sincer, nu prea am inteles la finalul comentariului, pe domnul NIcu! In textul prezentat de Razvan nu s-au dat date concrete si amanuntite despre sfarsitul Sfintei Ecaterina, iar celelate date prezentate …(?) Poate nu am eu puterea si cunostintele necesare sa inteleg acest comentariu si pentru asta imi cer scuze anticipat ! Sa auzim numai de bine ! NAMASTE!!!

     
    1. Chestia cu „mecanismele” se refera la „atmosfera” din ultimul timp de pe site unde abundau comentarii cu „recenzii” ale starii socio-politice actuale si aparent interminabile.
      Am mai discutat pe tema asta mai demult si ma gandesc ca ti-a scapat mai ales ca Te aratai nedumirit si la arhicunoscutul termen „stramoasa” unde ne-am permis glumitele.
      De la spiritualii ce ne pretindem ma astept sa trecem de la a constata la a intelege mecanismele care genereaza si guverneaza o stare, sa gasim astfel solutii si sa inspiram, contaminam si pe altii.
      Dar ma gandesc ca te referi mai ales la tema zilei, la Ecaterina noastra.
      Eu am completat „imaginea” cu detalii inedite care in mod sigur nu spun mare lucru unora.
      E ca un puzzle insa, piesa cu piesa si se va completa imaginea ravnita.
      Nu e atat de relevant acest personaj pe cat contextul, impletitura de proceduri si personaje care au participat la aparitia si raspandirea intr-un ritm nemaintalnit al unei religii. Ritm remarcat demult si de multi si care se poate explica numai prin atenta regizare din culise a „scenaristilor” demult cunoscuti cautatorilor adevarati.

       
      1. Buna seara! Nedumerirea mea a fost legata de afirmatia …ca moartea Ecaterinei a fost prezentata „poetic” in materialul zilei. Ori tocmai asta am remarcat…. ca Razvan nu a dat prea multe date …. deci nici macar poetic nu s-a referit la decesul sfintei. Despr expresia „stramoasa” ..era o subtila remarca la faptul ca, doamna in cauza, tot timpul o punea in atentia noastra pe bunica sa , ca o persoana a totcunoscatoare si de o sfatosenie legendara. Ori pentru faptul asta i s-a recomandat sa inceteze cu exemplificarea permanenta a bunicii,iar doamna noastra a recurs la expresia „stramoasa mea”….In rest……. nici acum nu am inteles la ce mecanisme face-ti referire in textul dvs. !? Va cer scuze in acest sens si cred ca nu am creat un diferend ci pur si simplu mi-am manifestat neintelegerea , care imi apartine personal si atat! Multumesc pentru raspuns si sper sa continuam sa dialogam fructuos si in zilele urmatoare! Noapte Buna!

         
        1. Nu scriu ceva ca sa ma minunez de acrobatiile mele.
          Si nici nu trebuie sa fie careva de acord cu ce spun.
          Una e insa critica sau opinia contradictorie si altceva e ce se vede mai sus.
          Ca scriu cel mai des lucruri incomode, nu e un act de matochism ci o provocare adresata cititorului pentru a incerca sa se confrunte si cu unghiuri de vedere mai incomode. Ca va veni vremea cand va trebui sa o facem de nevoie si sub presiunea timpului sau evenimentelor.
          Materialul in discutie nu e alcatuit de Razvan ci e preluat, sursa e afisata.
          Eu v-am oferit detalii despre moartea ei care arata cu totul altfel decat descrierea „poetica” si peste secole cizelata „rugaciune” ce i se atribuie rostita cica de ea inainte de „taierea” capului!
          Acest motiv folosit in implementarea religiilor e atat de frecvent ca nici nu mai trebuie disecat.
          Nu am treaba cu aceasta sfanta sau cu alta, care se afla oricum printre noi si lucreaza care cum poate la inaltarea sa adevarata! Ce va indemn e sa incercam sa descoperim mecanismele ce se ascund in spatele cortinei.
          Nu doar partitura ce ni se prezinta pe scena de o vesnicie!
          Ca am acceptat acum cateva secole ce ni s-a prezentat ca „sfant” nu trebuie sa o mai facem si secolele urmatoare.
          Chiar daca unii si-ar dori asta cu ardoare.
          Ma gandesc ca pe langa dezvaluirile ce vor urma asupra vietii extraterestre si originea adevarata a omului impactul cel mai dramatic asupra sa se va produce cand „credinta” lui de sute de vieti va fi zdruncinata.
          Daca la aparitii extraterestre omul se mai poate ascunde in „chilia” sa, a afla ca ceea ce a citit si crezut toata viata s-ar putea sa nu corespunda Adevarului Divin, mari „tulburari” ii va produce!
          A fi spiritual nu inseamna a avea grija sa nu „superi” cumva vreun „curent” ca la eventuala „triere” ulterioara sa nu te poata „acuza” careva ca ai afirmat ceva „impotriva” ramanand astfel „curat” pentru vremurile ce vin.
          Nu inseamna nici a nega tot ce ne inconjoara! Dar nu inseamna nici a filozofa la ce se intampla in univers de eoni si neindraznind nici o clipa sa pui la indoiala sau sa iei sub lupa ce ni se baga pe gat cu disperare de o „vreme” incoace.
          Acest fel de spiritualitate „de salon” nici nu ne face cinste, nici nu ne va fi de folos.
          Dar cum am avut prin Dar Divin posibilitatea de „a alege” in tot ce facem o vom putea face uz de ea si mai departe!
          Bineinteles cu consecintele ce decurg din asta.
          In rest ne tutuim cu respect ca si pana acum.
          Sau folosim: draga domnule, esti un misel!
          Sau: nicusor dragutule, esti un tutuluc, dar daca nu ai stiut, te iert!
          Acrobatiile condeiului nu ne va scuti de a cadea de pe cal! Si inca rau! Si fara sa ne fugareasca nimeni!

           
  4. Multzumim Celui de Sus
    ca radacinile credintzei stramosesti a unui popor inlantzuit decenii nu au fost afectate de toata adversitatea timpului.
    Sa speram ca acesta credintza si mandrie ne va scoate din negura care inca persista si care poate se va imprastia lasand lumina sa reapara la sfarsitul acestui tunel. Desvaluiri de acest gen ne fac mandri de a avea un trecut istoric cu radacini crestine Speram ca si urmasii nostri vor sti despre mostenirile noastre ereditare ,care vor dainui, retransmise lor. Vor aprecia ei de a apartzine unei tzari cu asa un trecut..?…

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

orlu escort fethiye escort antalya escort kemer escort Back To Top