Adevarata învățătură
Intr-o cetate unde se invatau toate stiintele traia un tanar studios, insufletit de o dorinta arzatoare de a se desavarsi. Intr-o zi a aflat, ascultand vorbele unui calator, ca traia intr-un tinut indepartat un om fara pereche, inzestrat cu virtutile tuturor timpurilor. Desi era atat de invatat, omul muncea ca fierar, cum facusera si tatal sau, si tatal tatalui sau.
Îndata ce a auzit vorbindu-se despre aceasta minune a stiintei, tanarul si-a luat sandalele si bocceaua si a pornit la drum. Dupa luni si luni de mers si de oboseala, a ajuns la cetatea fierarului, i s-a infatisat acestuia, i-a sarutat poala vesmantului si a asteptat cu umilinta. Fierarul, un barbat in varsta, l-a intrebat:
– Ce doresti?
– Sa invat stiinta, a raspuns tanarul.
Fierarul i-a intins atunci franghia de la foale si i-a spus sa traga. Tanarul a tras asa de franghie pana la apusul soarelui. A doua zi a facut la fel, si tot asa in zilele si in lunile urmatoare. A trudit asa vreme de un an, fara ca nimeni sa-i spuna o vorba.
Au trecut astfel cinci ani. Intr-o zi, tanarul i-a spus fierarului:
– Mestere…
Totul s-a oprit pe data in fierarie. Ceilalti lucratori pareau nelinistiti. In tacerea incremenita, fierarul l-a intrebat pe tanar:
– Ce doresti?
– Stiinta, mestere…
Fierarul a raspuns:
– Trage de franghie.
Au mai trecut cinci ani de truda in tacere. Nimeni nu scotea un cuvant. Daca un invatacel dorea sa-i spuna dascalului o intrebare, o scria pe un petec de hartie. Uneori, mesterul arunca hartia in foc, semn ca intrebarea nu facea doua parale. Alteori rasucea hartia si o baga in turban, iar a doua zi invatacelul gasea raspunsul scris cu litere de aur pe peretele chiliei.
Dupa zece ani, batranul fierar s-a apropiat de tragatorul de franghie si l-a atins pe umar. Cel care venise sa deprinda stiinta -si care deprinsese rabdarea- s-a oprit. Se simtea cuprins de o pofta de viata fara margini. Batranul l-a imbratisat si l-a lasat sa plece. Se spune chiar ca n-a rostit niciun cuvant.
Tanarul, care era acum un barbat in toata puterea, s-a intors acasa, la prieteni. Si a trait toata viata linistit si pe deplin impacat.
Adevarat…!!! Importanta este…rabdarea,,,in viata noastra..si in tot ceea ce facem zi de zi…!!! Numai prin munca ,rabdare si perseverenta,dobandim intelepciune si liniste sufleteasca.!!! Multumim..!!!
Prin rabdare si … „Faca-se voia Ta”
Buna ziua.
A invata sa fii rabdator este destul de greu.
Eu am fost , si poate mai sunt , o fiinta nerabdatoare.Tarziu in viata mea am inteles ce minunat este sa fii caracterizat de rabdare .Deci am inteles ca rabdarea ma scuteste de multe tensiuni care nu-mi faceau bine.Cand rabdarea o mai insotesti cu linistea interioara si exersezi obiceiul de a fi un bun observator fara a ….comenta [hi hi hi ] orice,dar intrucat nimeni nu-i perfect,pana ajungem la o intelegere corecta de a trai in liniste si tacere, dureaza.Timp suficient pentru a invata rabdarea.In povestea de mai sus,tanarul a reusit sa invete rabdarea si tacerea prin exemplul mesterului fierar.Am si eu invatatorul meu,de fapt invatatorii , de la care sa invat rabdarea.Acestia sunt …pisicile.Priveste cu atentie o pisica si vei invata sa ai rabdare.
Invatatori exista peste tot,doar sa intelegem ca avem nevoie de invatatori si ca de la ori cine ai ceva de invatat.
Va doresc o duminica frumoasa.
frumoasa poveste !