skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Clipa de fericire

 

– Tată! Tată, nu mai suport temele, nu mai vreau, nu mai pot!
– Ce e copile? intreb eu, curios.
– E prea mult! Am obosit!, strigă el cu o voce ascuţită.
Uff… am atât de multă treabă și câteodată cedez. Mă abțin cu greu să nu țip, să nu fac o criză. După două ore de plânsete, țipete refuzuri din partea lui Victor, sunt la capătul puterilor.
– Gata. Te poți opri. Continui mai târziu, cedez eu.
Iată că apare și cea mică de la joacă.
– Tati! Tati!, strigă ea fericită. Am înghețat. Mă uit la ea și îi observ obrăjiorii îmbujorați. E ca o prințesă. Dar o prințesă murdară, plină de noroi înghețat. Unde o fi căzut?
Acum nu mai are importanță. O iau pe sus și fug cu ea în baie. O plasez strategic în mijlocul căzii și dau drumul la duș. E îmbrăcată. Oricum hainele sunt ude și așa e cel mai simplu să dau jos noroiul de pe ele. Apoi, după ce pârâul maroniu se duce în canalizare, o dezbrac și încep să o săpunesc.
– Tati, mai încet, mă doare, spune micuța mea prințesă…
– Ce să fac dragă? Te ating cât pot de ușor, dar trebuie să dăm cu săpun. Dacă nu, microbii nu fug.
– Știu tati, dar mă doare..
– Voi fi mai atent, spun eu, încercând să o liniștesc.
– Mi-e foame!, se aude un strigăt din casă.
– Victor, ai răbdare să termin cu surioara ta.
– Ea de ce e mereu prima? Când mie mi-e foame, nu interesează pe nimeni…
– Victor, stii bine că nu e adevărat! Ai răbdare…
Stau și aștept replica din partea cealaltă a ușii. Surprinzător, nu se aude nimic.
E de bine… mă gândesc eu. Acum i-am dat hainele micuței și o ajut să se îmbrace. Nu trece mult și când am ajuns la pantalonașii de casă, mai exact la piciorul drept – se aude un zgomot infernal din bucătărie.
S-a spart ceva. Sar repede, o las pe micuța mea Cristina să continue cu îmbrăcatul și mă reped să văd ce se întâmplă în bucătărie.
Victor are o față calmă, liniștită și privește cele două borcane de gem care s-au hotărât să ne arate ce suprafață maximă pot ocupa pe podea. Aproape doi metri pătrați. Fiecare.
Probabil că nu am fost suficient de rapid, întrucât îl văd pe Victor ridicând plictisit din umeri și pornind către dormitor. Îi anticipez traiectoria. Trece prin mijlocul zonei de luptă. Mă reped și îl ridic în brațe.
– Sunt cioburi pe jos, apuc să spun.
– Da?, se aude glasul lui mirat?
– Da, ai grijă zic eu și îl scot din zona periculoasă.
Văzându-l în siguranță, mă prăbușesc pe scaun. Dar scaunul geme – de fapt, doar un ciob ce cu mândră demnitate se împotrivea ideii de a sta împreună cu mine, pe același scaun. Îl simt adânc înfipt în propria-mi persoană. El completează colecția cioburilor strânsă pe tălpile picioarelor. Acum am doar o singură întrebare în minte: unde o fi penseta?
Mă uit în jur și abandonez. Încep să le extrag pe rând, cu degetele și fără a mai folosi instrumente ajutătoare. Primul extras este colegul cu care împart același scaun. Apoi exersez poziția lotus pentru a ajunge la anumite locuri din talpă, pe care nici nu știam că le posed.
După aproximativ două-trei minute, sunt eliberat și pot spune că operațiunea a fost un succes.
Exact când răsuflu ușurat, ușa de la baie se deschide furtunos și micuța mea prințesă iese sprintenă și se repede la mine.
– Tati! Uite sunt gata!, strigă ea din fugă.
Sincer nu-mi aduc aminte cum am ajuns lângă ea și am ridicat-o în aer, pentru a o feri de zona minată. Am pupat-o dulce pe obrăjiori și am trimis-o la joacă, în sufragerie. Cum am vazut-o că se îndepărtează cu mersu-i drăgălaș, mi-am șters o lacrimă. Picioarele mele erau din nou în flăcări. Trecusem iar prin cioburi. Am reluat poziția lotus, chiar dacă îmi amorțiseră deja picioarele și am reușit, în cele din urmă, să scap de toate cioburile. Evident, mă refer la cele mari. Așchiile au rămas pentru mai târziu. Prima urgență este să curăț pe jos. În câteva minute e perfect curat.
Sunt ceva mai liniștit și reușesc să găsesc un ac, pentru a scăpa și de cele trei așchii ce mă secau la inimă.
– Victor! Victor!, strig eu către cel mare.
– Da tată!
– Ce-ai făcut cu borcanele de gem?, întreb eu.
– Nimic!
– S-au spart singure?
– Aaaa… mi-au alunecat.
– Amândouă?
– Eu am luat doar unul, celălalt s-a împiedicat de el. Dar tati, ai spus că ne duci la film…
Ufff…. uitasem.
– O să vă duc. Am promis, mă țin de promisiune.
– Dar mi-e foame.
– Acum îți fac ceva.
În timp ce ungeam o felie de pâine cu unt, mă trezesc tras de halat. Mă întorc și o văd pe Cristina cu lacrimile pe obrăjiori.
– Ce s-a întâmplat, frumoasa mea?, spun eu, ridicând-o în brațe.
Îi șterg lacrimile și printre sughițurile de plâns aud povestea tristă a ursulețului Pufi care și-a pierdut o ureche, care a fost smulsă de frățiorul mai mare, Victor.
Doamneee… ce zi am!
Încet-încet, rezolv toate problemele. Victor își cere scuze apoi se joacă amândoi, fericiți. Eu promit că Pufi va suferi un implant rapid de ureche. Le potolesc la amândoi foamea. Îi îmbrac și fug cu ei la mașină.
De la casa noastră până la șosea sunt aproape doi km. de acolo până la cel mai apropiat mall cu cinema mai sunt vreo șapte.
Copii sunt hrăniți și pregătiți de film. Eu mă reped la volan și accelerez, cu gândul că s-a făcut deja târziu și este cazul ca, după o asemenea zi, să am și eu o oră și jumătate de liniște. De fapt, numai liniște nu este, că difuzoarele sunt la maxim, indiferent de film. Iar desenele animate sunt pline de țipete și de zgomote puternice. Orice ar fi, măcar voi sta pe scaun.
Parcurg exact un kilometru, când mașina trage puternic dreapta. Frânez.
Cobor și constat că am pană. Asta mai lipsea!
Nu mai pot! Simt că explodez. Aici, în mijlocul câmpului în cel mai nenorocit loc, mașina mea face pană! Incredibil!
Deschid porbagajul. scot roata de rezervă și mă apuc să schimb roata. Cricul se afundă în noroi. Daaa… strada nu e asfaltată. Primăria este indiferentă la cererile noastre. „Cine v-a pus să vă faceți case acolo?”, parcă aud glasul primarului. Dacă acolo am avut pământ… ce era să fac? Doar e intravilan și nu eu am decis asta.
Nu mai pot. E o zi cumplită. Îmi pun mâinile în cap și mă așez pe roata scoasă din portbagaj. Câteva lacrimi își fac potecă pe fața mea. Nu o să-mi pot îndeplini promisiunea de a-i duce la film. I-am învățat pe amândoi că o promisiune se onorează. E foarte important.
Acum e deja întuneric. Ce mă fac?
Aud portierele cum se deschid. Copiii coboară din mașină. Ce s-a mai întâmplat? Iar s-au certat? Închid ochii și aștept plânsetele și strigătele lor.
– Tati, tati!, o aud pe cea mică.
– Da, spun eu, sfârșit.
Dar ea nu mai continuă. Vine lângă mine împreună cu Victor.
– Uite, tati, se aude și vocea frățiorului ei.
Ridic capul din pământ și îi văd pe amândoi unul în stânga mea, celălalt în dreapta cum stau sprijuniți de mașină și se uită în partea cealaltă.
Mă întorc și eu mirat. Amândoi mă iau de mâini. Privesc și eu. La început nu văd nimic important.
– Ce e?
– Uite cerul, tată!
Ridic privirea și văd cel mai frumos spectacol celest pe care l-am văzut în viața mea. Un cer plin de stele. Aerul este de o claritate de cristal și spectacolul măreț al lunii, împreună cu pleiada de stele, mă lasă fără respirație. Văd Calea Lactee cum se întinde până departe, Carul Mare, Carul Mic și multe, multe stele. Parcă toate stau acum în fața noastră, ca să ne uimească și să se prezinte. Copiii mă iau în brațe și stăm tustrei, privind la acest spectacol minunat. Nimeni nu scoate o vorbă.
Liniștea se pogoară asupra noastră și ne mângâie sufletele. Simt mânuțele lor mici de copii, cum mă strâng în brațe. Acum lacrimile de bucurie îmi curg șiroaie. Această clipă va rămâne în sufletul meu, toată viața. O voi duce cu mine, câte zile voi avea.
Viața este minunată! Iubirea ne cuprinde pe toți.

Autor: Răzvan

A-aparut-File-de-Lumina

Comentarii (30)
  1. Minunata poveste..de iubre parinteasca.!!! Dar..cati tati..sunt atat de rabdatori…??? Prea putini.!!! Dar totusi…exista..si este cel mai important.!!! Bun de luat aminte si exemplu.!!! Multumim.!!!

     
    1. Unii sunt, altii nu. Fiecare după cum poate și îl duce mintea. Pe alții, un temperament coleric îi împiedica sa fie așa chiar daca si-ar dori.
      O seara minunata!

       
  2. O piesă valoroasă de cristal literar . Încă vreo zece schi ţe ca aceasta, adunate într-un volum, ar constitui o nouă pagină glorioasă în lteratura română. Sincere felicitări, dragă Răzvan ! Trimite-o, te rog, la revista „ARMONII CULTURALE, d-lui red. şef, menţionând recomandarea mea, şi va fi publicată în primul număr. Adresa: g….@gmail.com

     
    1. Multumesc pentru aprecieri. Am trimis schita la persoana indicata de dvs.
      Referitor la cele 10 schite stranse intr-un volum, va pot spune ca am strans chiar mai multe schite (peste 30), in doua volume „Trepte spre Cer” si „File de Lumina”.
      Sa aveti o zi minunata!

       
  3. Copiii au talent. Talentul de a speculativi. Asta e in firea umana iar ei o percep de la varste fragede …E normal sa profite din plin , acolo unde dragostea parinteasca domina ratiunea .Ratiunea ati dicteaza sa poti ,,administra ‘’ inteligent , dragostea parinteasca impreuna cu valorile vietii…Valori pe care tu ca parinte trebuie sa le transmiti copiilor tai .Asta incepind de foarte devreme…
    Copiii de azi sunt adolescentii de maine , adultii viitorului , al viitorului nostru..
    Promisiunile trebuie sa fie bilaterale , ,,Eu ati promit ca te duc la film , iar tu promiti ca ati faci temele….’’Nu e o conditionare , e constientizare…
    Viata nseamna echilibru , in tot si in toate ale ei… Un copil de varsta scolara chiar si la sapte ani , trebuie sa fie constient de inseamna bine si rau….ce se face si ce nu se face…Asumarea responsabilitati faptelor , si perceptia pericolului, chiar pentru viata lui…Trebuie sa fie pregatit pentru viata.
    Nu sunt dur , sunt doar rational….Uitati-va la adolescentii zilelor noastre…
    Cu mici exceptii , majoritatea sunt de o indolenta si nepasare incredibila…
    Incearca sa-i arati azi unui adolescent cerul instelat , arata-i ,,Carul mare ‘’ sau ,,Calea Lactee’’ – te va privi plictisit , si daca al scapi din ochi , va fi cu privirea pe telefonul mobil….Avansul tehnologic inseamna progres , dar undeva pe calea asta a progresului noi am gresit….
    Spectacolul vietii se manifesta in orice moment . Natura a-si urmeaza calea indiferenta daca noi mai avem timp sa privim spre stele , visatori …sau sa mai ascultam freamatul vantului printre arborii padurii…
    Copiii sunt speculativi..dovada e ca Victor din poveste , este dus noaptea la Mall la film , dupa ce nu-si terminase temele de scoala ( ca nu mai avea el chef..obosise ..) De cea mica nici nu mai vorbesc – probabil ar fi adormit in masina dupa joaca de peste zi .
    Viata e minunata . Traieste clipa ,daruieste toata dragostea ta lumii in general si celor apropiati tie in special….
    Nu uita de echilibrul vietii si de ratiunea de a fi . Cea mai frumoasa zi din viata ta e azi …Aici si acum .
    O zi buna.

     
    1. In mare sunt de acord cu cateva amendamente. Promisiunile nu trebuie sa fie bilaterale intrucat nu facem troc de iubire. O promisiune nu trebuie sa fie conditionata de nimic. Eu iti promit ca te duc la film si asta voi face chiar daca ar cadea cerul in fata mea. Eu sunt un exemplu pentru tine. Prin urmare, tu cand vei promite ceva vei face acel ceva indiferent de ce se intampla.
      Puterea exemplului este cea mai mare valoare in viata unui copil. Atunci cand ii interzici sa se uite la TV dar tu stai tolanit in fata lui cu orele sau cand tu nu faci nimic si il trimiti pe el la teme, se va simti umilit.
      Trebuie invatat, trebuie recompensat si eventual pedepsit pentru a intelege notiunile de bine si de rau. Nu este deloc simplu.Nimeni nu este un parinte perfect cu totii facem greseli, dar important este ca cel mic sa simta dragostea din inima parintelui si sa stie ca acesta va fi de partea lui mereu.
      Referitori la adolescentii din ziua de azi, acestia sunt prea putin diferiti de cum eram noi la varsta lor. Singura noutate aparuta in peisaj este tehnologia. Cu toate acestea vei gasi printre ei atat adolescenti sensibili si plini de bunatate cat si din cei rautaciosi si egoisti. Procentual vorbind, nimic nu s-a schimbat.
      De ce e oare adolescentul cu ochii in telefonul mobil? Pentru ca sa poata comunica cu ceilalti de varsta lui. Noi nu puteam, ei pot.
      O seara minunata!

       
      1. Am spus , o promisiune bilaterala nu e o conditionare , e constientizare . Daca ne contrazicem de dragul de a spune ceva e alceva..
        Fata de tine Razvan , noi spunem ce gandim prim prizma exemplului personal , folosind ideile schitei tale.
        Si eu sunt parinte , si copiii mei au fost mici .De foarte devreme i-am invatat – ,,Sa nu promiti niciodata nimic. Cuvantul tau e cel care conteaza ….totdeauna ” . Dupa ce venea de la scoala , manca se odihnea o ora – doua si apoi temele erau prioritare . Atunci locuiam intr-un apartament , el copilul facea temele iar eu nu faceam nimic …Parerea ta e ca se simtea umilit…?
        Mai tarziu au mai crescut , ,,facutul temelor semana cu un mic ,,babilon” – televizorul mergea , muzica canta -in surdina – iar fata cu toate cartile si caietele intinse pe pat , facea temele…-in camera ei e adevarat …dar…Nu comentam. Asta era modul ei , asa se concentra spunea ea si avea drepatate. Rezultatele s-au vazut . Mici fiind , fara sa le promit , ii duceam duminica la film – dimineata -dupa-amezile fiind exclusive ale familiei ….
        A cere cu insistenta ca cineva sa-ti ,,promita ” ceva e o mare greseala. Echilibrul vieti de care vorbeam nu -ti permite asa ceva …
        Viitorul zilei sau al zilei de maine nu al stii si nu il stie nimeni cu exactitate….Orice se poate intampla , sa te impiedice sa faci ce ipotetic ai ,,promis ” si atunci asta se va intoarce impotriva ta. Cu efecte nebanuie de multi….
        Adolescentii ,,comunica intre ei stand cu ochii in telefonul mobil ”….Reversul medaliei acesei comunicari e ca daca al pui sa vorbeasca direct cu cineva -oricine – acelasi adolescent e impiedicat in cuvinte nu are coerenta si nu poate purta un dialog concret
        Statistic vorbind , sutele de someri – proaspat absollventi de liceu sau chiar de facultate – demonstreaza asta ….
        Locuri de munca exista si inca bine platite pentru ,,criza ”actuala….dar cine sa faca fata…..la cerinte.?
        O zi buna.

         
        1. Exista parinti care taie frunze la caini cat e ziua de lunga, fara servici, fara sa faca nimic nici macar in casa. Daca copilul ii vede atunci el crede ca asa este normal sa fie. Prin urmare, el in mintea lui de copil nu poate intelege de ce el trebuie sa munceasca, de ce trebuie sa invete si sa-si faca temele cand parintele nu face niciodata nimic. La asta ma refeream. Si anume la faptul ca noi suntem exemplele principale din viata copiilor nostri.
          Pe de alta parte, micul „babilon” descris de tine depinde foarte mult de copil. Fiecare dintre ei are propria modalitate de a se concentra, iar faptul ca fetitei tale i s-a permis sa aibe aceasta inedita metoda de a-si face temele reprezinta increderea ce i s-a acordat din partea parintilor, ceea ce este demn de a fi apreciat.
          Intr-adevar adolescentii de azi castiga mult prin folosirea tehnicii moderne, dar pierd pe alte planuri, comunicarea directa fiind unul dintre ele. Un alt aspect nefavorabil este disparitia interesului pentru carte. Am intalnit un absolvent de facultate ce cu mandrie imi spunea ca n-a citit in viata lui nicio carte. Evident am fost socat. Stiam ca vine din mediul rural si intreaga lui familie, de la parinti, unchi etc. sunt profesori.
          Referitor la pregatirea profesionala nu stiu ce sa spun, iar acele locuri de munca bine platite s-au cam evaporat in ultima vreme. Sincer, toti partenerii mei de afaceri o duc foarte de rau si numai la angajari nu le sta mintea. Acum preocuparea de baza pe care am vazut-o pretutindeni este de a salva firmele de faliment si de a incerca sa supravietuiasca in aceasta perioada tulbure.
          Sa ai o zi minunata!

           
  4. …….Foarte frumoasa povestea …. Multe invataminte de tras …. Cred ca este absolut esential ceea ce
    parintii transmit copiilor in primii ani de viata …. Atunci se intampla totul… Copii au o gandire simpla ,
    aduc bucurie in jurul lor … Si cred ca noi putem invata de la ei … Dar , in acelasi timp , un copil pe care
    il lasi sa faca chiar tot ceea ce vrea el poate deveni un mic despot … Si mai apoi … unul mai mare …
    ….Trebuie sa existe un echilibru intre libertate si restrictionare …. Trebuie avut grija la felul in care
    vorbim cu ei …. De exemplu … Am niste prieteni care au un copilas de trei ani …. Pai , oameni buni ,
    cine credeti ca e seful acolo ?…. Copilul … Orice zice copilul ei se conformeaza … Desi nu numai eu
    le am zis ca nu procedeaza bine ei fac in continuare la fel … Nu e bine … Si cu fiecare an care trece
    lucrurile se agraveaza … Copii trebuiesc corectati la momentul potrivit … Trebuie discutat cu ei …
    …. Copilul trebuie sa inteleaga de ce e pedepsit … Si mai trebuie sa inteleaga cine ia deciziile in casa …
    …. Altfel se intampla tot felul de nazdravanii … Iar cand ajung adolescenti , ei bine , daca nu s-au facut
    lucrurile la timp atunci e prea tarziu…. Consider , deasemenea , ca parintii ar trebui sa le citeasca mai
    mult copiilor , mai ales cand sunt mici … Prin citit ,prin povestit copiilor li se creaza niste imagini mentale..
    …. Li se dezvolta imaginatia … Cu cat un parinte ii va citi mai mult copilului sau cu atat acestui copil i se
    va insufla setea de citit …. E foarte important ca parintele sa citeasca iar copilul sa vada ca lui ii place sa
    citeasca …. Pentru ca cititul e fantastic … Cititul dezvolta … Nimic pe lumea asta nu te dezvolta ca individ
    mai mult decat o carte citita …. Si e important de stiut ca acel copil te observa pe tine ca parinte … TE
    OBSERVA TOT TIMPUL ! …. Ce faci , cum reactionezi … Totul … Vestea buna e ca tu esti exemplul , dar
    vestea mai putin buna e ca tu esti exemplu …. Si atunci cred ca e bine ca parintele sa fie un bun exemplu
    pentru copil…. si…..nu acele personaje din spatele ecranului de sticla …. Cred ca tot timpul trebuie sa
    lucram la dezvoltarea noastra personala … Sa citim carti , sa ne educam …. pentru ca atunci cand interiorul
    tau e in regula , cand mintea si inima ta sunt in regula ….Ei bine … Atunci poti fi un exemplu bun pentru
    copilul tau ! … Fiti cei mai buni parinti pentru copii vostri ! … Dati le dragoste , dati le incurajare ….
    ….. Fiti cei mai buni care puteti fi ! …. Pentru copii vostri dar si pentu toti ceilalti ! ….
    ….Va iubesc pe voi toti … Si … Va doresc numai bine ! …

     
    1. Va multumesc pentru acest comentariu pertinent. Intr-adevar a indeplini toate dorintele copilului este ceva necugetat, vei crea un Domn Goe ca al lui Caragiale fara probleme. A citi o carte este fundamental pentru educatia oricarui copil. Acolo micutii pot gasi modele mult mai interesante si mai frumoase decat oriunde in alta parte.
      Sa aveti o seara minunata!

       
      1. …..Domnule Razvan va multumesc pentru tema de astazi ” o zi superba ” care este
        cu adevarat superba …. Totusi observ o problema la ” Apreciaza articolul ” ….Poate
        o fi doar la calculatorul meu … Dar vad ca articolului nu i se pot acorda voturi …
        ….. Cred ca ceva nu functioneaza normal….

         
  5. Sunt placut surprinsa ca trei barbatii sunt implicati si fac dovada clara si incontestabila ca se pricep la educatia copiilor. Nici un parinte nu este perfect in a imbina ratiunea cu iubirea si a da cea mai buna educatie conform standardelor moderne.Dar orice parinte constient stie ca este responsabil pentru tot ceea ce stie si nu stie copilul lui. Este adevarat ca educatia din punct de vedere al obiceiurilor si deprinderilor se face diferit pentru un baiat fata de o fata dar sunt si valori si obiceiuri comune pe care le respecta toti membrii familiei. Cu cat invata mai devreme ca fiecare are un rol in familie si responsabilitati la nivelul varstei si pregatirii fiecaruia, cu atat mai repede copilul isi invata deprinderile de a fi sanatos fizic, psihic si isi consolideaza stima de sine obtinand aprecieri sau sanctiuni corecte din partea parintilor fata de atitudinele sau faptele comise. Orice fapta are consecinte si copilul trebuie sa vada si sa simta constient atunci pentru a invata de ce da, de ce nu. Copilul trebuie sa inteleaga ca parintele il iubeste atat pe el cat si pe fratii sau surorile lui la fel ca sentiment dar diferit ca atitudine raportat la varsta si la sexul fiecaruia. Parintii nu se nasc parinti – devin parinti – si asta este o proba puternica in fata vietii pentru ca te responsabilizeaza toata viata. Copilul este creatia ta de care esti responsabil si esti exemplul lui in viata in baza caruia isi va forma deprinderile si convingerile in viata. Copilul face ce faci tu nu ceea ce zici si nu respecti – cu atat mai mult el nu va respecta. Copilul va gresi intentionat pentru a-ti atrage atentia sau se va imbolnavi intentionat cand nu se simte iubit sau este o situatie conflictuala in familie pentru a-si unii parintii. Copilul isi iubeste ambii parinti chiar daca sta mai mult cu unul dintre ei. E dor de celalalt. Si atunci parintele care nu are timp de viata sa ii ofere copilului si sa il invete si sa il asculte si sa il imbratiseze, compenseaza cu bani sau daruri costisitoare lasandu-l de capul lui sa se autoeduce sau sa fie trimis la o scoala scumpa , cu pretentii de a fi educat. Va creste un „handicapat emotional, irational, egoist, crud, inchistat, nedaptabil si chiar antisocial”. Va cunoaste ordinea poate, disciplina poate, dar singuratatea cu siguranta chiar daca este intr-un mediu social ultra poleit cu toate tehnologiile la dispozitie. De douazeci de ani parintii s-au gandit ca parintii lor au fost saraci si n-au avut prea multe bunuri sa ofere copiilor – da, dar le-au dat o educatie care pe multi i-a ajutat sa razbeasca corect in viata si sa isi asume riscuri pentru a avea o viata mai buna. Cu toate astea cand la randul lor au devenit parinti au calcat in picioare toate valorile de familie considerandu-le „comuniste” sau „invechite” asa ca si-au crescut copii dandu-le orice fara sa le ceara nimic si fara sa ii responsabilizeze pentru ceva. Situatia invatamantului azi, a comportamentelor actuale ale tinerilor sunt datorita parintilor care le-au dat totul si nu i-au invatat nimic legat de valorile umane sanatoase. Asa ca acum tinerii s-au refugiat in internet, tableta, virtual, cluburi, gasti, culori, farduri, sex, alcool care tin loc de orice. Televiziunile incurajeaza si promoveaza exact aceste atitudini si comportamente. Cheia succesului pentru o tanara este botoxul, silicoanele puse cat mai devreme, sexul inceput la varste fragede, abandonul scolar – ca tot nu ne mai foloseste – vezi cati stiu sa scrie si sa citesca dar ajung in clasa a douasprezecea. Si oricum la scoala treci clasa daca parintii platesc, asa e si la liceu si la facultate. Nicaieri nu exista responsabilitate. Mai departe avem o clasa politica care face dovada ca au trecut pe langa orice scoala atat a vietii cat si a raspunderii pentru patrimoniul istoric, cultural, social, economic al acestei tari. Deci ce exemplu au copii nostrii ? Filmele americane de actiune ? Televiziunile si promovarile media care pun pe ecrane toata incompetenta si mizeria umana – excepti fac posturile dedicate sport, cultura – dar acestea sunt urmarite de adulti nu de tineri. Priviti comportamentul pe strada sau in locurile publice si va veti da seama la ce seriale se uita si copiaza intru totul comportamente, atitudinile si chiar aspectul personajelor. De vina suntem noi parintii actuali. Acesta fronda impotriva parintilor nostrii care i-am acuzat de toate cele o suportam noi pe pielea noastra dar cu consecinte grave pentru generatia copiilor nostrii si a viitorilor cetateni. Orice activitate care ar semana a munca am aratat dispret fata de ea asa ca am distrus industria si capacitatile de productie pentru ca era mai simplu sa castigam bani din taierea lor la fier vechi. S-au taiat paduri, s-a vandut pamant pentru ca noi nu vrem sa muncim si sa asteptam roadele muncii noastre – noi vrem bani acum pentru gadgeturi, mall-uri, cluburi, recuzite la moda, orice forma de distractie si politicienii vor spagi. Asa am reusit sa ne punem singuri pe butuci ca economie si viitor.
    Cei ce au o stima de sine si un sistem corect al valorii personale – au plecat din tara pentru ca timpul vietii lor de manifestare nu poate astepta o indreptare de constiinta in Romania. Romanii construiesc biserici si il asteapta pe Dumnezeu in Catedrala Mantuirii Neamului intr-o tara ce tinde catre o saracie lucie.
    Dar Romania suntem noi toti care vrem sa traim cu respect fata de traditiile morale si culturale ale acestui popor. Si avem nevoie de noi sa ne regasim atat cat mai sunt oameni care inteleg ca educatia in famile si respectul fata de valorile familiei ne vor asigura un viitor. Ar trebui sa educam parinti acum inainte de a educa copii. Am avea nevoie acum de scolile Montessori care ca principii educationale pun pret pe om, valorile umane, ordine, igiena fizica si morala, respect, aptitudini naturale, respect social si cunostinte despre mediu, responsabilizare.
    Cred totusi ca mai suntem suficienti in tara si oriunde in lume ca sa ne trezim si sa actionam in spiritul valorilor noastre – al acestui pamant lasat mostenire de stramosii nostrii numit Romania.
    Poate acest site si altele si altele vor ajuta la acesta trezire si vor avea curaj si alti romani sa scrie si sa se manifeste ca atare. fiecare in viata lui, in familia lui, in domeniul sau de activitate.
    Cu drag si cu respect.

     
    1. Buna seara doamna Luiza.
      Mi-ar fi placut sa aud parerea dvs. despre cele scrise de mine.
      O seara plina de bucurie sa aveti!

       
  6. ……..Multumesc Vali …. Multumesc …. Vorbele tale sunt cu atat mai pretioase cu cat eu stiu ca vin din
    partea unui om care nu e adeptul complimentelor gratuite … Cel mai pretios cuvant pentru un barbat
    este cu siguranta cuvantul RESPECT …. Cu siguranta esti o persoana deosebita si un om care a muncit
    mult pentru tot ceea ce a realizat…. Ma doare sa vad ca atat de multi oameni nu mai deschid o carte dupa
    ce termina scoala… Mai cu seama ca acum putem avea acces la carti destul de usor…. Sunt atatea carti
    minunate care merita citite … Carti bune care iti pot schimba mintea , felul in care gandesti … Carti bune
    de dezvoltare personala care iti pot modela , iti pot forma personalitatea …. Am avut parte de niste parinti
    buni care mi au insuflat setea de a citi … Imi aduc aminte ca in blocul nostru , un etaj mai sus , statea o
    doamna mai in varsta care avea o biblioteca imensa … Ma duceam si imi dadea cate o carte pe care mai
    apoi o returnam… In paginile cartilor descopeream o lume total diferita de ce vedeam in jurul meu la acea
    vreme …. Tot felul de personaje , tot felul de locuri , de intamplari …. Ehei … ce vremuri … Mai tarziu la
    vreo 12-13 ani de la terminarea scolii am avut sansa sa intalnesc cativa oameni pasionati de dezvoltarea
    personala …. Am citit multe carti … Nu vreau sa ma laud cu asta …. Dar pur si simplu mi a placut si imi place
    in continuare … Consider ca oamenii ar trebui sa fie mai preocupati de dezvoltarea lor personala ….
    ……. Atat timp cat citesti nu vei imbatrani niciodata … Atat timp cat citesti ramai verde …. Sa devii un bun
    exemplu pentru copii tai este un scop extraordinar … Ceva pentru care merita sa lupti ….
    …….Cartile nu sunt scumpe , oamenii sunt scumpi … Pentru ca sa devii mai bun trebuie sa platesti un pret
    ….. Dar vei plati cu siguranta un pret mai mare daca vei decide sa ramai in mediocritate ….
    …….Multumesc inca odata pentru cuvintele frumoase …. Iti doresc Vali tot ceea ce e mai bun in viata ! …
    ………………Toate cele bune ! …..

     
  7. Buna ziua.
    uneori citesc articolul postat si apoi comentariile existente ,gandesc la ce citesc,imi spun ca nu as mai avea ce spune,dar de multe ori simt ca se mai poate spune cate ceva.Ii dau dreptate Luizei,avand prilejul sa spun ca de cele mai multe ori apreciez comentariile dansei deoarece sunt,fara suparare,cele mai realiste,vaznd si expunand partea intunecata a situatiilor in care traim acum.Apreciez si comentariile lui Vali care si dansul da dovada de realism.Dar nu chiar despre aprecieri vreu sa scriu,ci despre educatia copiilor si nu numai,pentru ca oricat de mult traiesti poti sa-ti continui educatia.Povestea de mai sus observ ca este semnata Razvan.Nu te supara Razvan,esti parinte?
    Eu sunt parinte si acum la anii cand cei doi copii ai mei sunt ei,la randul lor adulti,nu ma pot lauda ca am facut tot ceea ce trebuie pentru educatia lor.In parte ,pentru ca atata am stiut si poate pentru ca,traind intr-o societate care se dezvolta [copii mei au aparut in aceasta lume prin anii `60,cand trebuie sa recunoastem societatea de atunci era in plina dezvoltare ] mult din educatie era lasat pe seama societatii.
    Dar tarziu in viata am inteles ca eu personal am continuat sa ma educ crescandu-mi copiii.Foarte multe am invatat despre viata incercand sa-mi ajut copiii sa inteleaga corect cum sa traiasca.Noi romanii avem o vorba :”socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.” Ei bine,asa se intampla cu copiii,cu educatia lor.La educatia buna a oamenilor contribuie multi factori.Se incepe cu parintii,dar inaintea parintilor,este societatea in care a crescut parintele si apoi exista conditiile in care se nasc copiii,urmeaza apoi societatea,care este deseori in schimbare,in care va creste copiii.In anii de cand eu m-am nascut,sunt 70 de ani,pot afirma ca s-au produs prea multe schimbari in vietile noastre pentru a mai pune bazele unei educatii bune,aproape corecte.Acum,multi dintre dvs.care pareti a avea oarecare cunostinte despre spiritualitae si efectul credintelor asupra educatiei unei fiinte umane, puteti sa va dati seama ca multe cauze pot duce la esecul sau succesul educatiei unei fiinte umane.
    Vreau doar sa spun ca ,pentru a vorbi despre educatia unor copii , este destul de dificil sa gandim ce conlucreaza la o educatie corecta.Sunt prea multe aspecte ce le-am scapat de sub control.Putem doar vorbi,putem doar spera si mai putem avea nadejde ca in copilul ce-l avem sub indrumare sa existe un fond sufletesc mult sanatos peste criteriile societatii in care s-a nascut acel copil.Altfel…priviti si dvs in jur si trageti concluziile.Fiecare dupa cum percepe viata lui si a celor din jur.
    Se pare ca daca stiam ,sau stim cat accent sa punem pe iubire,se ajunge si la educatie corecta.
    Cu mult respect pentru eforturile fiecaruia,Sefora

     
    1. Nu ma supar, sunt parinte, dar trebuie să țineți cont ca aceasta este o schiță și nu o prezentare a unor evenimente reale.
      Această schiță nu vrea să arate modul corect sau greșit în care se face educația unor copii.
      Am facut un stop-cadru pe o clipă de fericire. Acolo trebuie căutat sensul din spatele poveștii.
      Sa aveti o seara placuta!

       
  8. Iti multumesc draga Razvan pentru ocazia de a descifra talcurile povestii si pentru ca aceasta povestire mi-a readus aminte de o intamplare traita de mine cu vreo 35 de ani in urma : ma pregateam pentru sustinerea examenului de admitere la institutul politehnic Bucuresti . Ca si Victor , cand simteam ca am obosit invatand ,sau cand efectiv simteam ca nu ma pot concentra , ma opream si ma odihneam , ma relaxam , priveam la televizor (dac era ceva interesant – in acele timpuri nu prea aveai multe optiuni la TV). Intr-o seara tatal meu a venit in camera mea si m-a intrebat : Dar totusi tu cand inveti pentru examen ? Toti colegii mei de la servici (tatal meu avea functia de maistru) se tot lauda cu odraslele lor pentru faptul ca invata continuu , si foarte mult noaptea . Tu inveti numai dupa amiaza si niciodata noaptea .Te uiti la TV deseori seara , te odihnesti ,te relaxezi .Ce ai de gand ? .I-am raspuns : eu nu prea pot invata dimineata (pe parcursul vietii intotdeauna am putut sa asimilez cunostinte mult mai bine dupa amiaza (consider ca are legatura cu ora nasterii si bioritmul) , iar cand obosesc si nu ma mai pot concentra , ma opresc. Tatal meu s-a uitat la mine cateva secunde si mi-a spus – Bine , sa faci cum crezi . Dupa ce am luat examenul , intr-o seara l-a chemat la mine si l-am intrebat : Tata , cati dintre copii colegilor tai au intrat la facultate ? Mi-a raspuns atat : Nici unul . In Victor m-am regasit ( nu am frati) . In tatal din povestire l-am regasit pe tatal meu – ambii tati dand dovada de Iubire , Acceptare si Incredere in copiii lor.

     
    1. Scuze pentru micile greseli de scriere ,insa am scris in mare viteza ,deoarece din nou avem „orga de lumini ” datorita intreruperii energiei electrice.

       
    2. Buna seara,
      Iti multumesc pentru acest comentariu. E foarte frumos, iar intamplarea povestita de tine e superba.
      A avea incredere in propriul copil si a-l crede atunci cand iti spune ca nu mai poate, impreuna cu a-ti respecta intotdeauna promisiunile, reprezinta repere puternice pentru cei mici.
      Sa ai zile minunate!

       
      1. Si eu iti multumesc pentru urari .Si cum Nimic nu este intamplator am sa-ti marturisesc ceva : Dimineata cand ma uit spre Soare (chiar daca este ceata sau nor) dupa ce Multumesc pentru Tot si Toate (am facut referire intr-unul din comentarii care este Rugaciunea preferata) , hotarasc in gand sau cu voce tare : „Astazi este cea mai minunata zi din viata mea ” . Namaste !

         
        1. Foarte bun acest obicei. Toata lumea ar trebui sa procedeze in acest mod.
          Viata este mai frumoasa atunci cand tu hotarasti acest lucru.
          Doar zile senine sa ai!

           
  9. Clipa ta de fericire nu este neaparat si clipa mea de fericire …
    Clipa mea de fericire ..nu este neaparat si clipa lui /ei de fericire
    Clipele noastre de fericire sunt clipele de fericire ale Universului
    Numai atunci cand toate clipele de fericire se contopesc este clipa cand Dumnezeu ne tine pe toti in brate !
    Lui Dumnezeu ii place sa ne tina pe toti in brate , pentru ca niciodata nu a facut
    Pentru ca Niciodata nu va face Deosebire Intre
    Mine si tine
    El sau Ea
    Ei sau Ele
    Dumnezeu nu ne vede decat contopiti
    Unul in altul
    Intr-o imbratisare fantastica …
    Cand suntetem Indumnezeiti cu totii
    In numele Lui …
    Pentru Fericirea
    Si …Implinirea noastra
    Atunci Dumnezeu isi va Indeplini Planul Divin …
    Si vom trai cu totii in
    Iubire ,Pace si Armonie ! :)

     
  10. Povestirea este minunata …Am trait inca odata acele stari prin care am trecut de atatea ori , cand copiii mei erau acasa …la varsta mai mica sau …elevi …Credeam ca , numai o mama poate trai cu adevarat acele stari de ,, fuga ,, continua intre ,, problemele ,, copiluiui sau copiilor pe care ii are …Orice parinte isi face griji pentru binele ,, odorului ,, Cei care nu-si fac griji , oare ii mai putem numi parinti ? Parinte nu este acela care da nastere la copii…Parinte este acela care constiientizeaza si indatoririle fata de acestia dar si intelege si ce responsabilitati are si copilul ..Este un punct foarte sensibil ..Dar sa nu ma indepartez de subiectul acestei povestiri … Clipa minunata …surprinsa ata de frumos , ar insemna mult mai mult daca nu ar fi si ultima … Sa se repete de cat mai multe ori in fiecare familie …Clipele minunate te ajuta sa treci mai usor in momentele mai putin placute …Pentru ca , atunci cand nu esti bine iti aduci aminte de acea clipa ..care ti-a placut atat de mult ..incat vrei mereu sa se repete ..iar , si iar …Viata ta capata un sens … Cred ca … mama era la serviciu … Nu vreau sa ma gandesc la alta varianta . ..Multumesc Razvan ! Imi place ca esti o fire foarte sensibila , asta inseamna ca , in cazul in care ai copii ,sau daca nu ai vei avea esti un parinte si un sot asa cum trebuie sa fie ! :)
    Mult , Succes in continuare ! :)

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

orlu escort fethiye escort antalya escort kemer escort Back To Top