Louie Schwartzberg: Natură. Frumusețe. Gratitudine.

Minunățiile naturii pot fi ușor trecute cu vederea – dar nu și prin lentilele lui Louie Schwartzberg. Uimitoarele sale filmări în timp, acompaniate de impresionantele cuvintele ale călugărului benedictin, Fratele David Steindl-Rast, sunt o meditație pe tema recunostintei pentru fiecare zi de viață.

După terminarea facultății la UCLA, m-am stabilit în nordul Californiei, într-un orășel numit Elk, de pe coasta Mendocino.  Nu aveam telefon, nici TV, dar era poșta SUA. Pe-atunci viața era bună, după cum vă amintiți. Mergeam la magazinul mixt pentru o ceașca de cafea și un cub de zahăr brun și îmi trimiteam filmul la San Francisco și iată, la două zile, ajungea înapoi pe pragul ușii mele, ceea ce era cu mult mai convenabil decât a înfrunta traficul Hollywoodului. N-aveam mulți bani, dar aveam timp și sentimentul de beatitudine.
Așa că m-am apucat de filmare, la timp. Îmi lua o lună să filmez o rolă de patru minute, atât puteam să-mi permit.
Filmez flori continuu, non-stop, 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, de peste 30 de ani și de priveliștea dansului lor nu mă satur niciodată.  Frumusețea lor ne inundă cu aromă, culoare, atingere. De-asemenea, asigură o treime din alimentele noastre.  Frumusețea și seducția sunt, pentru natură, mijloace de supraviețuire, pentru că dacă ne îndrăgostim de ceva îl și protejăm. Ne deschide sufletul și ne face să ne dăm seama că suntem parte inseparabilă a naturii. În natură suntem, de-asemenea, interconectați cu toții, pentru că e clar că totul e conectat într-un tot unitar.
Când îmi văd imaginile, de multe ori oamenii exclamă: „Oh, Dumnezeul meu!” V-ați întrebat, vreodată, ce înseamnă asta? „Oh” înseamnă că v-a captat atenția, v-a făcut prezenți, atenți. „Meu” înseamnă că vă conectează cu ceva din adâncurile sufletului. Creează o poartă, pentru ca vocea internă să răsune și să fie auzită. Iar „Dumnezeu”? Dumnezeu e călătoria personală râvnită de toți, inspirația, conexiunea cu un univers care celebrează viața.
Știați că 80 la sută din informația recepționată, vine prin ochi? Și dacă se compară energia luminoasă, cu o scală muzicală, spectrul vizibil cu ochiul liber e doar o octavă, chiar la mijloc? Cum să nu-i fim recunoscători creierului, că din acest impuls electric al energiei luminoase, creează imagini pentru ca noi să explorăm lumea? Și cum să nu-i fim recunoscători inimii, pentru faptul că poate înregistra aceste vibrații, pentru ca noi să ne bucuram de frumusețea naturii?
Frumusețea naturii e un dar ce cultivă apreciere și recunostinta. Am un dar pe care vreau să vi-l ofer azi, un proiect la care lucrez, numit Fericirea Revelată.   Punctul de vedere al unui copil și a unui vârstnic din această lume, ne dau o licărire din această perspectivă.

Când mă uit la TV, sunt doar emisiuni — o lume nereală. Când explorezi, extinzi imaginația pe care o aveai, iar când ai mai multă imaginație te face să vrei să aprofundezi, ca să vezi lucruri mai multe și mai minunate, cum ar fi o cărare, care te poate duce la o plajă sau ceva și poate fi minunat.
Crezi că e doar o altă zi din viața ta? Nu e doar o altă zi. E ziua ce ți s-a dat astăzi. Ți s-a dat. E un dar. E singurul dar pe care îl ai chiar acum, iar singurul răspuns potrivit este recunostinta.  Dacă nu faci altceva decât să cultivi acest răspuns pentru marele dar unic al fiecărei zi în parte, dacă înveți să răspunzi ca și cum asta ar fi prima și ultima ta zi de viață, atunci această zi a trecut pentru tine foarte bine.
Începe prin a-ți deschide ochii și a te minuna că ai ochi pe care-i poți deschide, că există acea cavalcadă incredibilă de culori ce ni se oferă pentru pura noastră satisfacție. Privește cerul. Privim atât de rar cerul. Observăm atât de rar, cât de diferit e de la un moment la altul, cu acel dute-vino constant al norilor. Ne gândim doar la vreme și chiar și cu vremea, nu ne gândim la multiplele nuanțe ale ei. Ne gândim doar că vremea e bună sau rea. În această zi, chiar acum, vremea e unică, poate o vreme ce nu va mai fi niciodată. Formațiunea de nori de pe cer nu va mai fi niciodată așa cum e acum. Deschide-ți ochii! Privește!
Privește fața oamenilor pe care îi întâlnești. Fiecare are o poveste incredibilă, o poveste pe care nu o poți pătrunde niciodată în întregime, nu doar o poveste proprie, ci și povestea înaintașilor. Cu toții ne întoarcem de departe și, în acest moment, în această zi, toți oamenii pe care-i întâlnești, toată acea viață de generații din atât de multe locuri din întreaga lume converge și se întâlnește cu tine aici, precum apa dătătoare de viață. Trebuie doar să-ți deschizi inima și să bei.
Deschide-ți inima pentru incredibilele daruri pe care ni le dă civilizația. Apeși un întrerupător și e lumină. Deschizi robinetul și curge apă caldă sau rece și apa potabilă. E un dar pe care multe milioane de oameni nu-l vor primi niciodată.
Acestea sunt doar câteva dintre imensele daruri pentru care ne putem deschide inima. Vă doresc să vă deschideți inima tuturor acestor binecuvântări și să le lăsați să curgă prin voi, astfel ca fiecare om pe care-l veți întâlni azi să fie binecuvântat de voi, doar de privirea voastră, de zâmbetul vostru, de atingerea voastră, de simpla voastră prezență. Fie ca recunostinta să se reverse, în binecuvântare peste tot în jurul tău. Și atunci vei fi avut, cu-adevărat, o zi bună.