skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Cum ar arăta o lume fără șoferi?

 

Cum ar fi dacă traficul ar curge pe străzi la fel de eficient și silențios ca sângelui în corpul nostru? Excentricul transporturilor Wanis Kabbaj crede că ne putem inspira de la funcționarea genială a corpului pentru a crea viitoarele sisteme de transport. În gândirea sa revoluluționară, vorbește despre concepte modulare, autobuze detașabile, taxiuri zburătoare și rețele de module magnetice suspendate care pot contribui la transformarea visului, a unei lumi dinamice fără șoferi, în relitate.

Unii sunt obsedați de vinurile din Franța. Alții joacă golf sau devorează literatură. Una din cele mai mari plăceri ale vieții pentru mine, trebuie să recunosc, este una specială. Nu vă pot spune cât de mult îmi place să privesc orașele de sus, prin fereastra avionului.
Unele sunt de o sârguință calmă, ca Dusseldorf sau Louisville. Altele emană o energie pe care cu greu o pot controla, ca New York sau Hong Kong. Altele, cum ar fi Paris sau Istanbul cu patina lor, pline de istorie.
Privesc orașele ca pe niște ființe. Și când le privesc de sus, îmi place să descopăr străzile și autostrăzile ce le structurează. În special noaptea, când datorită nevetiștilor ele se colorează în roșu și galben: Sistemul circulator al orașului, funcția lui vitală chiar sub privirea ta. Dar când stau în mașina mea, după o oră și jumătate de navetă în fiecare zi, realitatea e cu totul alta.
Nimic… niciun radio, niciun podcast… nici măcar meditația nu poate face momentul suportabil.
Nu e absurd că am creat mașini care merg cu peste 130 mile/oră și acum ne deplasăm cu viteza unei căruțe?
Doar în America, în 2014, am petrecut 29,6 miliarde de ore făcând naveta. În timpul ăsta, egiptenii antici ar fi putut construi 26 de piramide din Giza.
Și asta într-un an. O uriașă pierdere de timp, energie și potențial uman.
Decenii, soluția pentru ambuteiaje, a fost simplă: construcția de noi șosele sau lărgirea celor existente. Și a funcționat. A funcționat admirabil în Paris, când municipalitatea a dărâmat sute de clădiri istorice pentru a crea 85 de mile de bulevarde largi. Și încă funcționează și azi în orașele aflate în expansiune. Dar în orașele mai stabilizate, extinderea semnificativă a rețelei e aproape imposibilă: populația este prea densă, imobilele sunt prea scumpe și finanțele publice, prea fragile. Sistemul circulator al orașului se blochează, se îmbolnăvește, și ar trebui să-i acordam atenție.
Modul în care gândim nu mai funcționează. Pentru o circulație fluidă avem nevoie de o nouă sursă de inspirație.
Deci, după 16 ani de experiență în transporturi, într-o discuție cu un biotehnician, am avut o revelație. Îmi spunea cum noul ei tratament folosește proprietăți specifice ale sisitemului nostru circulator. „Wow, sistemul nostru circulator — toate arterele și venele din corpul nostru realizând miracole de logistică în fiecare zi.” E momentul în care am realizat că biologia e în acest domeniu al transportului de miliarde de ani. A testat nenumărate soluții pentru a distribui nutrienți, gaze și proteine. Este cel mai sofisticat sistem de transport din lume.
Ce ar fi dacă soluția problemelor de trafic ar fi in noi? Am vrut să știu: de ce sângele curge prin vene toată viața, în timp ce marile orașe se blochează în fiecare zi? Realiatea este că sunt rețele total diferite. Nu știu dacă realizați, dar fiecare dintre noi are 60.000 de mile de vase de sânge în corp… 60.000 de mile. De două ori și jumătate circumferința Pământului, în fiecare dintre noi. Asta inseamnă că vasele de sânge sunt peste tot în noi, nu doar sub piele.
Dar dacă vă uitați la orașele noastre, da, unele au metrouri unele au tuneluri și poduri și câteva elicoptere pe cer. Dar majoritatea traficului se desfășoară la suprafață. Deci, cu alte cuvinte, în timp ce sistemul circulator folosește toate cele 3 dimensiuni, sistemul urban de transport este cu precădere bidimensional. Deci trebuie să ne dezvoltăm pe verticală. Dacă transportul la sprafață este saturat, atunci să-l mutăm mai sus.
Concept chinezesc de autobuz care trece peste ambuteiaje — ne-a făcut să ne gândim inovator la spațiu și mișcarea în orașele noastre. Și putem merge mai sus, mutând transportul asemenea firelor electrice. În Tel Aviv și Abu Dhabi se vorbește despre testarea acestor rețele futuristice de module suspendate magnetic. Si continuăm să urcăm și să zburăm. Faptul că o companie ca Airbus lucreaza în prezent serios la taxiuri zburătoare ne spune un lucru. Mașinile care zboară încep în sfârșit să treacă de stadiu de SF deja-vu, devenind un domeniu de afaceri atractiv. Un moment interesant.
Construcția sistemului de transport 3-D e una din căile prin care putem reduce și rezolva problema ambuteiajelor. Dar nu este singura. Trebuie să ne întrebăm ce alte opțiuni avem, de pildă vehiculele pe care le folosim deja. Imaginați-vă o scenă foarte familiară: Conduceți deja de 42 de minute. Cei doi copii în spate devin nerăbdători. Și ați întârziat. Vedeți mașina care merge încet în fața voastra? Apare totdeauna când sunteți în întârziere, nu?
Șoferul care caută loc de parcare. Nu există loc în zonă, dar cum să știe el? Se estimează că până la 30% din ambuteiaje sunt generate de șoferi care caută loc de parcare. Vedeți cele 100 de mașini din jur? 85 din ele au un singur pasager. Toti cei 85 de șoferi ar încăpea într-un autobuz roșu londonez. Întrebarea este: De ce irosim atât de mult spațiul de care avem cea mai mare nevoie? De ce ne facem asta?
Corpul nu face asta niciodată. Spațiul din arterele noastre e utilizat la maxim. La fiecare bataie a inimii, presiunea mare a sângelui compacteaza milioane de celule roșii în trenuri mari de oxigen care circulă rapid prin corpul nostru. Și nici spațiul din interiorul celulelor roșii nu e irosit. În condiții normale, este utilizată mai mult de 95% din capacitatea lor de oxigen. Cum ar fi dacă vehiculele din orașele noastre ar fi pline 95%, cât spațiu s-ar crea, să ne plimbăm, să mergem cu bicicleta să admirăm orașele noastre?
Motivul pentru care sângele este atât de eficient este pentru că celulele roșii nu deservesc anumite organe sau țesuturi; altfel probail că am avea blocaje în venele noastre. Sunt folosite în comun. Sunt folosite de toate celulele din corp. Și pentru că rețeaua este atât de extinsă, fiecare din cele 37 de trilioane de celule primește rația ei de oxigen exact când are nevoie.
Sângele este un sistem public, dar și individual de transport. Dar în orașele noastre, ne-am împotmolit într-o dezbatere fără sfârșit între a pune accent pe mașini sau pe sisteme de transport în comun. Cred că trebuie să depășim asta. Ar trebui să construim vehicule care combină comoditatea unei mașini cu eficiența trenurilor sau autobuzelor. Imaginați-vă. Te așezi comod într-un tren rapid și silențios, alături de 1200 de pasageri. Problema cu trenurile urbane este că trebuie să oprească de 5, 10 sau 15 ori înainte de destinația finală.
Ce ar fi dacă acest tren n-ar trebui să oprească? În acest tren, vagoanele se pot detașa din mers devenind astfel autobuze expres, fară șoferi care virează pe un drum secundar. Și așa fără nicio stație, sau un transfer interminabil, stai acum într-un autobuz care se îndreaptă spre suburbia ta. Și când ești în apropiere, secțiunea în care ești se detașează și te duce pâna la ușa de intrare. E atât public cât și individual. Ar putea fi vehiculul zilei de mâine, modular, în comun, fără șofer.
Deci… ca și cum a merge într-un oraș plin de drone, taxiuri zburătoare, autobuze modulare și module suspendate magnetic nu a fost suficient de exotic, cred că mai e o forța în acțiune care va face traficul urban uimitor. Dacă vă gândiți, noua generație de masini fără șofer încearcă să-și câștige locul într-o rețea de trafic făcută de și pentru oameni. Încearcă să învețe reguli de circulație, ceva relativ simplu, și să se ajusteze la imprevizibilitatea umană, ceea ce e mai dificil.
Dar ce s-ar întâmpla dacă tot orașul ar fi fără șoferi? Cine ar avea nevoie de semafoare? Cine ar avea nevoie de benzi? Sau de limite de viteză? Globulele roșii nu au benzi de circulație. Nu se opresc niciodată la semafor. Primele orașe fără șoferi nu vor avea semafoare și benzi de circulație. Și când toate mașinile fără șofer vor fi conectate, totul devine previzibil și timpul de reacție, minim. Pot merge mult mai repede și pot lua orice inițiativă care le va face mai rapide, pe ele sau pe cele din jur. În loc de reguli de circulație rigide, traficul va fi fluidizat de o rețea de algoritmi dinamici care se autoperfecționează constant. Rezultatul va fi un trafic ciudat în care se combină rigoarea rapidă și lină a autobahn-ului german și vitalitatea creativă a intersecțiilor din Mumbai.
Traficul va fi funcțional și va înflori. Fluid ca sângele nostru. Și, un paradox ciudat, cu cât mai robotizată va fi rețeaua de trafic, cu atât va fi mai organică și plină de viață va fi mișcarea.
Deci, da, biologia are toate atributele unui geniu al transporturilor. Dar procesul a durat miliarde de ani și trecut prin tot felul de iterații și mutații. Nu putem aștepta miliarde de ani pentru a revoluționa transporturile. Avem acum visuri, concepte și tehnologii pentru a crea sisteme de transport 3-D, a inventa vehicule noi, pentru a schimba traficul în orașe.
Hai s-o facem!
Mulțumesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

[+] Zaazu Emoticons Zaazu.com

Back To Top