Iubirea Divină
“Am căutat iubirea în multe vieţi. Am vărsat lacrimile amare ale separării şi căinţei, pentru a cunoaşte ce este iubirea. Am sacrificat totul, toate ataşamentele şi iluziile, pentru a învăţa, în final, că sunt îndrăgostit de iubire – de Dumnezeu – doar atât. Apoi am băut iubirea din toate inimile adevărate. Am văzut că El este Unicul Iubit Cosmic, Unica Mireasmă care pătrunde toate variatele flori ale iubirii în grădina vieţii.
Multe suflete se întreabă, pline de dor şi lipsite de ajutor, de ce iubirea zboară dintr-o inimă în alta; sufletele treze realizează faptul că inima nu este nestatornică în iubirea diferitelor fiinţe, ci ea iubeşte Unicul Dumnezeu al Iubirii, care este prezent în toate inimile.
Dumnezeu, în tăcerea Sa eternă, şopteşte: “Eu sunt Iubire. Dar pentru a experimenta dăruirea şi darul iubirii, Eu m-am divizat pe Mine însumi în trei: iubire, iubit şi iubită. Iubirea mea este frumoasă, pură, eternă bucurie; Eu sunt gustat în multe moduri, prin intermediul multor forme.
Ca tată, eu beau iubirea plină de respect, izvorâtă din inimile copiilor mei. Ca mamă, eu beau nectarul iubirii necondiţionate, din cupa sufletului micuţului copil. Copil fiind, eu mă împregnez de iubirea protectoare a raţiunii drepte a tatălui. Ca adolescent, eu beau iubirea fără de motiv, din sfântul Graal al atracţiilor materiale. Ca stăpân, eu beau iubirea plină de compasiune, din cupa aprecierii Maestrului. Ca Guru preceptor, eu mă bucur de iubirea pură, provenită din caliciul devoţiunii atotcuprinzătoare a discipolului. Ca prieten, eu beau din fântâna clocotitoare a iubirii spontane. Ca prieten divin, eu golesc dintr-o sorbitură apele cristaline ale iubirii cosmice, provenite din rezervorul inimilor ce-L adoră pe Dumnezeu.
Eu sunt îndrăgostit doar de iubirea însăşi, dar îmi permit să fiu înşelat, când ca tată sau ca mamă gândesc şi simt doar pentru copil, atunci când, ca iubit, îmi pasă doar de iubită, atunci când, ca discipol, trăiesc doar pentru Maestru. Dar deoarece Eu iubesc doar Iubirea, în mod ultim Eu sfărâm această iluzie a miriadelor de Sine umane. Din acest motiv Eu transfer tatăl într-un tărâm astral, atunci când el uită că iubirea Mea şi nu a sa, este cea care protejează copilul. Eu ridic copilul de la pieptul mamei, astfel încât ea să înveţe că iubirea Mea este cea pe care o adoră în el. Eu răpesc iubitul iubitei care îşi imaginează că ea este cea pe care el o iubeşte, mai curând decât iubirea Mea, care răspunde în ea.
Astfel, iubirea Mea se joacă de-a v-aţi-ascunselea în toate inimile umane, astfel încât fiecare să poată să înveţe să descopere şi să adore, nu acele receptacole umane temporare ale iubirii Mele, ci însăşi Iubirea Mea, dansând dintr-o inimă în alta.
Fiinţele umane isi solicită una alteia „Iubeşte-mă doar pe mine” şi astfel, Eu răcesc buzele lor şi le pecetluiesc pentru totdeauna, pentru ca ei să nu mai rostească niciodată acest neadevăr. Deoarece ei toţi sunt copiii Mei, Eu doresc ca ei să înveţe să vorbească despre adevărul suprem: ”Iubiţi Iubirea Unică (prezentă) în noi toţi”. A spune cuiva „Te iubesc” este fals, până când tu vei realiza adevărul: „Dumnezeu prezent ca iubire în mine este îndrăgostit de iubirea Sa din tine.”
Luna râde de milioanele de iubiţi bineintenţionaţi, care fără să-şi dea seama îşi mint iubitele, spunând: „Te voi iubi pentru totdeauna.” Craniile lor sunt acoperite de nisipul măturat de vânt, al eternităţii. Ei nu îşi mai pot utiliza răsuflarea, pentru a spune „Te iubesc”. Ei nici măcar nu-şi mai pot reaminti sau respecta promisiunea lor de a se iubi unul pe altul, pentru totdeauna.
Fără a spune un cuvânt, Eu v-am iubit întotdeauna. Eu singur pot spune cu adevărat „Te iubesc”; deoarece eu vă iubesc dinainte ca voi să vă naşteţi; iubirea Mea vă conferă viaţă şi vă susţine în fiecare moment al ei; şi Eu singur vă pot iubi, după ce porţile închisorii morţii se închid în spatele vostru; acolo unde nici cel mai sincer iubit omenesc nu vă poate atinge.
Eu sunt iubirea care manevrează păpuşile umane, cu sforile emoţiilor şi instinctelor, pentru a juca spectacolul iubirii, pe scena vieţii. Iubirea Mea este frumoasă şi nesfârşit plină de bucurie, atunci când o iubiţi doar pe ea; dar linia vieţii, păcii şi bucuriei voastre este întreruptă, atunci când, în loc de aceasta, vă lăsaţi angajaţi în emoţii şi ataşamente omeneşti. Intelegeti, copiii Mei, ca iubirea Mea este cea după care voi tânjiţi!
Cei care Mă iubesc doar sub forma unei singure persoane, sau care Mă iubesc într-un mod imperfect, doar într-o singură persoană, nu cunosc ce este Iubirea. Doar cei care Mă iubesc într-un mod înţelept şi egal în tot şi care Mă iubesc perfect şi egal ca tot, pot cunoaşte cu adevărat Iubirea.”
Text de Paramahamsa Yogananda sursa
Comentarii (8)
Dă-i un răspuns lui Irina Anulează răspunsul
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Da, adevărat! Ultima iluzie s-a spulberat atunci când am cunoscut omul potrivit. Mulți cred că împlinirea vine de aici. E o experiență necesară ca să vezi că nimeni nu-ți aduce ceea ce deja aveai și erai dintotdeauna. Suntem ajutați de cei de lângă noi să vedem adevărul. Și apoi totul se deschide exact ca floarea cu o mie de petale. Primim exact ceea ce avem nevoie să ajungem la dragostea în treime. Aceasta, din mine, se multiplică cu fiecare în parte. Câteodată mai apar vechile scheme, însă vin ca să fie vindecate cu dragoste. Acum în orice tristețe există bucurie, și în orice bucurie un pic de tristețe. Am rămas umană, dar mă simt și sunt acasă.
Doamne ajutã!
parca s-ar lipii bine aici poezia Magdei Isanos, Triumful Iubirii..
As vrea sa fiu ca aerul usor,
Si sa ma sui la cer si sa-l sarut,
De bucurie ca se desfasoara
Deasupra mea si-a ta si c-a facut
Sa ne-ntalnim mereu in cate-o stea,
La care inca de copii priveam
Cand rasarea-n anume ceas la geam,
Si eu si tu spuneam: “E steaua mea!”.
Si-asemeni stelei, va fi fost si-o carte
Care-n aceeasi vreme sa ne placa
Mie-ntr-o parte, tie-ntr-alta parte
A stramtei lumi; si cine stie daca
Ne-am despartit candva cu-adevarat
Privirile pe cer si pasii pe pamant,
De vreme ce ni s-au amestecat
Intr-un universal si orb alint…
As vrea sa fiu ca aerul usor
Si sa m-ating de toate ce-ai atins,
Sarutul meu de-a pururea aprins
Sa fie-acela care te-nfasoara;
Cand vei privi-ntr-o apa, sa ma vezi,
Si clatinarea fiecarei flori
Aminte aduca-ti ca de-atatea ori
Ne-au cununat frumoasele livezi,
Si mana mea pe umeri ti-a fost stat
Acolo’n intuneric, ochii mei
Si-amestecara lacrima cu-ai tai
Mult mai-naintea primului pacat.
Tii minte limba-n care mi-ai vorbit
Intaia oara, si-n ce tara-anume,
Si cate trupuri am schimbat si nume,
Cand trecatoare morti ne-a adumbrit ?
Eu nu mai stiu, dar amintirea ta
E ca un fir pe care-l simt prin vreme,
Si nu m-as rataci si nu m-as teme
Decat in clipa-n care m-ai uita.
Iubirea mea e profundă, cuprinzătoare şi înaltă cât sufletul meu… Iubirea e un lucru mare, un mare bine; ea singură face din greu uşor şi trece lin peste toate asperităţile. Căci ea duce o povoară fără să fie împovărătoare şi îndulceşte tot amarul. Iubirea se cere preţuită, nu ascunsă. Iubirea vrea să fie liberă, departe de dorinţele lumeşti, astfel că spiritul să nu-i fie umbrit, norocul s-o însoţească şi nenorocul să n-o atingă. Nimic nu e mai dulce ca iubirea.-Thomas a Kempis
Piatra de poticnire a Iubirii, este iertarea.
A iertarii, intelepciunea.
A intelepciunii, nu mai spun, insa cei sinceri cu ei, o stiu.
Acestia sunt asadar, stalpii spiritualitatii.
Se-ncepe cu intelepciune, fara de care nu se poate ajunge la iertare.
Urmeaza iertarea, fara de care nu se poate ajunge la Iubire, implicit la D-zeu.
Fie ca, sa-L iubim perfect si egal in tot si ca tot.
Extraordinar !… Tacerea lui Dzeu cat este de adanca, iubirea Lui cat este de mare! Toata viata suntem in cautare si cand colo…iubirea Lui e permanent in noi,cu noi, in ceilalti, in toti. Suntem insa atat de legati la ochi, suntem atat de inchisi in inimi incat nu vrem sa vedem si sa simtim , pierduti in cautarea himerelor. Doamne, ajuta-ne sa Te descoperim , ajuta-ne sa atingem desavarsirea pentru a Te putea iubi cu adevarat in toti si in toate cele create de Tine!
Sarbatori Sfinte Fericite iti doresc, Razvan ! Iubeste si fii iubit mereu si mereu !
MINUNATE-S TOATE COMENTARIILE VOASTRE …..N-AS FI PUTUT CITI ACEST MINUNAT TEXT FARA CA „OFF-ul ” unei respiratii adanci sa nu-mi rascoleasca starea de simpla trestie ganditoare.Eu cred ca pamantul poate nici n-ar fi fost si nici de atatea ori nu ar fi fost salvat daca IUBIREA CREATIEI VENITA DE LA SURSA ETERNA nu ne-ar IUBI NECONDITIONAT ! Putini sant cei care lasa de-o parte si aseaza in altarul inimii aceasta hrana renuntand pentru o clipa la sacrificarea acestor fiinte nevinovate care nu ne fac niciun rau,taindu-l doar pebtru satisfacerea infinitelor pofte de care trupul nu se mai satura.OMORAM,OMORAM dar Domnul in infinita iubire ne iatra ne iarta….pana cand ??? De ce in numele traditiei barbare abia asteptam ZIUA SACRIFICIULUI-IGNATUL ?
multumim Razvan ,,,comentariul meu acum este ,,,,TACEREA ,,,, iar gandul meu este ,,, BUCURIA INFINITA CATRE DUMNEZEU ,,
SA AI PARTE RAZVAN DE SARBATORI BINECUVANTATE ;
De asemenea si dv, dragii mei prieteni- cititori ,va doresc; sa fim ,,IUBIRE ,,IUBIRE IUBIRE ,,,de aici pleaca tot …
cu recunostiinta
Maria