skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Tu câţi ani ai trăit până acum?

 

Îmi iau desaga în spinare şi purced la drum. Soarele încă nu a răsărit, dar o va face în curând. Am mers mult şi mai am foarte puţin până la Târgul de Aur. Din fericire, există atâtea potere pe drum, încât tot timpul m-am simţit în siguranţă. Nu a fost mereu aşa, pe vremuri era mult mai periculos, tâlharii erau pretutindeni, hangii te puteau ucide chiar şi în somn, pentru a-ţi fura toată averea.
Împăraţii şi legiuitorii de pe întregul drum, de la Târgul de Aur până în ţinuturile îndepărtate ale Mării Fără Sfârşit, şi-au dat seama că fără noi, neguţătorii, totul se duce în ruină, oamenii sunt pe zi ce trece mai săraci, iar viața fără de speranță duce la revolte. Orice monarh cu capul pe umeri știe acum că niciun regat nu poate supraviețui fără sânge, iar sângele oricărui regat este negoțul.
I-am părăsit pe tovarăşii mei de drum. Ei se duceau spre munte, pe drumul larg. Eu am aflat de o scurtătură. De fapt, termenul de scurtătură nu este chiar cel mai potrivit, întrucât cărarea pe care merg are aceeaşi lungime cu drumul principal, dar este mai lină și ar trebui să ajung cu cinci zile mai devreme la Târgul de Aur. Singura problemă este că această cărare nu e păzită, iar tâlharii pot oricând să vină peste mine. Pe de altă parte, vreau să văd ținuturi noi, cu oameni noi. Curiozitatea este defectul și calitatea mea cea mai mare. Deseori am intrat în bucluc din cauza ei și, de cele mai multe ori, tot ea m-a salvat.
Mă uit în jur și văd cum se cerne lumina soarelui prin cei câțiva nori răzleți, ce sărută munții, inima îmi este plină de fericire, peisajul este grandios. Nu mă mai gândesc acum decât la mine și cât de mult îmi doresc să zbor asemenea păsărilor. Pe partea stângă se lasă din nori un șirag de vârfuri pietroase, ascuțite, ce seamănă cu un pieptene gigantic, cu dinții rupți inegal, dar cu voința de a zgâria burta cerului. Pe dreapta, sunt lipit de versantul unui munte ce urcă ușurel, către o promisiune a unui vârf ce nu poate fi zărit. Aici, brazii se îmbrățișează, privind în tăcere la poteca ce șerpuiește printre ei.
Privirea imi este atrasă de potecă. O văd cum se îngustează, dar oferă sprijin trainic oricărui călător. Șerpuiește mult, dar nici nu urcă nici nu coboară, mereu păcălește cu dibăcie, obstacolele ce-i stau în cale. O pot urmări până departe, până la cimitirul ce precede un sat atârnat pe burta muntelui, acolo unde este marginea pădurii.
După câteva ceasuri, ajung la cimitirul îngrijit. Fac un popas, mă așez pe o băncuță și îmi scot apa. Beau cu măsură. E bună, nu s-a încălzit. Apoi mă uit la o cruce mare, albă, ce-mi stă în față. Florile ce înconjoară mormântul îmi dau de înțeles că omul a pășit de curând pe tărâmul umbrelor. „A trăit 5 ani și 3 zile” – un copil! Ce nenorocire! E greu să pierzi un copil, la o vârstă așa de fragedă. Câteodată, soarta este așa crudă. În mod sigur, părinții îi sunt devastați.
Viața este… oooo! Nu apuc să termin gândul, cănd văd o altă cruce: „A trăit 8 ani, 2 luni și 10 zile” – alt copil. Mă ridic de pe băncuță și încep să studiez și celelalte cruci din cimitir: „A trăit 4 ani și…”, „A trăit 11 ani și…”, „A trăit 3 ani și…”.
Atât de mulți copii! E înspăimântător! Poate ca o molimă a lovit copiii acestui sat, sau poate ei își îngroapă aici doar copiii. Când mă uit mai atent, văd că lângă fiecare cruce este un vas de lut, cu o formă ciudată. Mă apropii și văd că pe ele scrie „Mărturia vieții mele”, iar în fiecare sunt multe pietre albe. Oameni… cu obiceiuri ciudate.
Îmi strâng lucrurile și, întristat, îmi văd de drum. Chiar dacă este încă dimineață, îmi doresc un pic de odihnă. Nu știu de ce mă simt obosit.
– Bună dimineața mare negustor!
Parcă au apărut din pământ. Sunt zece tâlhari…
– Bună dimineața, spun eu, privind cu îngrijorare săbiile ascuțite pe care și le mângâie provocator. Cel mai voinic este în fața mea, are o privire cruntă. Gesturile îl trădează ca șef al bandei.
– Deci, mare negustor, ce bunătăți ne-ai adus?, spune el, fixându-mă cu privirea.
– Eu… am adus ceva… dar… nu știu dacă este pentru voi. Cu cine am onoarea?, întreb eu făcându-mi curaj. Oricum sunt mort, așa că singura mea speranță este să fiu curajos. Curajul celui care nu are nimic de pierdut este scăparea mea.
– Eu sunt Vulturul Negru și ei îmi sunt mâinile, picioarele și ochii, sunt tovarășii mei.
– Apoi, nu-ți fie cu supărare, dar îl văd pe cel de acolo că nu are decât două degete la mâna dreaptă, cel din dreapta are un picior mai scurt, iar cel din spate este șașiu.
– Da, am luptat mult cu poterele și rănile noastre ne ard sufletele. Ce vrei să spui, străine? Nu-ți place de noi?
– Eu doar mă întrebam…
– Ce?
– Dacă cel cu două degete, cel șchiop și cel șașiu sunt mâinile, picioarele și ochii tăi, atunci… e cam vai de capul tău. Și când se risipesc, ce te faci cu mâna într-o parte și ochii în alta?
Vulturul Negru se apropie de mine. Privirea lui cruntă devine înspăimântătoare. Îmi pune mâinile pe umeri și mă privește insistent în ochi. Inima mi se strânge și mă gândesc că mi-am găsit sfârșitul. Când tăcerea și tensiunea au devenit insuportabile, un hohot de râs zguduie pădurea. Banditul râde ținându-se de burtă.
– Îmi placi negustorule… auzi tu, ce hidos aș fi eu, cu toate defectele oamenilor mei! Ha, ha, ha! Gata! Vii cu noi!
– Unde mergem? Timpul meu e limitat, nu vreau să îmi pierd micul dejun.
– Ha, ha, ha! Toți bandiții râdeau.
Seara m-a prins în peștera ticăloșilor. Toată ziua a trebuit să le spun glumele pe care le știam. Noroc că sunt un mare povestitor și mereu am tolba plină de povestiri amuzante. Veselia și buna dispoziție domneau peste tot. Am fost ospătat ca un oaspete de seamă și nimeni nu s-a atins de lucrurile mele.
Vulturul Negru se așezează lângă mine.
– Străine, ne-ai făcut astăzi un cadou, îți voi face și eu unul. Ne-ai dăruit zece pietricele albe, câte una pentru fiecare dintre noi. Eu îți voi dărui viața și averea. Mâine dimineață poți pleca liniștit și îți păstrezi viața și toate bunurile. În plus, pe întregul drum până la Târgul de Aur ești sub protecția mea. Dacă cineva te va opri să-i spui că Vulturul Negru te protejează și nu vei avea nicio problemă.
– Mulțumesc, ești generos, spun eu, fără să înțeleg prea bine la ce se referă.
Apoi îl văd cum se ridică și pune într-un vas, la fel ca cele din cimitir, o pietricică albă. Apoi, zăresc mai multe vase la fel, aliniate lânga un perete. Fiecare dintre bandiți se duce la vasul său și aruncă în el câte o pietricica albă. Nedumerit, nu îndrăznesc să pun vreo întrebare. Am adormit curând.
Dimineața, ne-am despărțit râzând și pot spune că mi-am câștigat un prieten cam ciudat.
La plecare i-am spus că îmi părea de rău pentru toți copiii ce s-au prăpădit și sunt îngropați în cimitir.
– Care copii?, mă întreabă banditul nedumerit.
– Cei îngropați.
– Aceia nu sunt copii.
– Ba da, pe cruci scrie că au trăit 5 ani, 4 ani, 11 ani și tot așa.
– Nu… doar ca… noi când ne naștem primim fiecare câte o ulcică. Pentru fiecare zi pe care am trăit-o bucurându-ne, punem câte o pietricică albă în vas. Când unul dintre noi se duce, familia numără pietricelele ce reprezintă zilele de bucurie pură… și asta este ceea ce e scris pe cruci.
– Deci, acela este timpul pe care l-ați petrecut bucurându-vă…
– Da, pentru noi doar asta contează! Asta ne-ai dăruit tu nouă, o zi minunată, o zi care contează, o pietricică albă în ulciorul nostru.

În ulcica ta, tu cel ce citești aceste rânduri, câți ani, câte luni și câte zile ai adunat până acum?

poveste din cartea File de Lumină de Răzvan Serbu

De acelasi autor: Trepte spre Cer, File de Lumina, Vise de Înger

 

 

Comentarii (22)
  1. Subtil. Numeni nu e ceea ce pare si fiecare om are si latura sa umana si latura sa salbatica. Culmea fiecare care isi manifesta latura salbatica considera ca asa este mai bine sau ii este mai bine iesind in evidenta fata de ceilati semeni. De frica indiferent de care, omul poate ceda, de aceea cei ce se econsidera tari apeleaza si o utilizeaza cu succes. La un moment dat se intoarce impotriva lor … dar pana atunci … din punct de vedere uman se simt si se considera castigatori. Cei ce sunt creativi, muncitori linistiti sunt considerati prosti sau lasi. Unii cu adevarat sunt – tine de educatie si caracter. Timpul arata ca fiecare are dreptatea lui si perioada lui de glorie dar si pretul pe care il plateste. Si uneori rolurile se inverseaza. Viata este frumoasa pentru ca te pune in fel de fel de situatii si doar tu decizi ce faci, cum procedezi si mai ales cum stii sa te stapanesti pe tine. Bunicii spuneau ca in copilarie parintii si educatorii sunt modele comportamentale – copii isi formeaza valorile si caracterul, comportamentul pe modelele lui din viata. In primii ani dupa parinti , apoi dupa educatori, profesori, apoi dupa anturaj, dupa cum se vad si vor sa se afirme in societate – teribilismele adolescentei, apoi societatea. Si toate se vad la un moment dat in adultul care suntem. Am invatat sa purtam masti ca sa ne atingem obiectivele si sa jucam roluri. Dar dincolo de masti si roluri suntem noi care, ramanand cu noi trebuie sa acceptam ca toate faptele noastre bune sau rele ne marcheaza fizic, mental, emotional. Si doar faptele ne definesc nu mastile. Sub un chip frumos si bine prelucrat s-ar putea ascunde o valoare sau o biata fiinta cavernoasa – care si ea vrea sa fie iubita si acceptata asa cum e. Momentele de fericire sunt zile de fericire atunci cand simti cu toata trairea sufletului tau ca faci ceva bun pentru tine si ceilalti. Momente frumoase sunt imbratisarile parintilor, primii pasi facuti singur, bucuria parintilor pentru fiecare realizare in copilarie, bucuria cand dupa putin efort inveti sa citesti, sa scrii si descoperi o lume noua, bucuria cand te joci cu alti copii, bucuria cand castigi un premiu sau un concurs scolar pentru care ai ales sa inveti sacrificand jocul si ai reusit in fata altor elevi ca si tine, fericirea cand castigi orice concurs si esti apreciat, fericirea cand simti primi fiori de dragoste, cand ti se raspunde, emotia primului sarut si a primilor fiori, bucuria ca te-ai hotarat sa pleci in viata singur pe puterile tale demonstrandu-ti singur cine esti, bucuria creeri unui cuplu, a primului copil si al fiecarui copil in parte, emotiile privind toate aniversarile si sarbatorile de familie sau profesionale. Viata este un lung sir de bucurii aparent marunte dar sunt zilnice. Si nu depinde de altii, depinde doar de tine pentru ca tu alegi ce simti in fiecare zi. Daca cineva se straduie sa iti faca zile fripte, pe langa problemele economice curente sau pentru pierderile irecuperabile ale celor dragi este problema acelui om daca intradevar nu ai nici o contributie la acea situatie. Dar tot ce facem sau ce nu facem influenteaza pe toti cei apropiati care sub o forma sau alta depind de noi. Si de asta suntem direct responsabili. Bunica m-a invatat sa gandesc de doua ori si sa ma hotarasc ca atunci cand vreau sa fac ceva bine daca acel lucru sau fapt este cu adevarat bun, util, functional pentru mine si cei din jur. Ca un lucru sa fie bun inseamna ca aduce bucurie si utilitate. Bunica spunea ca o femeie are atatea lucruri frumoase de facut zilnic ca nu are cum sa se plictisesca. De ea depind atatea – caldura si intelepciunea de a tine o relatie, rabdarea, toleranta, increderea, sustinerea, munca in societate si in propria gospodarie si munca permanenta cu sine pentru a depasi toate momentele vietii si de a le trai frumos impreuna cu cei dragi dar si singuratatea in care sa se regasesca pe sine asa cum e de fapt. Pentru un barbat lucrurile sunt asemanatoare , doar rolurile in societate sunt diferite. Avem nevoie unii de ceilalti de caldura, intelegere si sentimentul apartenentei. Faptele reprobabile indiferent din ce cauza, motiv, stiinta, vointa, nestiinta sunt tot o parte din noi si iarta-ma nu le sterge. Bunica spunea ca atunci cand gresesti fata de un om si esti constient de asta cauta sa fii iertat de cel fata de care ai gresit reparand stricaciunile facute – atunci afli de fapt valoarea stricaciunilor facute cand devine foarte greu ca timp si efort sa refaci ce i-ai distrus. Sa faci un rau dureaza cateva secunde sa repari – poate o viata – asta daca intr-adevar se mai poate repara ceva. Si dupa ce obti iertarea celui caruia i-ai gresit sa ii ceri iertare lui Dumnezeul din biserici. Bunica spunea ca toti suntem copii lui Dumnezeu deci greselile fata de semenii nostrii insemna ca gresim fata de Dumnezeul din viata de langa noi. De ce mi-as cere iertare in alta parte ? Daca conducand autoturismul propriu cu mare viteza incantata de capacitatile masinii accidentez si omor o persoana – …….. cine ma iarta ? Am luat o viata ….. ca eu sunt x si am masina y …. indiferent de bani, situatie ….. e o viata pe constiinta. Multe fapte bune fata de familia respectiva trebuie sa fac pe langa consecintele legii umane. Intre viata si moarte este o secunda deci fiecare momement pe care il traim aici sa ne apreciem si ne facem viata frumoasa facand lucruri utile materiale, cretive emotionale si spirituale cu fiecare fapta cu fiecare gest fata de noi si semenii nostri umani dar si fata de fratii nostrii celelate specii cu care impartim acesta planeta mama. Fie ca vrem sa recunoastem sau nu depindem de acesta planeta cu taota fiinta noastra – noi suntem un alt produs al ei. Ea ne-a creat dar noi din orgoliu si prostie ne putem distruge creind bariere false care da fapt in realitate nu exista. Una din cele mai vechi specii atestata pe pamant sunt crocodilii dintre animale si ei au loc toti pe acest pamant indiferent de tipul lor si nu am aflat ca sunt organizati si separati de vre-o forma de spiritualitate. Oceanele reprezinta 70% din suprafata planetei si incadrul oceanelor traiesc 70% din speciile acestei planete – si toate au loc si isi duc viata pe legile vietii – desi sunt mult mai vechi atestati ca noi ca specii si iarasi nu am aflat oricate am citit si am vizionat ca nu au loc din cauza spiritualitatii – pentru ca de asemenea sunt organizati de mii de ani si isi duc existenele pe legile vietii inserate in ei si traite ca atare. Deci cine invadeaza pe cine si cine nu respecta legile vietii dar se cred spirituali distrugand natura ?Avem multe motive sa ne bucuram zilnic de noi, de cei dragi si sa ne aducem contributia cu educatie si intelepciune la frumusetea si intretinerea vietii pe acesta frumoasa planeta ( de noi depinde frumoasa noastra tara sa o pastram), in orasul nostru, pe strada noastra, in casa noastra , in noi insine. Decizia ne apartine si informatie acum avem ca sa stim cum. O duminica placuta.

     
  2. Dragii mei in timp ce noi ne ambalam in cine este mai drept, mai corect, mai util ,mai filozof , mai spiritual se intampla urmatoarele lucruri care ne afecteaza pe toti. In ultima suta de ani umana s-au distru zeci de mii se specii. Padurile principala susrsa de producerea atmosferei si de sustinere a vietii pe pamant a fost pusa la pamant pentru a acorda venituri unor crestini umani – avand consecinta directa inhumatatirea stratului protector al planetei si automat schimbarea climei cu toate consecintele dezastruase aferente. S-au poluat apele care insemna de asemenea distrugerea vietii prin aparitia unor mutatii genetice la nivel planetar deci automat si distrugerea arealului uman si al vietii deoarece tot ceea ce insemna viata are o componenta de 70% apa. Acest efect este dat mult mai rapid prin toate experientele biochimice care se fac atat in industria alimentara cat si in cea de armament. Oamenii isi stimuleaza cunostintele virtuale traind din informatiile ingurgitate pe internet si mass media care ii face buni consumatori dar consecintele. Politicienii vor se exploateze gazele de sist – stiti ce insemna asta pentru zona respectiva si cum se face. Da se ofera locuri de munca si exploatarea gazelor de catre un guvern strain in favoarea lor – dar cine plateste real ca viata si sanatate consecintele ? Acelasi lucru cu extractia aurului si consecintele pe mii de ani de acum incolo ? Oare banii pe care ii castiga cineva un an, doi cinci merita distrugerile irecuperabile pe zeci si poate sute de ani pentru toate speciile inclusiv omul in acea zona. Suntem oare constienti ca daca nu ne respectam mediu ambinant care inseamna voiata si sustinerea ei asa cum sunt padurile, apele cu ecosistemele lor sunt de fapt reala noastra Apocalipsa. Nu un Dumnezeu din Univers ne pedepseste – noi ne autodistrugem si atunci nu mai conteaza nici cati ani ai, nici ce averi in conturi, terenuri, bunuri, nici ce transplant de organe, singe, piele si setari chimice si-a facut cineva pentru a fi nemuritor, nici culoarea pielii, nici politica pe care o faci , nici la ce spirite te inchini – ca nu va mai exista viata. Daca ceva trebuie sa facem este sa ne educam noi si copii nostrii pentru a mai pastra ceea ce avem si a invata lumea sa se trezesca la realitate sa ne salvam planeta – leaganul vietii distrus de noi major in ultimii ani. Copii nostrii merita ceea ce ne-au lasat strabunii – viata. Sa ne educam invatand cum sa traim cu planeta pe legile vietii protejand natura. Aceasta cred eu ca trebuie sa fie spiritualitatea care trebuie sa ne unesca si sa ne anime. Si pentru asta nu avem nevoie de lideri. Asta o putem face toti in fiecare zi prin modul cum traim, gandim si ne educam pe noi si copii nostrii. Responsabilitatea este a fiecarui individ de oriunde ar fi si asa ne schimbam toti deoarece este o miscare pentru viata facand lucruri obisnuite.

     
  3. Am invatat 1- Sa ma pot Bucura de fiecare Oportunitate care se iveste ….Asa ca ,am citit cu mare atentie aceasta Minunata poveste ….
    2 – Sa mai ,,schimb poteca ,,…ca sa pot fi eu insami …chiar daca uneori nu este atat de usor…si.. am aflat ca nu sunt robot ci
    un Om…..Curios…
    …Curiozitatea m-a facut sa simt ce este Fericirea si Libertatea ….
    3 -Ca nu sunt Nemuritoare …si …in caz de Primejdie …voi lupta pana la capat sa -mi salvez existenta ….folosind ca arma : Cura
    -jul,Intelepciunea ,Viclenia ,Intimidarea ,,dusmanului ,,,aratandu-i defectele pe care le are ,Buna dispozitie ,….
    4- O vorba buna poate imblanzi pana si o inima impietrita
    5-Si cel mai mare dusman iti poate deveni un prieten de nadejdie ,daca stii sa-i Daruiesti o clipa de Bucurie
    6 _ Daca eu zambesc si ceilalti imi pot zambi …Ce am de pierdut ?
    7- Atitudinea pozitiva ,Autocunoasterea ,Calmul ,Generozitatea ,Intuitia ,Iertarea ,Non violenta …etc ..pot sa-mi aduca momente Fericite si Bucurie ….si …Impreuna cu Harul de la Dumnezeu …Iubirea de Sine si pentru tot si Toate ,ce le am din Abudenta in Sufletul meu …cred ,ca pana Acum am trait mult mai mult ,decat am eu varsta …si ..Inca sper la mai mult ….Si ca sa nu vi se para o poveste SF…sa stiti ca am Suferit la fel de mult …dar …am invatat Lectia ..si …Cu Dumnezeu inainte … As mai avea multe ,multe de spus ..dar am incalecat pe o roata ..si va povestesc alta data :) Razvan ai 10 Bile Albe de la mine …Va Imbratisez :)

     
  4. Multumesc, foarte adevarat traim doar clipele in care zambim si ne bucuram cu cei din jurul nostru, daruind lumina si caldura sufleteasca, castigam zile traite.

     
    1. Atunci când vezi mizeria dintr-un parc – spunea unul cintre cititorii noștri – depinde doar de tine ce alegi: să fii trist și să te enervezi sau să te bucuri de măreția copacului de lângă el. Ai ochi pentru bucurie sau doar pentru nefericire? A curăța mizeria este o opțiune a minții tale, dar inimii ce îi dai, bucurie sau suferință?
      O zi minunată!

       
      1. …atunci cand vad mizerie intr-un loc unde ma aflu, nu ma enervez ci ma pun sa curat acel loc cu bucuria de a face ceva bun pentru natura si felul meu de a fi si asta ma face sa ma simt bine sufleteste stiind ca am facut un lucru pozitiv, apoi inimii mele ii daruiesc bucuria seninatatzii sufletului meu prin ceea ce daruiesc celorlalti neasteptand nicand nimic in schimbul faptelor mele bune, asta e cred modalitatea de a darui implinire vietii noastre, sa facem lucrurile din ea cu bunatate si sentimente curate.

         
  5. Razvan, sper din tot sufletul ca viata ta sa fie plina numai de pietricele albe! In fiecare povestioara tu ne daruiesti cate o pietricica alba iar eu pentru asta iti multumesc! Doamne ajuta!

     
    1. Mulțumesc! Eu sper ca toată lumea să vadă că aceste pietricele albe se află în buzunarul lor și doar de ei depinde dacă pietricelele ajung în urna vieții sau se risipesc în colbul drumului.
      O seară minunată!

       
  6. Razvan,

    E minunat cand intr-un fel, un semn ajunge la noi atunci cand aveam mai mare nevoie…Eu cateodata uit de pietricelele mele albe…Le uit..Uit sa le adun. Sau, le adun , le pun in buzunar si uit…Si vine o zi in care sunt gri si parca as duce o greutate si oftez …si e trist si ma intreb cum sa faca sa treaca.. Si atunci , un frate de-l meu, din lumina imi spune povestea cu pietricelele… Si in prima clipa, ma dezmeticesc si ma sperii… sa vezi ca le-am pierdut! Pun insa mana in buzunarul ala si .. iata-le…Le iau in palma si le pun, una cate una, in vasul meu cu zile bune, pe fiecare cu povestea ei. Si sti… mare parte din greutatea care imi apasa sufletul erau pietricelele mele albe uitate si nerecunoscute…Iti multumesc pentru ca m-ai batut pe umar si mi-ai adus aminte. Pietricica mea alba de astazi o impart cu tine. Ca de altfel si multe altele care au pornit de la un gand de-al tau, de la o pofeste asternuta pe o fila de lumina. Multumesc :)

     
  7. Buna ziua tuturor! Multumesc Razvan, textul este pe sufletul meu. Adevarat, drumul cateodata poate sa fie noroios, dar de ce sa nu culegem pietrele pretioase, fie ele mici ori mari, din calea noastra?

     
  8. …Si iata cum o noua ”pietricica alba” isi gaseste locul in ”ulcica ” vietii mele…care, nu e prea plinuta , dar…
    Dar asta e de bine, nu? Exista loc berechet si, poate ”generatia noua” de pietricele albe sunt mai mari si mai albe…, pentru simplul motiv ca sunt mai atenta si ma bucur cu adevarat cand ”le vad”…;)
    Multumesc, Razvan ! Multumesc si voua tuturor si, va doresc multe ‘pietricele”…din acelea de care va doriti si voi -cu adevarat- !

     
  9. De aceasta data ,draga Razvan m-ai pus la grea incurcatura . Cu ceva timp in urma , facand un efort de retraire a „Bucuriilor Vietii ” , le-as fi contabilizat si as fi raspuns.
    De ceva vreme nu am stari de Bucurie , Tristete , Indignare , Nemultumire , Ura , Neiertare , Neacceptare ci doar o stare …de A Fi eu insumi ! Si este mimunata aceasta stare.
    Cu alte cuvinte , spuse de un contemporan cu noi : Imi permit sa Fiu eu insumi si permit si celorlalti sa fie …Altfel.

     
  10. O viata plina de succes inseamna doar o serie de zile, ore si minute de succes – timp in care va ganditi la scopurile si dorintele voastre, la sanatate, fericire si prosperitate si refuzati sa va ganditi la ce nu doriti sa se manifeste in jurul vostru. Daca va petreceti ziua crezand ca ceva minunat este pe cale sa vi se intample, veti intalni oameni si veti afla informatii care va vor transforma asteptarile in realitate. Veti primi din supraconstient solutii pentru problemele voastre in cele mai neasteptate moduri. Asta scrie celebrul Brian Tracy in cartea ”Succesul in viata”. [comentariu editat de administratorul site-ului]

     
    1. Stimate domnule Aurel acest site nu este un suport pentru promovarea produselor si serviciilor dvs.
      La urmatoarea asemenea intamplare nefericita accesul vă va fi restrictionat.

       

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Back To Top