Cea mai rapidă ambulanţă – o motocicletă!

Ca tânăr paramedic pe o ambulanță din Ierusalim, Eli Beer și-a dat seama că, blocați într-un trafic urban cumplit, ajungeau deseori prea târziu pentru a mai acorda ajutor. Prin urmare, el a organizat un grup de paramedici voluntari – mulți dintre ei mergând pe jos – gata să lase deoparte tot și să alerge să salveze vieți în cartierul lor. Astăzi, United Hatzlah utilizează o aplicație de smartphone și o flotă de „ambuciclete” pentru a interveni la pacienții din apropiere până la sosirea ambulanței. Cu un timp mediu de răspuns de 3 minute, ei au tratat, anul trecut, 207,000 de persoane în Israel. Iar ideea tinde să se globalizeze.

Aceasta este o ambucicletă. E cea mai rapidă modalitate de a ajunge la oricare urgență medicală. Are tot ce are o ambulanță, cu excepția patului. Vedeți defibrilatorul. Vedeți echipamentul.

Am văzut cu toții tragedia din Boston. Când priveam aceste imagini, mi-au amintit de trecut, când eram copil. Am crescut într-un mic cartier din Ierusalim. Intr-o zi, când aveam șase ani, mă întorceam de la școală, într-o vineri după-amiază, cu fratele meu mai mare. Am trecut pe lângă o stație de autobuz. Am văzut un autobuz explodând sub privirile noastre. Autobuzul era în flăcări, mulți au fost răniți și uciși. Îmi amintesc de un bărbat în vârstă țipând la noi să-l ajutăm să se ridice. Avea pur si simplu nevoie de ajutorul cuiva. Eram foarte speriați și am fugit de acolo.

Crescând, am hotărât că vreau să devin medic și să salvez vieți. Poate pentru că am văzut aceste lucruri când eram copil. La 15 ani am urmat un curs de paramedici Și am devenit voluntar pe o ambulanță. Timp de doi ani am fost voluntar pe o ambulanță din Ierusalim. Am ajutat mulți oameni, însă de câte ori cineva avea într-adevăr nevoie de ajutor, nu ajungeam niciodată la timp. Nu reușeam. Circulația congestionată, distanțele, totul. Nu ajungeam niciodată când cineva chiar avea nevoie.

Într-o zi am primit un apel pentru un băiat de 7 ani care se îneca cu un hot-dog. Traficul era oribil, iar noi veneam din celălalt capăt al orașului, din partea de nord a Ierusalimului. Când am ajuns acolo, 20 de minute mai târziu, am început resuscitarea cardio-respiratorie a copilului. A venit un medic din blocul vecin, ne-a oprit, a verificat copilul și ne-a spus să încetăm manevrele de resuscitare. In acel moment a declarat decesul copilului.

În acea clipă am înțeles că acel copil murise fără rost. Dacă acel doctor, care locuia la un bloc distanță, ar fi venit cu 20 de minute mai devreme și nu doar când a auzit sirena ambulanței, dacă ar fi aflat mai repede, ar fi putut salva acest copil. Putea fugi de la acea distanță de un bloc. Ar fi putut salva copilul acesta.

Atunci mi-am spus că trebuie să existe o modalitate mai bună. Împreună cu 15 prieteni – toți paramedici – am hotărât să ne protejăm cartierul astfel ca, atunci când se întâmplă așa ceva, să ajungem rapid la caz, mult înaintea ambulanței. Am mers așadar la directorul serviciului de ambulanță și i-am spus: „Vă rog, de câte ori aveți un apel de urgență din cartierul nostru, avem 15 băieți grozavi, dornici să oprească orice activitate și să alerge să salveze vieți. Doar anunțați-ne printr-un apel pe pager. Ne vom cumpăra aceste pagere, doar spuneți dispecerului să ne dea un apel, iar noi vom alerga să salvăm vieți.”

Ei bine, a început să râdă. Aveam 17 ani. Eram un copil. Și mi-a spus – îmi amintesc ca ieri – era un tip grozav, dar mi-a spus: „Copile, du-te la școală sau deschide-ți o tarabă de falafel. Nu prea suntem interesați de astfel de noi aventuri. Nu suntem interesați de oferta ta de ajutor.” Și m-a dat afară din încăpere. „Nu am nevoie de ajutorul tău”, a spus.

Eram un copil foarte încăpățânat. După cum vedeți, mă învârt ca un nebun.

Așa că am decis să folosesc faimoasa tehnică israeliană de care probabil că ați auzit cu toții, îndrăzneala. (Râsete) A doua zi am mers și am cumpărat două stații radio de poliție și am spus: „La naiba cu voi, dacă nu vreți să-mi dați voi informații, mi le voi lua singur.” Făceam cu schimbul, stăteam și ascultam la stația radio.

Ziua următoare, în timp ce ascultam la stație, am auzit un apel de la un bărbat în vârstă de 70 de ani lovit de o mașină, la doar un bloc distanță de mine, pe strada principală a cartierului meu. Am alergat acolo. Nu aveam echipament medical. Când am ajuns acolo, bărbatul de 70 de ani stătea întins pe jos, sângele îi țâșnea din gât. Era sub tratament cu anticoagulante. Știam că trebuie să-i opresc sângerarea, altfel va muri. Mi-am dat jos yarmulke, pentru că nu aveam echipament medical și, presând cu putere, i-am oprit sângerarea. Sângera din gât. Când a ajuns ambulanța, 15 minute mai târziu, le-am predat un pacient în viață.

Când am mers să-l vizitez, două zile mai târziu, m-a îmbrățișat plângând și mulțumindu-mi că i-am salvat viața. In acea clipă, când mi-am dat seama că acesta era primul pe care l-am salvat după doi ani de voluntariat pe ambulanță, am știut că asta era misiunea vieții mele.

Așa că astăzi, după 22 de ani, avem United Hatzalah.

„Hatzalah” înseamnă salvare – pentru toți cei ce nu știți ebraică. Am uitat că nu sunt în Israel. Avem mii de voluntari pasionați de salvarea de vieți, răspândiți peste tot, iar când apare un apel, pun deoparte totul și aleargă să salveze vieți. Timpul mediu de răspuns azi a scăzut la mai puțin de 3 minute în Israel.

Vorbesc despre atacuri de cord, despre accidente de mașină, Doamne ferește de atacuri cu bombă, împușcături, orice, chiar și o femeie care la ora 3 dimineața cade în casă și are nevoie de ajutor. Trei minute, avem pe cineva în pijama care fuge acasă la ea și o ajută să se ridice.

Trei motivele asigură succesul.

Mii de voluntari pasionați care lasă baltă orice fac baltă și aleargă să ajute oameni pe care nici măcar nu îi cunosc. Nu vrem să înlocuim ambulanța. Suntem acolo pentru intervalul dintre apel și sosirea ambulanței. Și salvăm oameni care altfel n-ar fi salvați.

Al doilea motiv e tehnologia noastră. După cum știți, israelienii sunt buni în tehnologie. Toți avem pe telefon, indiferent de tipul telefonului, o tehnologie GPS realizată de NowForce. De fiecare dată când apare un apel, sunt anunțați cinci voluntari care sunt cel mai aproape de locul apelului și prin urmare ajung acolo foarte repede, ghidați de un sistem de navigație prin trafic, fără să piardă vremea. Asta-i o tehnologie grozavă, utilizată în întreaga țară și care reduce timpul de răspuns.

Al treilea motiv sunt aceste ambuciclete. Sunt ambulanțe pe două roți. Nu transportăm oameni, doar îi stabilizăm și astfel le salvăm viața. Nu sunt niciodată blocate în trafic. Pot circula și pe trotuar. Realmente niciodată nu sunt blocate în trafic. De asta ajungem acolo atât de repede.

La câțiva ani după ce am pus bazele acestei organizații, într-o comunitate de evrei, am fost sunat de doi musulmani din partea de est a Ierusalimului. M-au rugat să ne întâlnim. Doreau să se întâlnească cu mine. Muhammad Asli și Murad Alyan Când Muhammad mi-a spus povestea lui, cum tatăl său de 55 de ani s-a prăbușit acasă, a făcut un stop cardiac și ambulanței i-a luat mai mult de o oră să ajungă și și-a văzut tatăl murind sub ochii săi, m-a rugat: „Faceți asta și în Ierusalimul de est.”

Mi-am spus, văzând atâta tragedie, atâta ură, nu-i vorba despre a salva evrei; nu-i vorba despre a salva musulmani; nu-i vorba despre a salva creștini. E vorba despre a salva oameni. Prin urmare am demarat în plină forță — și am pornit United Hatzalah în Ierusalimul de est și din acest motiv termenii United și Hatzalah se potrivesc atât de bine. Am început să salvăm împreună evrei și arabi. Arabii salvau evrei, evreii salvau arabi. S-a întâmplat ceva deosebit. Arabii și evreii nu se înțeleg întotdeauna bine, însă aici, în această situație, comunitățile, realmente, de necrezut ce s-a întâmplat, comunitățile, dintr-o dată au avut un interes comun: Hai să salvăm împreună vieți. Coloniștii au salvat arabi și arabii au salvat coloniști. E un concept de necrezut care funcționează numai atunci când ai o cauză atât de nobilă. Și toți sunt voluntari. Nimeni nu primește bani. Toți fac asta cu scopul de a salva vieți.

Când tatăl meu s-a prăbușit, în urmă cu câțiva ani, în urma unui stop cardiac, unul din primii voluntari care a sosit să-l salveze pe tatăl meu a fost un voluntar musulman din Ierusalimul de est care tocmai făcea primul curs pentru a intra în Hatzalah. Și mi-a salvat tatăl. Vă puteți imagina cum m-am simțit atunci?

Când am pornit această organizație, aveam 17 ani. Nici nu mi-am imaginat că într-o zi voi vorbi la TEDMED. Nici nu știam pe atunci că există TEDMED. Cred că nu exista, dar nu mi-am imaginat că se va întâmpla așa, că se va răspândi. Anul trecut am început în Panama și Brazilia. Tot ce am nevoie e un partener nebun ca mine, pasionat de salvarea de vieți și dornic să o facă. În curând voi începe și în India împreună cu un prieten pe care l-am întâlnit nu demult la Harvard. De fapt, un evreu hasidic a pornit Hatzalah în Brooklyn mult înainte de a începe noi în Williamsburg, iar acum e răspândit în toată comunitatea evreiască din New York, chiar în Australia, Mexic și alte comunități evreiești. Dar se poate răspândi oriunde. E foarte ușor de adoptat. Ați văzut acești voluntari în New York salvând vieți la World Trade Center. Doar anul trecut, am tratat în Israel 207.000 de persoane. 42.000 erau în situații care le amenințau viața. Și a contat. O poți numi flashmob pentru salvarea de vieți; și funcționează.

Când mă uit în jur, văd mulți care ar face un efort, ar alerga o milă pentru a salva alți oameni, fără să conteze cine sunt, fără să conteze religia, fără să conteze de unde vin. Toți vrem să fim eroi. Avem doar nevoie de o idee grozavă, de motivație și multă îndrăzneală și putem salva milioane de oameni care altfel nu ar fi salvați.

Vă mulțumesc foarte mult.