Piersicile
Un profesor i-a dat fiecărui student ca temă pentru lecția de săptămana viitoare sa ia o cutie de carton si, pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si va trebui sa o ierte, sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective. Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului.
Studentii au fost amuzati de lectie la inceput si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie. Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea.
Piersicile asezate in ea, la inceputul saptamanii, incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte. O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe piersici. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.
Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul, cand s-au revazut dupa o saptamana – si anume, ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.
De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.
In cutia ta cate piersici sunt?! Si ce ai de gand sa faci cu ele?!…
Autor text: necunoscut
Comentarii (11)
Dă-i un răspuns lui Radu Anulează răspunsul
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Bine te-am regasit Rhoda. Frumoase cuvinte, atat aici cat si in comentariul trecut. Referitor la articol, cred ca cei ce inca detin multe piersici in cutie sunt niste oameni mai vulnerabili, bolnaviciosi, ce cred ca fericirea se gaseste atunci cand sunt deasupra celorlalti din unele puncte de vedere. Acesti oameni pot fi ajutati de noi doar daca ii acceptam si iubim, astfel competitia realitatii lor dispare si incep sa simta nevoia de eliberare. Chiar si eu am fost unul dintre ei o vreme destul de insemnata si acest lucru reusise sa lase urme asupra mea si fizic. Asta pana am inceput sa-mi caut propriile raspunsuri la propriile intrebari…si atunci am gasit un adevarat teren de joaca pe care nu mai am cum sa ma plictisesc. Piersicile exista in cutia mea si acum dar acum am invatat ca trebuie sa ma descurc cu ele, sa ma eliberez de ele, inainte sa se strice, sa afecteze si altceva ce e mai greu de reparat. Sper sa-ti citesc opinia cat mai des pentru ca imi face o mare placere. Nu numai a ta, a Tuturor. Pentru asta ne trebuie curaj si incredere. Iubire, Pace si ARMONIE pentru toti!
Radu ,Multumesc ! pentru Apreciere …FILE DE LUMINA este pentru Toti o Oaza de Spiritualitate ,iar RAZVAN ,mesagerul …care in fiecare zi ne daruieste din suflet povesti …filmulete …in ideea de a ne ajuta sa mai scapam din ,,piersicile ,,stranse in cutie …IMultumesc RAZVAN ! Ce ne ramane noua de facut ? Sa ne Dorim acest lucru ,cu Adevarat ….Dupa cum am mai spus citesc comentariile tale cu placere …Simt ca esti o persoana care isi doreste cu Adevarat sa se Transforme …in Bine …Viata poate deveni Minunata daca reusim sa-i Descifram Tainele … Pace si Armonie in sufletele noastre !
Eu am de gand sa le mananc
multumesc , Razvan , o povestioara plina de invataminte : cred ,ca cel mai bine este sa avem sentimente frumoase si pentru oamenii care ne deranjaza , pentru oamenii care ne aduc prejudicii, si sa mergem pe drumul :ce tie nu-ti place ,altuia nu face ! piersicile sunt fructe delicioase !
Chiar e minunata si simpla aceasta lectie.
”A iubi insemana a ierta „” si nu am spus-o eu ci Savatie Bastovoi in cartea cu acelasi nume pe care cu permisiuena dumneavoastra v-o recomand spre lectura .Mai putina ura si mai multa iubire ne apropie de Dumnezeu si de noi insine .Namaste .
In aceasta povestioara, e „ceva” ce nu se potriveste..Citez: „, pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si va trebui sa o ierte, sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.”
Apoi, spre sfarsit.. ” acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.”
Daca persoana m-a suparat…pot sa ma manifest cu raceala fata de ea, dar nu cu invidie..poate ea ma invidiaza, de aceea se straduieste sa ma supere..Pot sa o iert..odata, de doua ori..dar nu la infinit..Nu inteleg de ce trebuie sa-i accept frustrarile si sa fiu ca un paratrasnet pentru nervii ei … Eu as rupe relatia si as uita ca am cunoscut asa o persoana..Deci..sa iertam si sa aruncam la gunoi piersica cu numele ei..Nu car nimic in sufletul meu, ignor acea persoana..si imi vad de viata mea..
Raspuns : de ceva vreme ….sunt piersici , doar in piersicul din gradina . Despre Starea in care te afli , avand cutia Personala fara piersici …fiecare o poate Simti. Namaste
Crina, nu ai patruns deplin sensul iertarii. Ignorarea nu inseamna iertare ci nepasare. Iertarea presupune si intelegere si iubire iar deslusirea acestor trairi ne este infatisata de Sfantul Pavel in epistola catre corinteni (cap.13) (inaintea lui Savatie Bastovoi). Dupa mine, ignoranta a generat degradarea omului si a intregii societatii. Ignoranta izvoraste din necunoasterea adevarului (sau refuzul de a-l cunoaste) si din frica oamenilor de asi asuma anumite trairi, sentimente care au facut parte din starea noastra primordiala. Numai daca te gandesti ca iertand iti faci tie un bine ar fi suficient desi iertarea inseamna mai mult, inseamna un bine nascut in lume, un bine care va atrage un alt bine si tot asa, ca o reactie in lant. Pe acelasi principiu functioneaza si raul de aceea sa ne gandim ca printr-un mic bine, iertarea, contribuim la echilibrarea balantei intre bine si rau, fiind de partea binelui insa. Nu se poate sa nu te cutremuri de bucurie cand iti dai seama ca, asa mici cum ne consideram noi in lume, avem un rol atat de mare, de important in vietuirea si curgerea ei cu bine intru adevar.