Era odată un rege care avea 4 neveste. Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra soție, pe care o îmbrăca cu straie din cele mai scumpe și o trata cu cele mai fine delicatese. Îi dădea tot ce era mai bun.
De asemenea, o iubea și pe cea de-a treia soție și ea era cea cu care se mândrea cel mai mult în fața regatelor vecine. Totuși, regele trăia cu teama că această soție îl va lăsa într-o zi pentru un altul.
Regele o iubea și pe cea de-a doua soție. Ea era confidenta lui și era întotdeauna, drăguță, înțelegătoare și răbdătoare cu el. De câte ori regele avea o problemă, putea avea încredere în ea că îl va ajuta să treacă peste momentele grele.
Prima soție a regelui era foarte loială și își adusese o mare contribuție în menținerea regatului. Totuși, regele nu o iubea pe prima soție. Deși ea îl iubea cu adevarat, el de abia o observa!
Într-o zi, regele simți că sfârșitul îi este aproape. Se gândi la viața lui plină și își spuse: „Acum am 4 soții cu mine, dar când voi muri, voi fi singur.”
O întrebă pe cea de-a patra nevastă:
– Te-am iubit cel mai mult, ți-am dăruit cele mai frumose haine și ți-am arătat cea mai mare grijă. Acum, eu am să mor, vrei să vii cu mine și să-mi ții companie?
– Nici vorbă! replică cea de-a patra soție, și plecă fără un alt cuvânt.
Răspunsul ei străpunse inima regelui ca un cuțit.
Regele o întrebă și pe cea de-a treia soție:
– Te-am iubit toată viața mea. Acum că mor, vrei să vii cu mine și să-mi ții companie?
– Nu! veni răspunsul celei de-a treia soții. Viața e prea bună! Când vei muri, mă voi recăsători!
Inima regelui se strânse de durere.
Apoi o întrebă și pe cea de-a doua soție:
Întotdeauna am găsit la tine înțelegere și ajutor și mereu ai fost acolo pentru mine. Când voi muri, vrei să vii cu mine și să-mi ții companie?
– Îmi pare rău, nu te pot ajuta de data aceasta! replică cea de-a doua soție. Te pot doar înmormânta și veni la mormântul tău.
Regele fu devastat și de acest răspuns.
Apoi se auzi o voce:
– Eu te voi urma oriunde vei merge!
Regele se uită împrejur și văzu că cea care rostise aceste cuvinte era prima soție. Era atat de slabă, pentru că suferise mult din cauza foamei și a neglijării sale.
Adânc îndurerat, regele spuse:
Trebuia să fi avut mult mai multă grijă de tine când am avut ocazia!
În realitate, toți avem patru „soții” în viața noastră:
Cea de-a patra soție – TRUPUL nostru.
Indiferent cât timp și efort investim în a-l face să arate bine, el ne va lăsa când murim.
Cea de-a treia soție – AVEREA noastra.
Când murim, merge la alții.
Cea de-a doua soție – FAMILIA ȘI PRIETENII.
Indiferent cât de apropiați ne-au fost în timpul vieții, ei nu pot decât să vină la mormântul nostru după ce nu mai suntem.
Prima soție – SUFLETUL nostru.
Adesea este neglijat în goana dupa averi, bunăstare și putere. Totuși, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge. Să-l cultivam, să-l facem puternic și să-l bucurăm acum, pentru că este singura particică din noi care ne va urma și va fi cu noi pentru eternitate.
Autor: necunoscut
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Strasnica povestioara,…
Autorului si celor care au postat-o, multumiri.
Cred ca introspectia, este singurul ”comentariu” care poate fi facut,…
Doar de bine, tuturor,…
un pic fortata comparatia cu nevestele………… dar, da. Tot singuri cu sufletul n. ramanem.
Si nu numai in moarte
Viata-i o oportunitate, beneficiază de ea.
Va doresc o Viata Echilibrata si Armonioasa !
Viata-i frumuseţe, admir-o.
Viata-i un vis, realizează-l.
Viața-i o provocare, confrunt-o.
Viata-i o datorie, achit-o.
,, Viața-i un joc, joacă-l.
Viața-i o promisiune, onoreaz-o.
Viata-i durere, depășeşte-o.
Viața-i un cântec, cântă-l.
Viața-i o luptă, accept-o.
Viata-i o tragedie, confrunt-o.
Viața-i o aventură, îndrăzneşte.
Viața-i destin, construieşte-l.
Viața-i prea prețioasă, n-o distruge.
Viața-i viață, luptă-te pentru ea.,, Maica Tereza Dar…. Sa nu uitam ca suntem muritori … Razvan am citit povestioara si daca as fi fost eu Regele ,cred ca ,as fi dat atentie la toate cele 4 neveste …in mod egal
Sub pătura tristeții m-am retras
de-atâtea ori…
nedeslușind durerea omenirii.
doar pașii mei am urmărit, tăcută.
Pe poduri de lumină am rămas
câteva vieți.
Am revenit călcând pe legea firii,
pe bucuria încă nenăscută,
de-atâtea ori…
Că… lacrimile mele-s mai amare
e pentru c-am știut s-o spun
în mii de feluri.
Nu-s mai presus
pentru că știu să plâng.
nici mai prejos
pentru c-o fac în taină.
De câte ori mă doare-o apăsare
privesc în mine, căutând răspuns.
și nu de fiecare dată îl găsesc.
însă, de fiecare dată plâng în mare.
Căci… știu să plâng.
Dar… știu să și iubesc.
Desi pare fortata alegoria, personal consider ca de fapt spune foarte multe. Atunci cand nu vom mai fi, vom lua cu noi tot ceea ce nu am apucat sa spunem, sa facem, sa daruim. Cei ce suntem aici, dorim sa ne mai spunem ceva, sa mai facem si sa daruim . Cel putin asa ar trebui. Insa ar trebui sa tinem cont si de altceva. Sa tinem cont de bagajul nostru pe drumul vietii! In bagajul fiecaruia, pe timpul vietii , sunt multe lucruri, sentimente , folositoare si nu prea. In unele situati, simti ca bagajul tau a devenit cam greu si obositor. Te opresti si incerci sa-l mai usurezi. Deci il deschizi si ce gasesti : prietenia, iubirea, bunavointa, tandretea, genereozitatea, bucuria,simpatia, speranta, zambetul, fericirea, sinceritatea,rabdarea…Si constati , de fapt, ca nu sunt de loc grele! Insa ai si alte lucruri in valiza si continui sa scoti: mania, neintelegerea,
teama, pesimismul, descurajarea, tristetea, , grandomania, fatarnicia…Si astea atarna tare greu, asa ca ar trebui sa le arunci, sa scapi de ele si asa bagajul tau va fi mult mai usor. E necesar sa faci ordine , mai des, in acest bagaj si astfel sa-ti dai seama de ce ai nevoie atunci….atunci cand vei face pasul spre cele vesnice.. Pentru ca
drumul tau sa fie armonios, iar la final sa poti sti in sufletul tau ca…”NU ESTI SINGUR „, iar pasul tau spre vesnicie sa nu fie trist si dureros. NAMASTE !!!
exceptional !
Treaba asta e super misto. Toot prima e cea de nadejdeee
Consider ca mai sunt si alte talcuri ale povestirii : Prezentarea , foarte simpla si concisa a ceea ce inseamna Atasament („surgat ” de iubire ) fata de cele 3 neveste si cateva din consecintele lui (dezamagire , mahnire sa) . De asemene prezentarea unui exemplu de Ignoranta fata de cea de-a patra. De asemenea un exemplu de Iubire din partea primei sotii pentru el. Consider ca Iubirea doar Este sau…nu Este si nu se exprima cantitativ (mai mult ,sau mai putin ) .
Deseori, ne incapatanam sa credem ca putem pastra anumite persoane in viata noastra. Incercam sa trecem peste multe, sa iertam tot…chiar si unele lucruri care pentru unii pareau de neiertat, sa gasim scuze pentru orice rana ce ne-o produc asa zisii prieteni, sa intoarcem si celalalt obraz dupa fiecare palma, sa strangem din dinti de fiecare data cand simtim ca se rasuceste adanc un cutit in rana deschisa, cu zambetul pe buze, cand ne dorim de fapt sa uitam de toate astea….dar…degeaba incerci sa intinzi acele limite spre infinit, pana la urma sufletul tau oboseste….si realizezi in acel moment in care esti doar tu si Dumnezeu ca doar El ti-a fost aproape sufletului tau .
Da, SiMi! Asa se intampla, precum spui, pana ce invatam sa iubim rana si pe cel ce-o face. Prima treapta necesara e sa nu-l urasti, apoi se urca si celelalte trepte. Cand afli ca singurul care nu greseste in relatia cu noi este Dumnezeu, atunci ce mai ramane de ranit. Voi arata altfel, alta culoare, alt miros… stiai ca adrenalina eliberata in corp emite un miros si de aceea cainii sar sa te muste? Frica si atasamentele emit un miros recunoscut in planurile subtile si ne gasim nasii pe masura… ei ne scapa de ideea noastra gresita de iubire si iertare… iertarea elibereaza, iubirea are putere infinita… nimic si nimeni nu-i rezista
Daniela
Multumesc,Daniela pentru sustinere :-)Nu degeaba este o vorba care spune:-Iubeste,uita,iarta…e cea mai frumoasa arta!
Ai dreptate in totalitate…dupa cum spuneam si eu la un moment dat realizezi ca doar Dumnezeu ti-a fost mereu alaturi.
Ps….Numele meu este Sorina…dar am decis sa ma semnez S.M.
Acest mail este de-a dreptul impresionant si contine atit de mult adevar incit misca pe toti oamenii speciali cu bun simt. Sint un barbat in virsta intr-un camin de pers. virstnice si am trait online trei casnicii din care am invatat multe si am ajuns la concluzia ca daca nu stim sa respectam , nu primim si nu stim sa primim respectul iar iubirea pura si dezinteresata este un lucru sfint si fragil pe care arareori il primesc cei care isi deschid portile sufletului pentru aceasta, dar atunci cind se intimpla, atit iubirea cit si prietenia devin indestructibile in fata oricaropr intemperii. De altfel din punctul meu de vederea intre iubire si prietenie sincera nu exista nici o diferenta cu exceptia caracterului platonic al acestor minunate sentimente fara care viata devine precum sarea in bucate. Iubirea, prietenia, animalutele, florile si mai ales copilasii mici sint daruri de la Dumnezeu pentru oameni cu scopul de a se bucura de o viata pur si simplu minunata ! Sta in puterea noastra sa ne deschidem sufletul larg pentru a primi in el aceste daruri si vom fi fericiti. Sa ne iubim cu totii si viata pe pamint s-ar transforma in RAI.
Recunostinta si apreciere pentru aceste simtiri trimise . Daca tot avem universuri propri , in loc de un Univers Comun asa cum zicea cineva , macar sa Ne Straduim avem fiecare Propriul Rai . Consider ca atunci cand Reusesti sa -ti Creezi propriul Rai inseamna ca Simti cu Adevarat ca Divinitatea din Inima Ta este Conectata cu Divinitatea din Tot si Toate . Ce se intampla mai departe …..poate Simti Fiecare. Pace, acceptare si bucurie
.Scuze : ..Sa Ne Straduim sa avem …