Vremuri grele la mânăstire
Guru-ul medita în peştera sa din Himalaya. Când a deschis ochii, a văzut cu uimire că avea un vizitator: abatele unei mânăstiri cunoscute.
– Ce cauţi?, l-a întrebat guru-ul.
Abatele i-a relatat trista sa poveste. A fost o vreme când mânăstirea lui era faimoasă în tot Occidentul. Chiliile ei erau pIine de tineri aspiranţi şi biserica răsuna de imnurile călugărilor. Asupra mânăstirii s-au abătut însă vremuri grele. Oamenii nu mai simţeau nevoia să-şi hrănească spiritul, tinerii aspiranţi erau din ce în ce mai puţini, iar biserica devenise tăcută. Nu mai rămăseseră decât câţiva călugări, care îşi făceau datoria cu inimile grele.
Iată deci ce dorea să afle abatele:
– Crezi că toate acestea se datorează păcatelor noastre?
– Da, i-a răspuns guru-ul, şi îndeosebi păcatului ignoranţei.
– Ce fel de păcat este acesta?
– Unul dintre voi este Mesia deghizat, iar voi ignoraţi acest lucru.
După care guru-ul şi-a închis din nou ochii şi s-a întors la meditaţia lui.
Pe tot drumul de înapoiere, inima abatelui a bătut cu repeziciune, la gândul că Mesia însuşi se întorsese pe Pământ şi se afla chiar în mânăstirea lui. Oare cum de nu-l recunoscuse? Şi cine putea fi el? Să fi fost fratele bucătar? Fratele sacristan? Fratele trezorier? Fratele prior? Nu, cu siguranţă nu el; avea prea multe defecte. .. Da, dar guru-ul a spus că era deghizat. Oare reprezentau acele defecte, doar o deghizare? Dacă stăm să ne gândim, toţi cei din mânăstire aveau defecte. Iar unul dintre ei era Mesia!
Întors la mânăstire, el i-a adunat pe călugări şi le-a spus ce a descoperit. S-au uitat unii la alţii, neîncrezători. Mesia, aici? Incredibil! Da, dar era deghizat. Deci nu era exclus… Să fi fost cutare? Sau poate altcineva? Sau poate…
Un lucru era sigur: dacă Mesia era deghizat, era puţin probabil că îl vor putea recunoaşte. De aceea, şi-au propus să îi trateze pe toţi cu acelaşi respect şi cu aceeaşi consideraţie. „Nu ştii niciodată, se gândeau ei când vorbeau cu altcineva, poate el este alesul”.
Nu-i de mirare că atmosfera din mânăstire s-a schimbat rapid, devenind plină de bucurie. În curând, sute de aspiranţi au cerut să fie admişi în Ordin, iar biserica s-a umplut din nou de imnuri şi cântece de slavă. Călugării străluceau, căci spiritul Iubirii coborâse asupra lor.
La ce îţi folosesc ochii dacă inima îţi este oarbă?
Text de Anthony De Mello
Comentarii (14)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Asa e! Degeaba vezi, daca inima ti-e neagra! Sunt personae care si-au pierdut vederea sau s-au nascut asa, dar reusesc totusi sa-si pastreze inima treaza, sa acorde iubire vietii si celor din jurul sau. Dar sunt si oameni, orbi sau nu, care sunt cuprinsi de rautate, invidie, ura, care au inima neagra, neiubitoare.
Asa cum soune si marala din finalul povesti tale Razvan : La ce îţi folosesc ochii dacă inima îţi este oarbă? La ce iti foloseste inima daca nu iubeste? La ce iti folosesc ochii si inima daca nu vrei sa fi fericit, nu vrei sa-i faci fericiti pe cei cu care intri in contact?
Sa dea Bunul Dumnezeu sa avem ochi, sa avem inima , pentru a fi fericiti, pentru ai face fericiti pe toti cei din jurul nostru! Sa avem o inima care sa vada !!!!
Este un bun exercitiu si in zilele noastre, sa credem ca Mesia umbla deghizat prin lume.
Poate spune cineva, cu certitudine, ca nu este posibi?,…
Daca admitem ca exista ignoranta in lume,…pai ignoranta intotdeauna, ignora ceva.
Si nu numai ca ignora,…dar si ignora ca ignora !…
Nu cred ca in vreo lume, poate sa existe suferinta, fara ca un lucru esential, sa fie ignorat.
Prin analogie cu povestioara lui Anthony, cred ca intotdeauna a existat si va exista, un spirit al lui Mesia, deghizat, prin lume.
Si daca nu exista, nu-i nimic,…asta sa fie paguba,…sa se pacaleasca cei care cred ca exista, umplandu-si inima de spiritul iubirii,…
Nu degeaba scrie la carte ca, ” In lume era si lumea prin El s-a facut, dar lumea nu L-a cunoscut”
Cu o asemenea constiinta, a existentei in lume a spiritului Mesianic deghizat, am mai putea vedea rautate, invidie, inimi negre ori neiubitoare?
Frumusetea, a fost , este si va fi in ochii privitorului, intotdeauna.
Toate cele bune, tuturor,…
Se spune ca acolo, unde se intalnesc 2-3 oameni care vorbesc despre Mesia, El este acolo. Sunt sigura ca si intre noi este careva Mesia pentru ca citesc cu placere articolul si comentariile de pe File de Lumina….Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma gandesc astfel.
acolo unde se intalnesc 2-3 oameni , chiar daca nu vorbesc despre MESIA , EL , este acolo , intotdeauna . Cu certitudine .
Mesia a spus ca suntem fratii lui si intre noi a pus acelasi semn de egalitate. Face bine la creier, inima, suflet sa-i vad pe toti egali cu mine. Ma fascineaza mereu blandetea inimii si nevinovatia lui Mesia… vreau si eu si aleg asa, ca frate de-al Lui. Zilele acestea am avut un studiu interior: cu inima Lui si fiind Iubire a intalnit o gramada de oameni care L-au judecat cum le-a venit la creier. In zilele noastre curentele psiho-spirituale spun ca ii intalnesti pe invidiosi su uraciosi pentru ca tu esti asa… nu mai cumpar varianta asta pentru ca am modelul mentionat. Ori am toate contra-virtutile si sunt egala cu orice om din afara Iubirii, ori din linistea si pacea regasita ii vad, de multe ori nu pot intelege ce au defect, insa asta ma tine treaza, soptindu-mi: ,,aminteste-ti ca si tu ai fost asa” sau ,,aminteste-ti cat de mult ti-a luat sa te trezesti, ai rabdare…” sau ,,cum raspunzi la neiubirea in orice forma? Daca-ti pierzi armonia, treci la loc, mai ai de muncit! Daca ramai in armonie, bravo, ce mai e de comentat?” Cu bucurie va imbratisez pe toti asa cum sunt si asa cum sunteti! :Heart:
cu multi ani in urma am primit pe e-mail urmatoarea povestioara : un batran , statea pe o banca , la poarta casei sale .Vine un calator si il intreaba < cum sunt oamenii din satul acesta ? batranul ii raspunde printr-o intrebare : dar oamenii din satul tau cum erau ? calatorul raspunde ; a, erau rai , invidiosi ,curiosi ,oameni de nimic ! la care batrinul ii raspunde : si aici sunt tot asa ! si calatorul pleaca ! dupa un timp trece un alt calator care ii pune aceiasi intrebare : cum sunt oamenii din satul acesta ? batranul , ii raspunde ,la fel ca si primului calator .acesta ii spune ca oamenii din satul lui erau buni , saritori la necaz , dar ca vrea sa se mute in satul acesta pt. ca sotiei lui i-a placut foarte mult cand au fost intr-o excursie si s-au oprit aici ca sa innopteze si nu a putut-o refuza ; batranul i-a zis ; si aici sunt oamenii tot asa : harnici , doritori sa-si ajute vecinii, prietenosi . ; poti sa-ti aduci sotia si sa va stabiliti in sat . Cea ce semeni asa culegi ! Va urez multa sanatate si credinta !
Multumim!
O zi frumoasa!
http://filedelumina.ro/2012/11/06/gasim-ceea-ce-cautam/
:Who-s-the-man:
Corect! Intotdeauna gasim ceea ce cautam din infinitatea de posibilitati… sau coarda pe care o atingi va scoate sunetul potrivit… Multumesc!
.. eu stiam exact aceeasi povestioara doar ca se intampla intr-o cetate araba de pe vremea lui O mie si Una de Nopti, une batranul era un intelept local care statea langa fantana orasului pe unde treceau calatorii ce veneau sa-l intrebe cum sunt locuitorii orasului. La sfarsit insa in varianta pe care o stiu eu un negustor, care avea taraba tot langa fantana si auzise totul, vine la intelept si-l intreaba de ce spune lucruri diferite despre cetate unor calatori diferiti.
Inteleptul ii raspunde ca oamenii nu pot vedea fiecare decat prin prisma propriilor convingeri (tipare mentale) indiferent care este realitatea exterioara, si ca le da fiecarui raspunsul la care oricum se asteapta fiecare, conform propriilor convingeri de care ii intreaba mai intai …. este un fel de cerc cauza-efect moralizator
Apropo de povestea cu manastirea de mai sus, problema o vad ca noi oamenii asteptam tot timpul sa vina careva din afara, Mesia sau altul, sa ne rezolve propriile probleme psiho-spirituale ba chiar si materiale, deci cautam tot timpul „expertul” dinafara venit, si foarte rar ne uitam in interiorul nostru sa gasim acolo solutiile … nu de alta, dar daca te uiti in interior trebuie obligat sa ajungi la concluzia ca tu esti responsabil pentru tot ce se intampla, chestie cam neplacuta pentru cei mai multi … Asa insa, cu expertul extern (Buddha, Dzeu, Iisus, etc), ai pe cine da vina oricand si comod cand lucrurile merg prost: „N-a vrut Dzeu, asa a fost sa fie, etc…””.
Acesta si este elementul fundamental al controlului umanitatii introdus de zeci de mii de ani in spirite si caracterizeaza dimensiunea a 3-a, si anume ideea separarii intre noi si a lipsei de valoare personale si ca ai nevoie toata viata intotdeauna de un „nene” extern si puternic care sa-ti spuna ce sa faci cu sufletul tau, si nu numai.
Mesia este colectiv;este in fiecare,dar cand „negura” coboara peste inimile oamenilor ,este invizibil.Voiosia,buna-dispozitie,acceptarea a tot si a toate asa cum sunt…il scot la iveala.E IN FIECARE.
Da Lucica, E IN FIECARE si cand discutam despre El, Il scoatem la iveala si e si intre noi si in noi, vazutul si nevazutul. Parca nu se poate vorbi despre El fara sa simti bucurie, voiosie, ne innobileaza.
Dar oare Cine sau Ce este „artizanul ” deghizarii Mesiei (Divinitatii ) din noi ? …..aceasta-i Intrebarea ……Sa fie…. Trufia ?, sa fie…. Ignoranta ?, sa fie ….Lacomia ? sa fie… Neacceptarea ? , sa fie Ura…. ? sa fie …….Dispretul ?, sa fie …….
asa este , dar cred ca poate sa fie si frica !
…..si multe altele …..