Licuriciul și Buburuza
A fost odată ca niciodată, într-o pădure oarecare, o Buburuză care a întâlnit un Licurici.
Buburuza și Licuriciul s-au îndrăgostit și au hotărât să rămână împreună pentru totdeauna… Numai că, și-au dat seama că în pădure erau o mulțime de obstacole, lipsite de importanță pentru alții, dar care pe ei i-ar putea despărți… o crenguță, o pietricică, o frunză…
Și atunci, Buburuza si Licuriciul au hotărât să se țină tot timpul de mână, pentru ca nimic să nu-i poată despărți… Se plimbau împreună prin pădure și erau foarte fericiți…
Dar într-o zi, Licuriciul a constatat că Buburuza disparuse…
Nu mai știa daca el a lăsat-o din mână sau dacă ea i-a dat lui drumul mâinii, dar asta nici nu contează în povestea noastră. Contează numai că Licuriciul, singur și trist, a căutat Buburuza sub fiecare frunză, sub fiecare crenguță, dar nu a găsit-o….
Licuriciul era din ce în ce mai trist și i se părea că pădurea nu mai are nici un gust, nici un sens, nici un farmec…
Și cum se plimba Licuriciul foarte trist, s-a întâlnit cu o Furnica.
Licuriciul i-a povestit Furnicii ce i se întâmplase, iar Furnica i-a spus:
– Licuriciule, poate dacă ai strălucii tare, tare, Buburuza te-ar vedea, oricât de departe ar fi și s-ar întoarce la tine…
– Știi că ai dreptate? a spus Licuriciul. Eram așa de trist, încât am uitat să strălucesc!
Comentarii (8)
Dă-i un răspuns lui straut eugenia Anulează răspunsul
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Tristetea si alte ganduri, emotii sentimente ale naturii mele inferioare ma transforma intr-o gaura neagra… nicio lumina nu mai iese, dar nici nu intra. Toate aceste trairi care separa au o incarcatura pedagogica mare. Ele ma invata sa aleg intre contractia care doare si spatiul in care respir fara greutate. E o lectie personala… cazi, pentru ca terenul e accidentat pe aici, insa Pasarea Phoenix ne-a invatat sa renastem din propria cenusa. Inca o zi binecuvantata!
Superb mod de a ne reaminti sa fim cine suntem !
Multumesc.
Da, Mihaela, cei ce „vad” , ne vad ca un cocon de lumina. SA STRALUCIM!
Oamenii pot fii frumosi atunci cand au un zambet minunat si sunt multumiti de ei insisi si radiaza o stralucire care-i face sa iasa in evidenta, din multime.
Stralucirea unui om, de asemenea, se reflecta prin voce lui calma si linistitoare pentru ascultator si mai presus de toate, ea poate veni din interiorul acelei persoane.
Cand cineva are timp si pentru altii si sare in ajutorul lor, de asemenea, are propria lui stralucire interioara.
In timp ce stralucirea fizica dispare, cea interioara va persista. Avand o personalitate frumoasa, sanatoasa, fiind si generos si nu lacom si raspandeste bunatate in jur si niciodata nu critica, poate fi in cele din urma, o persoana cu adevarat simpla, dar cu un suflet frumos.
Stralucirea fizica poate capta atentia, dar, in realitate, stralucirea interioara capteaza inimi. Fiecare om are ceva frumos a lui, dar un om cu o personalitate frumoasa, este mult mai greu de gasit.
Stralucirea este mult mai profunda, decat ceea ce se vede la suprafata pielii, adevarata stralucire vine din interior.
Stralucirea inseamna integritate, adevar, bunatate si simplitate. Ea transcede stralucirea fizica si atinge stralucirea spirituala, care te face sa fii curajos si nu slab si sa nu reactionezi cu teama si nici sa porti pica cuiva.
Stralucirea se poate vedea intr-o atingere moale sau un zambet cald, intr-un cuvant tandru si calm sau in natura.
Stralucirea este pacea, ce-o are cel umplut cu multumire.
Stralucirea poate fi complexa, dar trebuie sa fii intelegator, ca sa o poti intelege.
Stralucirea este atemporala, ce nu-si pierde luciul odata cu inaintarea in varsta.
Steluta, te iubesc!
Recunostinta si Apreciere . Namaste
Oare licuriciul nu a uitat cumva de Sufletul lui , si de a se iubi si pe el insusi , diminuindu-si si in acest fel Stralucirea ? Namaste
da,da,da….licuriciule sa stralucesti cat poti tu de tare!!!