skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Eu, înțeleptul și falimentul

 

Se spune că odată trăia într-un sătuc uitat de munte, un om bătrân și înțelept.

De fiecare dată când cineva avea vreo problemă, venea la bătrân și ii cerea sfat și îndrumare. Pe mulți i-a ajutat, pe mulți i-a sfătuit și mulți i-au fost recunoscători.

De acest moșneag auzisem deseori, dar niciodată nu l-am văzut la față, niciodată nu l-am întâlnit. Nu am avut motiv.

Viața mea era frumoasă, banii veneau aproape singuri din magazinul plin cu bijuterii, pe care străbunicul meu l-a deschis prima oară, acum mulți, mulți ani.

Dar asta a fost de mult, acum nimic nu mai merge. La început am zis că mi se pare, apoi am devenit din ce în ce mai sigur.

Magazinul aducea din ce în ce mai puțini bani. Un vânzător a plecat, iar altul a murit într-un accident stupid. A căzut dintr-un copac, atunci când s-a urcat să-și recupereze o haină luată de vânt.

Am fost nevoit să mă restrâng. Mai este dooar o problemă de timp, până voi fi nevoit să închid ușa definitiv.

Neavând nicio idee cum mi-as putea salva afacerea, m-am gandit că o vizită la înțeleptul cel bătrân nu are cum să strice.

Zis și făcut, peste două zile eram în fața porții mari, de la casa moșului.

Printre stinghiile gardului, îl văd pe bătrân cum șade pe un scaunul făcut dintr-o buturugă și… nu face nimic.

– Bună ziua!

Îl văd cum își ridică privirile spre mine. Stă, se uită lung, se ridică lent, fără grabă, mă mai pivește o dată, în timp ce-și mângâie barba.

– Bună ziua. Răspunde, el într-un târziu.

– As dori si eu un sfat, spun eu peste gard.

– Intră, vino la mine.

După ce trec de poartă, mă îndrept spre înțelept. Deja se lasă seara, eu sunt pe drum de multe ore. Nu aștept să mă invite și mă prăbușesc pe scaunul din fața lui. Știu că sunt nepoliticos, dar o persoană atât de înțeleaptă mă va înțelege negreșit. Îl privesc cu atenție. Puteam să jur că dorea să se așeze, dar intenția lui a murit, atunci când eu m-am așezet neinvitat. Acum, stă în picioare și… îl văd cum se întoarce și pleacă spre capătul curții.

Vreau să mă ridic și să fug după el… dar, oare, nu voi fi iar nesimțit? Mai bine stau și aștept.

Bătrânul mai face câțiva pași, se oprește și îmi face semn să-l urmez. Acum mi-a trecut pofta de așezat. Alerg să-l ajung din urmă. Mă minunez cum mi-a dat o lecție, fără să scoată niciun cuvânt.

– Bună ziua, din nou îmi spune înțeleptul.

– Bună ziua, spun eu și mă înclin adânc în fața lui. El pare mulțumit acum.

– Care e problema ta?

Eu încep să-i povestesc de magazin, de necazuri și de falimentul care se apropie implacabil.

– Câți vânzători mai ai?

– Unul.

– Dă-l afară!

– Cum? Credeam că ești creștin, credeam că ai milă, credeam că nu mă poți sfătui să fac rău cuiva. Tu, înțeleptule, nu ai milă?

– M-ai întrebat, eu ți-am răspuns.

– Bun, să spunem că îl dau afară, apoi ce fac? Pe cine angajez în locul lui?

– Pe nimeni.

– Cum?

– Un an de zile nu mai angajezi pe nimeni. După acest an ești liber să faci ce vrei.

I-am mulțumit bătrânului și am plecat. Nu vă spun ce era în inima mea. Îl știam pe vânzătorul meu de mulți ani. Avea familie și copii. Oare să-l dau afară sau să ignor ce a spus moșul?

Două săpămâni m-am perpelit, două săptămâni am visat că sunt înjurat, scuipat bătut de vânzătorul meu, pentru că după atâția ani il dau afară. Eram într-o stare de nedescris. Încasările mergeau din ce în ce mai prost. Trebuia să fac ceva. Mi-am luat inima în dinți și l-am concediat pe bietul om. M-a privit lung, nu a spus nimis, doar un surâs i-a apărut pe figură. Mi s-a rupt inima.

Singura consolare pentru mine era că oricum ar fi trebuit s-l dau afară, atunci când închideam magazinul.

Dar, ce a urmat a fost interesant. La început am stat câteva zile în casă și mi-am dat seama că banii se termină rapid. Acum nimeni nu vinde și nu este profit așa că, în curând, nu mai am ce cheltui. Am luat eu locul vânzătorului și am început să vând. Dar lumea care venea era puțină și majoritatea nu cumpărau. Apoi, mi-am dat seama că felul meu îmbufnat de a fi, gonește pe oricine, așa că m-am schimbat. Am început să zâmbesc, apoi să fac glume. Am învățat că amabilitatea trebuie să vină din inimă. Apoi am început să fac mici cadouri, apoi am mai redus din prețuri. Oricum, se poate spune că în fiecare zi învățam ceva nou  Învățam despre oameni și mă descopeream pe mine. Încet, clienții mei s-au înmulțit și banii au reînceput să circule prin magazinul meu.

Totuși surpriza cea mai mare a fost când ultimul meu vânzătror, cel pe care îl dădusem afară, a intrat pe ușă și a comandat un set de cercei și de brățări. Am fost surprins și încântat să aflu că și-a cumpărat o barcă și a început o mică afacere cu pește. A reușit să o facă înfloritoare, în doar câteva luni. Acum este fericit.

După doi ani de la vizita mea la înțelept, aveam deja 3 magazine și afacerea mergea minunat. Prin urmare, am mai făcut un drum până în satul înțeleptului.

Când am ajuns la el și l-am revăzut pe același scun din grădină, inima mi s-a umplut de căldură.

– Bună ziua!

– Bună ziua! Intră.

Scena din urmă cu doi ani s-a repetat. Totuși, de data asta nu m-am mai așezat, ci m-am înclinat cu adânc respect. I-am povestit totul. Am văzut că zâmbea. Atunci i-am zis:

– Bătrâne, cum îți pot mulțumi?

– Nu am nevoie de nimic.

– Știu că nu ai, dar… în mod sigur îțí dorești ceva. Spune, și eu ți-o voi îndeplini cu dragă inimă. Care este dorința ta cea mai mare?

Atuci l-am văzut zâmbind, cu acel zâmbet cald și luminos.

– Este o dorință imposibilă. Îmi plac foarte mult picturile și mi-ar place să pictez ca un pictor adevărat.

– Asta se poate! Îți voi trimite, bătrâne înțelept, profesori de pictură. Te vor învăța tot ce trebuie să ști ca să devii un pictor adevărat.

– Prin acest dar, eu pierd mai mult decât tine.

– De ce?

– Pentru că nu am talent la desen.

Tu cheltuiești bani și vei avea o avere ceva mai mică, iar eu cheltuiesc timp și voi pierde o parte din viață.

Autor text: Răzvan

De același autor: Trepte spre cer

Comentarii (9)
  1. Consider ca una din NEFERICIRILE OAMENILOR se datoreaza FRICII DE SCHIMBARE . Dupa cum mi s-a intamplat si mie in viata , Fiecare „lovitura ” primita pe la spate ” (la momentul respectiv am considerat-o lovitura) ….in realitate s-a transformat in ‘urcarea unei trepte ‘ A VIETII……multumind apoi , in gand si …chiar verbal uneori „autorilor loviturilor ‘ .Ce au inteles ei este ……FIX PROBLEMA LOR ! (scuze…. imi place aceasta expresie ). Namaste si duminica placuta.

     
  2. Foarte reprezentativ, de acord cu Batranul Dan, orice intamplare care e perceputa ca fiind rea, de fapt ne poate duce un pas mai departe spre evolutie.
    Important e sa stim cine suntem, ce talente si pasiuni avem sau n-avem.
    O duminica minunata tuturor!

     
  3. De fapt “autorii loviturilor” sant niste ingeri care au grija sa progresam sa ne descoperim,
    mie facandu-mi ” rau” unii oameni mi-au facut de fapt cel mai mare bine, le multumesc pentru lectii !

     
  4. Dintotdeauna bunul simt,respectul fata de tine si fata de ceilalti,daruirea cu care facem lucrurile, iubirea fata de aproapele nostru si fata de noi insine-sunt acele virtuti care ne inalta Spiritul si Mintea. Daca vom gandi ca dintotdeauna suntem si vom fi asa,si vom termina cu lamentarile si cu frica de provocari….nu vom fi ,>decat acel zambet luminos al Inteleptului>…
    Iubire si recunostinta.

     
  5. Ca mai mereu, Batranul Dan , spune esenta povestirii. Asa-i! Si eu am fost lovit odata cel mai tare ( bine… asa mici lovituri primesti mereu, dar nu te afecteaza prea mult…) ! Eram intr-o functie undeva intre sef si ceilalti colegi. Pentru faptul ca ma bateam pentru colegii mei,ii aparam ( legal evident) de unele hotarari ale sefului, acesta a dispus demiterea mea! Si asta dupa foarte multi ani de munca si multe reusite! Am gasit alt loc de munca si rapid am urcat in ierarhie chiar mai mult de cat in vechiul loc de munca, castigand aprecierea noului sef. Acesta mi-a marturisit mai tarziu ca i-a cerut refinte fostului sef , care a avut totusi bunul simt sa nu vorbeasca rau, cel putin din punctul de vedere al profesionalismului, dar m-a ciupit ca „populist” ,”conciliant”…Ei toate acestea i-au placut noului meu sef cu care am lucrat foarte bine, iesind amandoi la pensie in aceiasi perioada! Deci iata ca nu intodeauna o lovitura te poate pune la pamant. Daca ai incredere in tine , in ceilalti oameni si soarta ta, reusesti sa treci peste aceste punti cu credinta si speranta!! NAMASTE

     
  6. In cele mai multe povesti exista undeva un batran intelept de care sa asculti si-ti merge bine, acuma stim ca acest intelept e in noi, doar sa -l ascultam.Ni se prezinta cumva, prin inspiratie, intuitie, voce interioara (eu nu am reusit sa aud inca). Adevarul e ca inteleg mai bine din lectii cum este cea de fata, dar daca nu exista intelepciune cu care sa interpretez , poate sa treaca pe langa ureche….

     
  7. buna seara , intreb si eu asa ,si daca imi raspunde cineva ,ii multumesc anticipat : ultimul vanzator , care a fost dat afara , de unde a avut atatia bani , ca si-a cumparat in doar cateva luni , o barca ,si sa-si inceapa propria afacere cu peste !?

     
    1. Intrucât eu am scris povestea eu va pot raspunde. :)
      Ultimul vanzator stransese bani intreaga viata, evident din salariul primit. Patronul il platea omeneste, nu il tinea la limita saraciei.
      Sa aveti o seara minunata!

       
    2. ……si mai in gluma dar …..dar mai mult in SERIOS poate ca ………pe parcursul anilor , vanzatorul „a pus de o parte , zilnic , banii pe care i-ar fi dat de exemplu pe „FUM ” adica pe tigari……Hai sa facem un micut „calcul ” . De exemplu DOAR un pachet de tigari pe zi ,sa zicem ca valoreaza 3 Euro . Intr-un an : 3 Euro x 365 zile = 1095 Euro. In ” n ” ani s-ar „pune la ciorap ” : ” n ” ani x 1095 Euro …………..Nota : si eu am fost fumator . Nu am pus ” la ciorap zilnic ” banii pe care ii dadeam pe tigari dar tinand contt ca au trecut vreo 10 ani ……e o idee sa incep de azi …..Comentariul l-am facut deoarece am intalnit multi ” vaitatori de soarta ” dar care …..fumau si doua pachete de tigari pe zi ……,la care se mai adaugau si N pahare de” tarie ” pe zi …………Pace ,armonie si bucurie

       

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top