Chiar neacceptarea este cauza tulburarii
In cartea sa Aici si Acum, Osho povesteste ca un om a venit la el “sa-si gaseasca pacea”, pe care o mai cautase timp de vreo doi ani, pe la alti maestri. Dar, fiindca n-o gasise, omul concluzionase ca maestrii erau “ipocriti” si nu aveau in ei nimic valoros.
“Am venit direct la tine, ca sa-mi gasesc pacea”, ii spune omul lui Osho. Iar maestrul ii raspunde: “Tot ce trebuie sa faci este sa te ridici incet si sa iesi pe usa! Aici nu poti gasi pacea, iar daca vei incerca, vei ajunge la concluzia ca si eu sunt ipocrit”!
„Ce vrei sa spui”, intreaba omul?
Iar maestrul ii raspunde; “La cine ai mers si ai cerut, de vii agitat si nelinistit? Te-a initiat cumva vreun guru in neliniste? In ce ashram ai invatat cum sa fii tulburat”? “Nu am invatat nicaieri acest lucru”, a raspuns barbatul. “Inseamna ca esti foarte priceput, daca ai reusit sa-ti creezi singur toate aceste tulburari mentale. Ce nevoie ai sa mai vii la mine? Daca ai putut, singur, sa te agiti, atunci tot singur vei putea sa te linistesti. Asa ca nu ai ce cauta aici. Si te rog, nu spune nimanui ca ai fost la mine, pentru ca eu nu am nimic de-a face cu ceea ce ti se intampla! Problema este ca tu cauti metode prin care sa devii agitat.
Nu exista decit o singura cale prin care poti atinge pacea: accepta si nu te mai agita fata de tulburare si neliniste”.
Apoi Osho comenteaza: “Nelinistea este un produs al atitudinii de non acceptare.
Cel care spune ca nu poate accepta tulburarea, va continua sa fie nelinistit si agitat, deoarece chiar neacceptarea sa reprezinta cauza tulburarii!”
Nelinistea, tulburarea si agitatia sunt stari ale mintii, pe care credem ca vrem sa le inlaturam. Dar maestrul observa categoric ca, de fapt, noi cautam chiar si in vindecator, chiar si in maestru, chiar si in acela de la care asteptam rezultate, “metode de agitatie”. Poate ca alergam de la un om la altul, de la o iubire la alta, de la o stare de lucruri la alta, pentru a ne gasi linistea si pacea sau iubirea – nu pentru a ne vindeca, ci pentru a ne tulbura. Crezand ca suntem in cautarea linistii, se poate sa cautam, de fapt, nelinistea – dar acesta-i un proces inconstient. Este ceva pentru care nu suntem vinovati, fie si pentru faptul ca n-am inteles, de fapt, ca neacceptarea nelinistii ne nelinisteste mai profund, ne prelungeste nelinistea si o face sa creasca…
Lucrurile se intampla asa, dintr-un motiv simplu; “cautam motive de agitatie”. Cautam “metode de tulburare”. Cautam o confirmare a propriului scenariu interior si anume acela ca “nu exista metode de linistire pentru noi”.
Nici un mestru nu-i destul de valoros pentru mintea care nu vrea sa-si gaseasca linistea.
Acceptarea nelinistii aduce pacea, spune maestrul.
Pacea nu-i afara. Linistea, frumusetea interioara, puterea de a iubi, de a intelege si chiar aceea de a accepta tulburarea inerenta conditiei umane, nu vin din afara noastra.
Altul ne poate arata un drum. O cale. Un semn de circulatie. Ne poate da un indiciu.
Dar linistea si frumusetea interioara nu sunt in responsabilitatea altuia – fie el si un mare maestru.
Orice cautare in afara sfarseste cu un esec.. Ceea ce avem de facut este ceea ce Osho spune limpede:
”Daca nu sunt eu cauza nelinistii tale, nu am cum sa ajung sa fiu cauza pacii tale”!
Ceea ce avem de facut pentru noi insine ar putea fi tocmai o “renuntare” si o acceptare a momentelor de neliniste, caci linistea nu poate fi inteleasa si traita in absenta opusului sau, nelinistea.
Precum nelinistitul lui Osho, am putea renunta sa cautam metode de neliniste in lumea inconjuratoare si, prin aceasta, sa ne trezim din cand in cand, fiind macar putin linistiti.
Text pus la dispozitia dumneavoastra de Editura For You
Comentarii (46)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Fiecare este creatorul propriei lui realitati si nimeni altul nu o poate decrea,decat tot el.Acceptare=Iubire, in noua definire a Noii Ere.Iubirea,asa cum au trait-o oamenii,plina de asteptari,pretentii,impuneri,control,frica de singuratate,framantari ale reactiilor chimice hormonale s.c.l.,consuma.Acceptarea a tot si a toate asa cum sunt,implineste.Acceptarea are un „gust” aparte care induce liniste,bucuria de a trai ,echilibru in toata fiinta,(inclusiv corpul,psihicul,mintea-manifestari pamantene ale fiintei).Acceptandu-te pe tine asa cum esti si acceptandu-i pe altii (aici includ si lucruri,actiuni,concepte…)asa cum sunt oricum ar fi,nimic nu te mai framanta;te inunda bucuria existentei.PIATRA FILOZOFALA,atat de cautata si ravnita de-a lungul mileniilor nu a putut fi gasita pentru ca s-a cautat intr-un „loc” gresit,crezand-se ca e ceva material.Ea este ACCEPTAREA !Va multumesc.
Acceptarea se invata. Am citit in careva mesaj, si ni s-a propus un experiment de cel putin o luna de zile sa ne observam in orice situatie, chiar si cand ne plimbam sau, mai actual, sa fim atenti la comentarii. Foarte repede ne vin in minte contrariile Doar sa ne observam si sa acceptam ca sunt diferite pareri, asta-i frumusetea, este orchestra unde fiecare canta la alt instrument, dar armonia exista. Dupa ce ai invatat sa accepti, linistea interioara va veni
Parerea mea e ca acceptarea „tampa”, neconditionata, nu duce decat la imbecilizare. E bine sa cautam in sufletul nostru daca e bine unde suntem, daca ne simtim bine cu cine e in preajma noastra, daca suntem fericiti. Daca nu, avem puterea sa schimbam in bine situatia. Nu sa o acceptam.
Nu suport fumul de tigara pentru ca ma deranjeaza. Si niciodata n-o sa-l accept. Nu suport prostia si rautatea. Si niciodata n-o sa le accept.
Eu sunt dator propriului meu suflet sa-l fac fericit. Ma armozinez cu lumea exterioara atata timp cat sufletul meu se bucura (locuri, persoane, idei, muzica, imagini, mirosuri etc.) si caut acele aspecte care imi bucura sufletul. Acelea ma linistesc si ma ajuta sa evoluez.
Si daca ceva ma tulbura, sunt liber sa ma mut, daca respectiva cauza ma urmareste si continua sa ma agreseze am dreptul sa iau intr-un final atitudine.
Traiesc in societate, printre oameni (multi dintre ei imi sunt prieteni), nu in „linistea” unui ashram. Dar am puterea sa aleg acesti prieteni. Am libertatea sa aleg ce muzica imi bucura sufletul. Si mai ales am puterea sa aleg CUVINTELE si GANDURILE si mai ales SENTIMENTELE.
Pace si armonie
De aceasta data nu pot fi de acord cu tine. Spui ca nu accepti diverse lucruri si te feresti de ele. Ele te afecteaza tocmai pentru ca nu le accepti.
De exemplu, eu am un prieten care este prost, el stie ca este prost si ocazional, ca orice prost face prostii. Dar, este o persoana minunata, cu suflet cald si bun, „de pus pe rana” cum s-ar spune. Eu il accept, cu bune si cu rele si il aperciez enorm. Ce poate face saracul om daca atat IQ a primit la nastere?
Apoi, ce te-ai face daca ai avea un copil prost? Nu l-ai accepta?
Sau daca te-ai duce intr-o misiune umanitara i-ai ajuta doar pe cei care sunt inteligenti? Oricine si orice te ajuta sa evoluezi. Nu trebuie sa traim in mijlocul norilor ca sa evoluam.
Spui ca nu suporti fumul de tigara. Acum imagineaza-ti urmatoarea situatie. Esti in imposibilitatea de a te deplasa (nu conteaza de ce) si esti intr-o incapere plina de fum de tigara. Stai acolo cateva zile. Vei fi nefericit si plin de ura atata timp cat nu accepti ca este doar un fum si nu este un motiv suficient pentru ca sufletul tau sa stea in nefericire. Cand il vei accepta, nu te va mai deranja si vei putea sa te bucuri de celelalte lucruri.
Apoi referitor la muzica. Eu de exemplu nu agreez manelele. Ma irita. Totusi, pot accepta ca altii sa le asculte, chiar daca as prefera linistea. Nu pun la suflet si trec usor cu acceptare si indiferenta.
Eu inteleg din raspunsul tau ca pui semnul egal intre acceptare si indurare (suferinta).
Eu spuneam ca pot sa accept alte pareri, opinii, muzici si tot asa, dar daca ma agreseaza si nu pot sa ma retrag in universul meu, am dreptul sa iau atitudine si asta devine chiar o responsabilitate pentru sufletul meu.
Din ce spui tu inteleg ca preferi sa te minti singur ca totul e ok, adica sa adopti metoda strutului? Nu mai bine faci un pas in lateral si spui: „iti respect alegerea, dar aceasta nu e tocmai buna pentru mine”?
In primul rand, acceptarea nu inseamna suferint ci eliminarea suferintei. neacceptarea aduce suferinta. Daca spuneai ca poti accepta pareri, muzici etc. Inseamna ca accepti.
N-am spus ca trebuie sa urmezi si sa faci ceea ce nu-ti place. Daca doresti sa iei atitudine este OK. Eu nu ma mint singur ca totul e OK. Eu nu lupt impotriva lucrurilor ce nu pot fi schimbate. Cum poti lupta impotriva prostiei, a gusturilor proaste in muzica? – asta ca sa ma refer la exemplele tale?
Cand spui cuiva: “iti respect alegerea, dar aceasta nu e tocmai buna pentru mine” nu inseamna de fapt ca accepti alegerea fiecaruia?
De fapt, cred ca amandoi ne referim la aceleasi lucruri si avem cam acelasi mod de a vedea situatia, doar cuvintele noastre sunt diferite.
Starea de acceptare neconditionata, mai exact starea de compasiune, nu reprezinta faptul ca suntem deacored cu ce fac altii sau anumite experiente pe care le vedem in exterior. Dar le acceptam ca fiind ale lor, experientele lor, fara a le prelua asupra noastra sau a le judeca. Mai departe avem libertatea de a ne alege experimentele si felul in care vrem noi sa ne experimentam viata. Acceptarea trebuie sa fie” reciproca” aici apare deja si respectul, iar de ex. un fumator trebuie la randul lui sa stie sa respecte un nefumator. Esti la tine acasa sau teritoriu tau( masina, birou, etc) si nu fumezi, un fumator trebuie sa stie sa iti respecte alegerile tale, se intampla sa mergi tu la altcineva, la fel trebuie sa ii respectsm alegerile si situatia in care ne aflam. Trebuie sa acceptam faptul ca suntem pe niveluri diferite de constiinta si nu putem sa le cerem celorlati sa fie exct ca si noi, ci doar sa ne acceptam fiecare asa cum suntem. Putem sa alegem cine sa faca parte din viata nostra, acceptandu-i pe restul asa cum sunt, eliberand orice efort de a incerca de a mai schimba pe cineva.
NAMASTE !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Ashramul poate fi in tine.Orice e neconditionat duce la expansiunea fiintei si niciodata la imbecilizare.Imbecilizarea e un rezultat al impotrivirilor,al luptei interne,al neacceptarii.Sigur ca avem la dispozitie alegerea,dar asta nu inseamna ca baza alegerii sa fie conflictul,dualitatea,judecata ca,in acest caz, alegerile urmeaza aceeasi schema a separarii,a arogantei,a neplacerii ,ceea ce macina inauntrul celor ce le poarta.Un neampacat in sufletul lui,neampacare va manifesta si va darui si-n exterior.Esti liber oricand sa te indepartezi de ceea ce iti afecteaza armonia,dar nu cu naduf,ca vei purta cu tine acea afectiune si izolarea aleasa nu-ti va servi la linistire.Prostia si rautate,fata de ce concepte le stabilesti?Ale tale prorii.Esti sigur ca e adevarat?Nu poti fi pentru ca sunt doar parerile tale.Iti fac bine astfel de concluzii?Nu pentru ca iti hranesc refuzul .Crezi ca iti folosesc?Nu,pentru ca adancasc in tine judecata..Energetic, orice neacceptare ,se vede ca o piatra cu care te lovesti in propriul cap,indiferent cate justificari i-ai aduce.Adevarata iubire se numeste ACCEPTARE.
NAMASTE !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Mda, cred ca m-am exprimat un pic confuz. Eu nu vorbeam de cei care nu sunt ca mine. Cu astia n-am nimic. Esti in felul tau, la tine acasa, e ok. Eu vorbeam de cei care tocmai, fiind diferiti (in exemplele de mai sus: fumatori, manelisti etc.) ii agreseaza pe ceilalti.
Adica, daca tu esti singur in padure si esti nelinistit, atunci ai o problema si morala din poveste iti este adresata.
Daca traiesti in societate si esti agresat de nelinisti din toate partile, atunci e cazul sa filtrezi ce pastrezi si ce arunci. Ei, insusi procesul de filtrare reprezinta aceasta „neacceptare neconditionata”. Daca cineva vine la mine in casa si-si aprinde tigara cred ca e cazul sa-i spun s-o stinga. Daca vecinul meu ma agreseaza cu muzica cu care eu nu rezonez (bineinteles data la maxim) cred ca e cazul sa-i bat la usa. Dar daca fumatorul fumeaza la el acasa sau celalalt asculta muzica la casti normal ca n-am nici o problema. Doar nu sunt tampit sa incerc sa-i conving sa-si schimbe obiceiurile! (scuze de tripla conjunctie).
Cand esti in stare sa ramai echilibrat si in mijlocul celui mai infernal vacarm,poti spune ca …esti stapanul si suveranul vietii tale.Cand cel mai insuportabil zgomot poate fi lasat sa fie,lasandu-l sa treaca fara a te afecta in vreun fel,poti spune ca…te-ai regasit .Regasit fiind,poti patrunde in linistea din spatele lui,traindu-ti libertatea,altfel esti supus cheremului oricaror energii care te vor arunca de colo pana colo,zapacindu-te.Cu cat vei lupta impotriva lor,cu atat iti vor iesi mai des in cale.Te imbratisez.
CU MULT DRAG !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Am mai citit diverse articole, referitoare la acceptare, acceptarea unor situatii, stari sfletesti, trairi, lucruri sau persoane. Dar, atat de bine si la obiect cum descrie Osho, nu am mai intalnit. Cu totii trecem acum printr-un proces de schimbare; de schimbare spirituala in aceste vremuri, mai mult sau mai putin acceptate de unii si, mai mult sau mai putin constientizate de catre altii, dar totusi ne schimbam, evoluam, fiecare in ritmul nostru propriu. Asa, deci, pe drumul cautarilor mele am aflat ca trebuie sa ne iubim si sa ne acceptam exact asa cum suntem, pentru ca exact asa si trebuie sa fim. La fel si cu persoanele din viata noastra sau toate lucrurile care ne vin in cale, trairile, suferintele noastre, frustrarile, nelinistile, pierderile, trebuie sa le acceptam cu iubire axact asa cum sunt ele. Toate acestea vin in viata noastra cu un scop anume, ne arata ceva, din care trebuie sa invatam ceva. Trebuie sa aflam ce anume ne invata, sa le acceptam cu iubire, sa le multumim si sa le eliberam, sa le dam drumul sa plece din viata noastra, pentru ca si-au facut treaba. Adevarat ca, nimic nu e usor din toate acestea; dar nu imposibil. E mai greu de acceptat ( si din nou ajungem la acceptare). Dar, chiar functioneaza, aduce liniste si pace in suflet, eliberare si multumire sufleteasca.
NAMASTE !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
…..Oare „semanand ” in ” Ogorul Sufletului” , ” seminte de NEACCEPTARE (tratate cu trufie, mandrie , egoism ,slava dejarta s.a.) ….vom avea „recolte ” de ACCEPTARE ? Dar oare …”semanand ” ACCEPTARE …ce ” RECOLTA ” vom avea ?…..Oricum …….fiecare dintre noi …isi ALEGE „semintele ” din traista lui …….ASUMANDU-si „calitatea ” RECOLTEI …..Namaste !
Nu sunt in stare sa scriu un comentarii pline de invataminte ca cele de mai sus…dar ma bucur foarte mult ca reusesc sa le inteleg. Va multumesc tuturor!
…Ce sau Cine iti da „siguranta ” de a „nu fi in stare ? . „Primul pas pare mai dificil ….asa ca INCEARCA , ASCULTA-TI INIMA si ….TRANSMITE-NE SIMTAMINTELE TALE . NU-TI FIE FRICA ! Namaste !
Evident ca puteti. Daca spuneti ce simtiti este extraordinar.
Acest comentariu al dumneavoastra eu il consider unul special.
Va multumesc pentru el, Aveti toata aprecierea si respectul meu.
Sa aveti zile pline de bucurie!
un mesaj minunat si foarte folositor.
Si eu sunt, p-ici, pe colea, un pic confuz, dar… e, oare, posibil ca si Lucica, si Clement sa aiba dreptate pe acest subiect?…
In general da, dar nu in totalitate. Clement este mai aproape de gandirea rationala vestica a omului ce-si ia soarta in maini si isi faureste singur destinul, lupta pentru convingerile sale si construieste o societate mai curata, mai buna, mai bogata.
Lucica are mai mult un parfum oriental, plin de magie si care construieste si modeleaza mai mult in inima si-n suflet.
Eu asa ii vad pe amandoi si ii respect si ii stimez nespus.
In general mama m-a invatat sa multumesc atunci cand cineva imi face un compliment, daca sunt de acord cu el. In cazul de fata nu pot. Faptul ca tu m-ai etichetat ca „rationalist occidental” nu ma obliga pe mine sa ACCEPT eticheta propusa de tine. Pot accepta ca ai alta parere atata timp cat parerea ta nu imi aduce atingere mie.
Ducand lucrurile un pic mai departe, cu multa smerenie aduc in discutie exemplele comunismului, care incerca imbecilizarea poporului. Cine nu ACCEPTA de buna voie (printre care si multi intelectuali dar si foarte multi preoti) era aruncat in temnita si supus unui regim violent de „spalare a creierului”. Citesc cu lacrimi in ochi literatura despre rezistenta ortodoxa din inchisorile comuniste si despre NEACCEPTAREA acelui regim. Multi, prea multi au murit in chinuri pentru ca nu au ACCEPTAT DE BUNA VOIE SI NECONDITIONAT ideile altora (pentru ca acestea aduceau distrugeri mari valorii umane).
Parerile mele, asa deranjante cum vi se par voua, nu sunt ale mele sau ale vreunor „ganditori” indieni sau chinezi. Sunt ale pr. Dumitru Staniloaie, Bartolomeu Anania, Ilie Cleopa, Arsenie Papacioc si multi alti sfinti parinti ortodocsi. Adica sfinti printre oameni, care stiu ce vorbesc atunci cand o fac. Cat adevar real, fundamentat, lucid, am intalnit la acesti sfinti parinti ortodocsi!
Imi pare rau sa ma repet, dar mie Osho nu-mi place deloc. E frectie la picior de lemn. Filozofie goala, tinichea.
Adica cum sa propovaduiasca el acceptarea neconditionata? Adica „spalarea creierelor”? Imi pare rau pentru toti adeptii lui. Mai filtrati si voi, oameni buni. Ca nu tot ce zboara se mananca si nu tot ce exista pe lume e bun, adica acceptabil.
Si acum ma intorc la inceput: conform ideologiei tale, Razvan, eu ar trebui sa accept neconditionat eticheta pe care mi-ai pus-o?
Ei, hai, nu te supara, stiu ca apreciezi o buna polemica. O zi minunata!
Niciodata nu poti schimba parerea altcuiva doar pentru ca nu-ti place;ea ramane.Omul este un mare creator de „tablouri” ale perceptiilor proprii;are o galerie imensa.De aceea nimeni nu poate cunoaste pe un altul cu adevarat,isi creaza o imagine despre el,cu siguranta neveridica.Numai tu poti sa te cunosti/simti si…nu pana nu-ti traiesti divinitate.
Se zice ca un tip s-a dus la un pictor foarte renumit pentru ca acesta sa-i faca portretul.Dupa cateva zile de pozat ,tabloul a fost gata.Cand i l-a aratat,omul a exclamat:acesta nu sunt eu,iar pictorul i-a raspuns :ASA TE VAD EU ! Cum ar fi putut omul sa-i schimbe pictorului viziunea,arta lui,perceptia proprie despre ce a avut in fata ?Am folosit deseori aceasta invatatura cand un altul a vazut ceva si eu…altceva,spunand doar:OK,asa se vede de la tine,de la mine se vede ALTFEL iar vederea ta e a ta,iar a mea, e a mea. E…doar diferita,nu mai…,sau mai…
javascript:zaazuemoticonsclick(‘:Approve:’)
Nu ma supar, de ce m-as supara. Eu asa te vad.
Oricum, este extrem de probabil ca sa vad gresit deoarece te cunosc mult prea putin. De fapt, corect ar fi sa spun ca aceasta impresie mi-ai lasat-o, de luptator.
Imi cer scuze daca te-am jignit.
Multumesc Razvan pentru surprinzatoarea apreciere.Da,am abandonat lupta ,dandu-mi seama din experienta ca e destinata contrariilor.Cine lupta imputerniceste adversarul,indiferent daca acesta este om, sau situatie,gand,relatii…plus ca se framanta lipsindu-se de liniste,Orice se construieste in creatie isi are radacina,sursa in in ceea ce ai sesizat ca „modelez”.Am fost un indarjit luptator,dar din lupta,ca orice om,am iesit extenuat.Magia se produce sub ochii tai cand nu mai hranesti contrariile.Nimeni nu ti se poate impotrivi,daca nu manifesti impotrivire;totul se linisteste pentru tine in primul rand.Si-apoi,cu cine ar putea sa se razboiasca un …razboinic ,daca nu are adversar? Cu adevarat am constatat ca doar atunci cand mi-am clarificat ca nu mai am nici un adversar (caruia,de fapt,mintea ii dai rolul acesta…altfel el este ceea ce este:un om,un lucru,o situatie etc.) si asta ,prin acceptare,abia atunci am putut ,cu incredere,sa-mi…iau soarta in maini,sa-mi fauresc singura destinul,sa-mi traiesc convingerile,construindu-mi prin atitudinea echilibrata ,o societate mai curata,mai bogata (mi-am permis sa te parafrazaz putin !).Schimbarea de macaz,m-a pus in postura SA TRAIESC,nu doar sa supravietuiesc.Iti multumesc pentru neobosita activitate si,mai ales,pentru ca existi.Te imbratisez.
Mi-au placut mult comentariile tale. Acesta din urma mi-a placut insa in mod special pentru ca explica clar ceea ce si eu am trait pentru o vreme.
M-am luptat cu anumite situatii pe care vroiam cu ardoare sa le schimb sa fie cum vroiam eu. Nu puteam sa accept ca ele erau asa cum erau si mai ales ca nu erau cum as fi vrut eu. Ma afectau si normal ca vroiam sa le schimb. Toata aceasta lupta nu a facut decat sa amplifice si mai mult situatiile nedorite. Parca le dadeam putere, asa cum ai mentionat si tu. Nu s-au rezolvat deloc in directia dorita de mine. Incet incet incerc sa invat sa accept si sa nu mai agit spiritele cu agitatia mea interioara. Voi reusi in mod sigur pentru ca asa cum am avut puterea sa lupt, asa voi avea puterea sa accept ca ele sun asa cum sunt!
Eu am doar ceva foarte simplu si profund de spus ,,Totul este intre tine si Dumnezeu, nimic nu este intre tine si ceilalti oameni.” Maica Tereza de Calcuta, O seara cu liniste si acceptare in suflete!!!
Foarte frumos si plin de intelepciune citatul.
Multumesc!
Simbolistic (si nu numai sibolistic) privind , consider ca : ” TOTUL este PASTRAREA ECHILIBRULUI , dintre Tine ( Minte si Ego ) si……… TINE (DIVINITATEA din INIMA TA ) „…………..sau cu alte cuvinte : „PASTRAREA CAII DE MIJLOC „……
Consider ca ACCEPAREA = ” SPUMA ” din ” STINGATORUL ” folosit pentru „STINGEREA URII ” . Recomandare : Incercati cu o situatie care va framanta si va creaza acea STARE de NEIERTARE ce se transforma tiptil , tiptil in URA ,si care va MACINA SUFLETUL. Mod de utilizare : SE INDREAPTA STINGATORUL (GANDUL ) PLIN CU SPUMA ACCEPTARII , SPRE FOCUL URII (SITUATIA sau OMUL ) , SE APASA FERM MANETA STINGATORULUI (HOTARAREA MINTII) , atunci ” SPUMA ACCEPTARII „STROPESTE CONTINUU „FOCUL URII ” PANA CE SI ULTIMA „SCANTEIE CE POATE REAPRINDE FOCUL URII DISPARE………….. SUCCES !!!! V-o recomand ca „pompier ” ce a folosit aceasta metoda in situatii in care FOCUL URII M-A ” PRAJIT ” SUFLETESTE si…….. NU NUMAI . Acum folosesc STINGATORUL CU SPUMA ACCEPTARII in mod PREVENTIV , stingand „SCANTEILE ” in cazul cad tind sa apara. NAMASTE !
Metoda aceasta am folosit-o dupa mai multe esecuri in incercarea de a gasi solutia pentru a REUSI ….SA IERT si SA NU MAI URASC ….. ceva (SITUATIA ) sau pe cineva ( FIINTA ) .
PACE , ACCEPTARE si ARMONIE .
Trebuie sa recunosc in vazul tuturor,ca-mi esti foarte drag,batrane !Si iar te imbratisez.
Si eu recunosc in vazul tuturor (si a celor ce cu ceva vreme ne impartaseau din SIMTIRILE LOR , si a celor ce vor sa fie doar „spectatori” ai FILELOR DE LUMINA) …..ca iti APRECIEZ DARUIREA ,ENTUZIASMUL si INTELEPCIUNEA ……am zis-o. Fiecare poate interpreta ce vrea …imi esti tare draga ….iar am zis-o ….ce sa-i faci asa e cand reusesti SA EXISTI …nu doar sa TRAIESTI …SA AUZIM DE BINE !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Deci pana la urma toata polemica se invarte in jurul confuziei intre a-i accepta pe ceilalti asa cum sunt ei si a accepta ceea ce ne fac ei noua.
Ei nu ne pot face nimic.NOI NE FACEM !Toate simturile noastre sunt la noi,nu la ei si,fiind stapanul lor, lasam sa ne ingenuncheze emotiile,reactiile,sau le putem elibera ramanand in echilibru ?Asta nu inseamna sa nu ai o actiune,dar te va durea ,vei avea un cat de mic conflict interior daca e …reactiune.Pupi !
Bine, Lucica, cum vrei tu, tot ca tine ramane…
O zi minunata!
La mine,cala mine;la tine,ca la tine.Suntem amandoi creatori,dar diferiti prin unicitatea experientelor ce-au picurat diferit sentimente-informatii in sufletele proprii.Nu-i gresit nici asa,nici asa.
@ Razvan : multumim de postare
@lucica: multumesc . este foarte adevarat ce ai scris. in viata suntem intr-o continua invatare, prin toate intamplarile ce apar pe parcurs, si mai ales prin acele lucruri pe care ne e greu sa le acceptam. de un timp lucrez la acest capitol” acceptarea” . l-am invatat, l-am inteles, si a mai ramas „examenul”..examenul vietii..punerea in practica. Chiar azi am avut un mic incident cu o persoana care evident de mult sa spunem ca nu ma accepta.(poate din frustrare etc). Persoana in cauza a gresit ceva, insa in loc sa-si asume vina, a considerat ca eu sunt vinovata pentru ca nu m-am gandit logic ca ea ceruse o comanda pentru o data gresita, si ca trebuia sa mi dau seama ca a gresit..ma rog. Ideea e ca in loc sa o ascult linistita, sa-mi exprim punctul de vedere fara sa am neaparat pretentia sa-l inteleaga, si sa inchei….am lasat-o sa -mi infierbante sangele in vene :)), si deci mi-am pierdut rabdarea. Am plecat de lg persoana respectiva, si am intrat direct pe acest site cautand ceva sa ma linistesc. eram constienta ca am procedat gresit. gresit nu in situatia despre care vorbeam cu ea, ci gresit in ce ma priveste pe mine personal, in modul in care ma construiesc eu insami. m-am linistit. probabil ca voi „repeta examenul” si pana atunci imi doresc doar sa inteleg cat mai bine acceptarea. Va pup
daca vrei,poti.Imbratisari !
Lucica, (mi-) ai putea explica in ce fel reusesti sa fii asa, sa devii asa cum esti? Ce te face pe tine aparte, deosebita, unica, inteleapta, buna?… Intotdeauna ai fost echilibrata, ori echilibrul a aparut ca experienta, urmare a unui exercitiu? De unde ai motivarea intru acceptarea ta si a oricaruia altul din juru-ti? Te-as mai intreba, dar… Nu stiu daca am inteles eu bine, dar… ai fost un luptator, un luptator indarjit si ai abandonat? Cum ai reusit sa te determini sa lupti si cum ai „reusit” sa anulezi motivatia si sa abandonezi?!…
Multumesc de intrebare.Cred ca gasesc …cava cuvinte sa-mi fac cunoscut drumul de la lupta la acceptare,dar sunt insuficiente.Da am fost un copil bataios (chiar bataus),neastamparat si chiar asta te face sa cunosti prin experienta diferite trairi.Ca tanara si apoi chiar,am avut framantari cauzate de neampliniri,de lovituri (asa le consideram atunci),ambitii,incrancenari,invidii s.c.l,s.c.l.La un moment dat,nimic nu ma mai multumea,desi nu am dus lipsuri materiale.”Ceva” din mine a inceput sa-mi atraga atentia si un interes aparte,mai ales ca incepusem sa aflu din lecturi ca…unii oameni mai pot si altceva decat ceea ce vedeam in jurul meu.A fost ca o amintire ce se trezea ,a inceput sa se contureze intr-o siguranta ca in afara de ceea ce se vede,mai e si altceva,misterios,mult mai in avantajul omului apasat de neputinta.SOSISE MOMENTUL.Orice om se trezeste din somnul constiintei de masa cand momentul lui a sosit si apoi atractia spre el insusi este irezistibila.Dedicat tie insuti ramanand,iti ies in cale,fara sa programezi, tot ce-ti este necesar:carti,persoane,informatii ,bineanteles puse la cale de partea ta nevazuta,dar care-ti vede interesul.Nu am avut nici un guru (au fost multi cu siguranta in alte experiente de viata ),nu mai am nici o religie (multi nu suporta sa auda acest lucru,dar pentru mine e clar ca nu-i nevoie sa fii inregimentat ,e mai potrivita libertatea),nu astept ca altcineva sa-mi raspunda la intrebarile fundamentale;sunt in mine (ca in oricine) si avand aceasta nestavilita incredere,mi se releva..Am OBSERVAT CU ATENTIE ,mergand in propriul interior ce produce orice gand neechilibrat,reactie,impotrivire,confruntare,lupta,invidie,nemultumire,etc. si am constatat ,la inceput cu stupoare,apoi cu umor ca toate aceste si multe altele de genul lor lovesc DOAR IN MINE daca le mai folosesc.La inceput imi dadeam seama dupa ce ma loveam,apoi in timp ce-o faceam si am ajuns sa devansez constientizarea si sa aplic linistirea/acceptare inainte de a se consuma experienta.Nu a trecut mult (vreo zace ani) pana sa pot SA NU MAI FIU PROPRIUL MEU DUSMAN.Cand nu te agati si nu astepti de la nimeni rezolvarea si reflecti cu sinceritate la propriile manifestari,gasesti solutia (pentru fiecare e alta) de a nu-ti mai fi mereu tie sac de box.Nemainteresandu-te conflictul,contrazicerile,ci doar sustinerea propriilor pareri calm si argumentat,ii lasi pe ceilalti sa se manifeste cum vor,dar,cand iti vine randul,constati ca ALTCEVA MULT MAI PROFUND TE SUSTINE SI TE AJUTA in argumentare,de ti-e drag si tie de ceea ce auzi de la tine.E PROPRIA VOCE (si nu ma refer doar la cea sonora!)Calmul pe care ti-l da acceptarea este „incinta” in care tu ” inveti” (de fapt,iti amintesti!) de la tine in acele momente informatii pe care nu le-ai primit de la nimeni si nimic pana acum in aceasta viata.Si-atunci,cum sa nu cauti sa adancesti aceasta cunoastere ?!N-ai altceva de facut,decat sa ACCEPTI TOTUL ASA CUM ESTE. si sa permiti Divinului din tine sa te ghideze.Nu poti da gres.Si nu-i nici un pacat sa-ti fie atat de drag de tine,incat sa-ti ramai credincios profunzimii tale.Aceasta abia asteapta,rabdatoare fiind,sa-ti dezvaluie maretia care esti.Va multumesc .(niste mii de pagini pot fi umplute pe aceasta tema…)
Lucica, pe semne ca incepi sa ai, ai, poti, esti, stii, nu (prea) mai ai indoieli, intuiesti, devansezi, aproape ca inchizi cercul, aproape ca implinesti sfera, ai consistenta si ai constienta necesara, dar… Unde-i omul din tine, pieritorul, intrebatorul, limitatul, unde-i omul social, unde-i celalalt om, omul tau, unde-s ceilalti oameni, unde-i puiul tau de om?… Unde (-ti) sunt emotiile, unde-s punctele de suspensie?… Iti ajungi sineti, tie insati, incat sa poti sa te detasezi, sa te debarasezi oricand si oricat si fata de oricine altcineva dintre toti ceilalti?… „Tu te-ntreaba si socoate”… Nu te acuz, nu te dojenesc, pur si simplu ma intreb cum reusesti sa rezisti sa gandesti si sa fii altfel…
Toate cele despre care intrebi sunt in mine,le am la dispozitie,le folosesc la alegere.Sunt foarte comunicativa si-mi plac glumele,rad pana la lacrimi,mananc orice,alerg,dansez,lucrez in casa si gradina mea,am multi,multi prieteni,cei mai multi copii.Interactionez cu tot felul de oameni,de la oameni de stiinta pana la …orice om asezat pe o banca-n parc.Lumea mea interioara e impletita firesc cu cea exterioara.”Calatoriile” mele intr-o tema data (fie si stiintifica) imi dezvaluie si dezvaluie si celor interesati noutati negasite in carti,rezolvand chiar cerinte de specialitate de inalt nivel.Viata mea este plina de ineditul „descoperirilor” …nedescoperite.Te asigur ca nici nu mi-am putut imagina o asa plinatate de buicurii,din orice.Totul e facut din bucurie,iar emotiile dureroase (daca te referi si la ele),le simt ,dar nu le opresc cu mine.Stiu/simt ca tot ce se vede cu ochiul fizic e efemer si-i creat pentru diversitate,bucurandu-ma si de ceea ce altii nu pot s-o faca.E ca si cum te-ai uita la un teren de joaca pe care niste copii se lupta,se bat,se dueleaza,plang,se ameninta,dar…stii ca totu-i o joaca de-a razboiul.Nu ma debarasez si nu ma detasez de oameni,ci de „teatrul” lor tragico-comic ,de jocurile lor prin care se ranesc,se lupta,se nemultumesc…Cea mai mare bucurie a mea este cand pot sa le vorbesc si,de fiecare data o fac in asa fel,functie de interlocutor,incat acesta are posibilitatea sa se uite spre el,mirandu-se deseori ca era asa de simplu sa vada altfel lucrurile,dar n-o facuse pana atunci.Ma inspira si ma implineste,in acelasi timp interesul ce-l manifesta in vederea schimbarii perceptiei in ceea ce priveste viata lui.Uimirea oamenilor in fata simplitatii de a privi altfel ii lumineaza,realizand ca toate complicatiile au fost scornite de mintile avide de a-i tine in necunoastere ,in sclavia necunoasterii.Cand ajung sa rada singuri de credulitatea lor,de autoflagelarea la care s-au supus…ca asa trebuie,ca asa au stabilit altii pentru ei,deja e apasata tasta pe „programul” propriu de autoobservare.Si… pentru ei poate incepe o ALTA VIATA ,care pentru mine se desfasoara deja.
Recomandare pentru TOTI „rasfoitorii ” FILELOR DE LUMINA si nu numai : Editorialul intitulat URA SI IERTARE ! (si nu numai acesta) al Ingerului cu chip de OM , Doamna Maria Timuc (in http://www.jurnalul .ro – Editoriale )…..Namaste