skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Uimitoarea Kamceatka

 

Astăzi vom părăsi Europa și vom vizita o zonă uimitoare, un teritoriu magic, unde oamenii nu și-au pus amprenta decât prea puțin. Aici natura sălbatică și crudă s-a dezlănțuit în frumuseți sălbatice, ce ne uimesc prin puritatea lor.

Înainte de a păși pe acest tărâm îndepărtat, în Peninsula Kamceatka, vom arunca o scurtă privire asupra istoriei locului.

În secolul al XVII-lea, Rusia a revendicat Peninsula Kamceatka. Ivan Kamciati, Simon Dejnev, cazacul Ivan Rubeț și alți exploratori ruși au efectuat cercetări în zonă, la mijlocului secolului și s-au întors cu povestiri despre o țară a focului, bogată în pește și blănuri. În 1697, Vladimir Atlasov, fondatorul așezării Anadîr, a condus un grup de 65 de cazaci și 60 de iukaghiri, pentru a cerceta peninsula. El a costruit două forturi pe râul Kamceatka, care au devenit posturi de comerț ale vânătorilor și puitorilor de capcane pentru blănuri. Din 1704 în 1706, cazacii s-au așezat în două colonii: Kamciatski: Verhne- (superioară, de sus) și Nijne- (inferioară, de jos). Departe de ochii conducătorilor lor, cazacii s-au purtat despotic cu indigenii kamciadali. Excesele cazacilor au fost atat de mari, încât administrația de la Iacuțc l-a trimis pe Atlasov investit cu autoritatea necesară (sprijinită și de militarii înarmați, inclusiv cu tunuri) să reinstaureze ordinea legală, dar era prea târziu. Cazacii deveniseră prea puternici, reușind chiar să-l ucidă pe Atlasov, în 1711. Din acest moment, Kamceatka a devenit o regiune autonomă, guvernatorul de la Iacuțc amestecându-se prea puțin în treburile locale. La 1713 erau cam 500 de cazaci trăitori în regiune. Cruzimile și excesele cazacilor au provocat nemulțumiri și mai apoi revolte deschise ale băștinașilor împotriva coloniștilor. Răscoalele au devenit evenimente obișnuite, cea mai mare fiind cea din 1731, când Nijnekamciatski a fost rasă de pe suprafața pământului, locuitorii fiind masacrați. Cazacii rămași s-au regrupat și, întăriți cu arme de foc (inclusiv tunuri), au înăbușit rebeliunea. Se afirmă că, față de cei aproximativ 20.000 de băștinași de la începutul secolului al XVIII-lea, la jumatea secolului mai puteau fi numărați numai 8.000.

Fondarea orașului Petropavlovsc-Kamceațki în 1740, de către exploratorul danez Vitus Bering, a fost începutul „deschiderii” Kamceatkăi către lume, ajutată și de faptul că guvernul de la Sankt Peterburg a început să folosească zona, ca loc pentru exil. Guvernul rus a încurajat colonizarea zonei, oferind pământ tuturor celor care doreau să se stabilească în aici. Până în 1812, populația băștinașă scăzuse la mai puțin de 3.200 de persoane, în vreme ce populația rusă crescuse la 2.500 de coloniști. În 1854, forțele franco-britanice, care se aflau în război cu Imperiul Rus, în războiul Crimeii, au atacat fortăreața și orașul Petropavlovsk-Kamciatski. Spre uriașa surpriză a anglo-francezilor, cei 988 de ruși, cu numai 68 de tunuri, au apărat cu succes orașul și fortăreața, împotriva celor 6 corăbii cu 206 tunuri și 2.540 de militari. După apărarea eroică din timpul asediului, Petropavlovscul a fost abandonat, din cauza greutăților strategice. În anul următor, când o nouă expediție franco-britanică a revenit să atace portul, l-au găsit abandonat. Orașul a fost bombardat cu artileria navală și flota aliată a părăsit zona.

Următorii 50 de ani au fost ani fără activitate intensă pentru Kamceatka. Portul militar a fost mutat la Ust-Amur, iar în 1867, Alaska a fost vândută Statelor Unite ale Americii, Petropavlovskul pierzându-și importanța ca port de oprire și aprovizionare pentru negustorii și exploratorii care se îndreptau către teritoriilor Americane. În 1860, a fost înființată o regiune Primorski (Maritimă), Kamceatka fiind plasată sub jurisdicția acesteia. În 1875, insulele Kurile au fost cedate Japoniei, la schimb cu insula Sahalin. Populația rusă a rămas la aproximativ 2.500 de oameni, în timp ce numărul nativilor a crescut la aproximativ 5.000 de oameni, până la sfârșitul secolului.

Al doilea război mondial nu a afectat Kamceatka, cu excepția lansării luptei pentru eliberarea Kurilelor, din 1945. După război, Kamceatka a fost declarată zonă militară și a rămas o zonă interzisă străinilor, dar și celor mai multor cetățeni sovietici, până în 1990.

 

 

Sursa text: Wikipedia.org

Imagini: Internet

Realizare clip: graficadesign.ro

“Trepte spre Cer”
 de Răzvan Șerbu

 

Comentarii (4)
  1. Superbe imagini.Oare de ce fauna si flora sunt atat de frumoase unde nu ajung oamenii ? Pace si lumina tuturor.

     
  2. ….Oare aceasta imagine cu MOS MARTIN si cu un OM , nu are MULT MAI MULTE SEMNIFICATII decat par la „prima vedere ” .Consider ca DA ….. Descoperirea lor , depinde de DORINTA si ABNEGATIA FIECARUIA DINTRE NOI …….Pace ,armonie si bucurie

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top