Nu este niciodata prea tarziu
Fiind conferentiar profesionist, ma adresez in fiecare an unui auditoriu format din mii de oameni de toate varstele si din toate categoriile sociale. Multi dintre ei, de peste 50, 60 sau 70 de ani, imi spun ca pentru ei este prea tarziu pentru a-si remodela destinul. Ei sunt convinsi ca sunt prea batrani si prea obositi si ca le este imposibil sa mai faca rost de bani si de energie la aceasta varsta pentru a-si remodela viitorul. Mai mult, ei cred cu incapatanare ca numai oamenii de 20 sau de 30 de ani pot face ceva pentru a avea acces la prosperitate. Limitati de convingerile lor personale, acesti oameni se multumesc cu putin si nu se bucura niciodata de abundenta. in nici un domeniu.
Iti pun si tie intrebarea pe care le-o pun intotdeauna, ascultatorilor mei: “iti creezi tu propriul destin, sau parcurgi ascultator calea trasata pentru tine, de altcineva?” Ca sa intelegi mai bine ce vreau sa spun, iti voi relata povestea lui Cliff Young, un cultivator sarac de cartofi din Australia care, la varsta de 57 de ani, s-a decis, in mod constient, sa isi remodeleze destinul personal. Pana la aceasta varsta, el nu a facut altceva decat sa conduca ferma familiei si sa munceasca din greu – si totusi, visul de o viata al lui Cliff era acela de a alerga pe distante mari.
La 57 de ani, el s-a decis sa isi urmeze visul si sa-si creeze propriul destin.
In scurt timp, cunoscutii au inceput sa il vada antrenandu-se in climatul umed al Australiei, imbracat cu o haina de ploaie si cu cizme in picioare. Lui Cliff nu-i mai pasa ca avea 57 de ani si ca nu parea deloc inzestrat pentru o viata de sportiv. Isi petrecuse o viata intreaga la ferma, iar acum dorea sa isi urmeze visul. De aceea, i-a ignorat pe cei care isi bateau joc de el si pe soferii care il claxonau, incercand sa-l alunge de pe marginea drumului. Cliff a continuat sa se antreneze si si-a propus sa ajunga sa alerge intre 20 si 40 mile pe zi (32 – 64 Km).
In luna mai 1983, dupa 4 ani de pregetire constanta, Cliff Young a socat intrega lume, castigand super-maratonul Sydney – Melbourne, la varsta de 61 de ani. Distanta pe care a alergat-o cu aceasta ocazie a fost de 875 de kilometri. Sa alergi pe o asemenea distanta, reprezinta o provocare fantastica la orice varsta – dar sa faci acest lucru, la varsta de 61 de ani si sa ii invingi pe cativa dintre cei mai vestiti atleti ai lumii, marea majoritate de 20 sau de 30 si ceva de ani, pare absolut imposibil !
Ani la rand, expertii au crezut ca organismul uman are nevoie de un anumit numar de ore de somn pe noapte, pentru a putea alerga o distanta de 160 de kilometri pe zi, cat era nevoie in aceasta cursa. Cliff a infirmat aceasta opinie. Dupa ce a rams foarte mult in urma, in prima zi de alergare, el s-a trezit la ora 1.00 din noapte si a inceput sa alerge, pentru a-si continua cursa. A reusit astfel sa ii depaseasca pe cei aflati in fruntea plutonului, care au dormit pana la 5.00 dimineata, conform rutinei general acceptate. Strategia lui Cliff a functionat atat de bine, incat el a continuat sa alerge in fiecare dimineata, cu 4 ore inainte ca ceilalti concurenti sa se trezeasca. In urma acestei strategii extrem de indraznete, el a uimit intreaga lume, trecand primul linia de sosire, dupa 5 zile, 15 ore si 4 minute de alergare !
Stirea victoriei lui Cliff Young s-a raspandit cu viteza fulgerului, in intrega Australie. Data fiind varsta lui, lipsa de experienta si faptul ca ii avea drept competitori pe cativa dintre cei mai mari alergatori pe distante foarte lungi, ai lumii, nimeni nu i-a acordat vreo sansa. El a devenit astfel o legenda vie si intreaga natiune australiana a ajuns sa il aduleze pe acest cultivator de cartofi, in varsta de 61 de ani, care a reusit sa atinga imposibilul.
Comentand premiul de 10,000 de dolari, pe care l-a primit, Cliff a spus cu umor:
– 10,000 de dolari! Uau!! Asta inseamna foarte multi cartofi !
Dupa care si-a impartit premiul cu ceilalti concurenti, constient fiind de munca grea pe care au depus-o acestia, pentru a se pregati.
In anii 1984 si 1987, la varsta de 62 si respective 65 de ani, Cliff a concurat din nou la super-maraton. El a continuat sa se trezeasca la 1.00 dimineata, pentru a incepe sa alerge, dar intre timp strategia lui a devenit cunoscuta si a fost adoptata inclusiv de ceilalti competitori. Chiar si asa, Cliff Young a reusit sa schimbe paradigma unanim acceptata, sa isi depaseasca propriile indoieli si sa reuseasca ceea ce nimeni pana la el nu a crezut ca e posibil. Cel mai semnificativ este faptul ca a reusit sa isi creeze propriul destin. A inspirat intreaga lume si a inovat alergarea pe distante foarte lungi, prin simplul fapt ca si-a urmat propriul vis si nu s-a lasat limitat de convingerile pe care le au marea majoritate a oamenilor cu varste mai mari de 50, 60 sau 70 de ani.
Patrick Snow
din Supa de pui pentru suflet, Lectii de Viata
de Jack Canfield si Mark Victor Hansen
Comentarii (12)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
….”.Cel mai important lucru este ca el a reusit sa-si creeze propriul destin’……Consider ca este MINUNAT faptul ca si ALTI OAMENI , la varste cuprinse intre 50- 70 de ani ,de pe aceasta Planeta REUSESC sa-si CREEZE PROPRIILE DESTINE…….TRANSFORMANDU-SE din „sticle ” in „DELFINI” .Insa multi oameni „limitati de convingerile lor personale ” nu au CURAJUL sa faca aceasta. …….Ce-as mai putea adauga ? Doar ca uitandu-ma pe cartea mea de identitate , aceasta imi „spune ” ca am varsta intre 50 si 60 de ani. Daca intreb INIMA ce varsta SIMTE CA ARE , imi „spune” o cifra mai mica iar uneori…….mai mare decat cea din CI …….Pace ,armonie si bucurie
si nu-i asa ca nu mai stiii ce sa crezi?… prima sau a doua varianta?… si cand mai ai prin preajma si pe unii sau altii care sa-ti aduca aminte din pura grija fata de tine ca „ai o varsta”, atunci?…
atunci ne aducem aminte ca „inima n-are varsta”… si mai citim inca o data povestea lui Cliff… si incercam sa nu ne limitam doar la simplul citit… poate si actionam…
iti doresc „alergare” usoara!
ACELASI GAND BUN si din partea mea. HAI SA ALERGAM IMPREUNA , CAT MAI MULTI !. Despre „gura lumii ” …… sincer….aud ,dar ….NU ASCULT „. Am vazut recent un serial numit ‘Ultima parada ‘ unde personajul principal ASCULTA „gura lumii’……si nu prea i-a fost deloc bine. NAMASTE !
NAMASTE !
Eu ce sa spun, am exemplul aici langa mine, face exercitii in fiecare zi 3 -4 ore pt. a-si reface fortele dupa amputarea piciorului stang. Acuma are proteza atat de performanta ca poate conduce masina, schia si are 76 de ani. Asta e pentru cei care sunt activi fizic. Pentru mine e important ca imi folosesc toata capacitatea de a ma informa, de a simti ca sunt intre oameni care se gandesc ca mine si-mi trimit asa mesaje frumoase si importante. Multumesc frumos.
Eugenia, sa stii ca si mie imi plac tare mult. Iar eu aceste mesaje frumoase si importante le numesc „hrana pentru suflet”. Mereu sunt in cautare de asemenea articole, mesaje, carti cu acest continut. Sunt informatii de mare valoare, ne hranesc sfletul. Lecturare placuta pe mai departe. Ozi minunata!
Lola, intotdeuna citesc si comentariile altora si gasesc cativa prieteni aici care au ce spune si ma bucur ca suntem impreuna. O zi buna iti doresc.
E incredibil ce putem face daca avem credinta. Si aici,nu ma refer la religie. Ma refer la Credinta in propriile noastre forte, constienti de Divinitatea din noi. Cand suntem atat de convinsi si credem cu adevarat ca reusim, chiar ca reusim orice ne propunem, iar aici nu conteaza varsta. Este de admirat acest Cliff Young, cata daruire de sine,
cat curaj, cata perseverenta, convingere si crezare in sine a avut. Datorita acestora el a reusit ceea ce si-a propus. Iar premiul nu conta pentru el, i-a impartit cu ceilalti. Avea ceva mult mai valoros inlauntrul sau, decat banii. E bine sa reflectam la acest adevar din articol si noi cei care suntem trecuti de acesti ani „mai mari”. Sa gasim forta din noi si Credinta ca se poate… , ce vrem noi. Divinitatea sa ne ajute pe toti. O zi excelenta la toata Lumea.
poate noi cei care suntem tineri,iar trebui sa ne simtim mai putin batrani, si sa apreciem si sa fim recunoscatori pt ce avem.
Este extraordinar mesajul dat de acest om. Increderea in sine l-a facut sa doreasca sa depaseasca bariere si atat. De fapt atunci cand iti urmezi visul si reusesti sa spargi orice tip de ingradire, de abia atunci te descoperi, te afli pe tine insuti cel adevarat sub limitarile pe care le-ai strans timp indelungat. In felul acesta se demonstreaza ca ideile despre ceea ce „trebuie”sa se intample la o anumita varsta nu sunt decat bariere preluate din mentalul colectiv si autoimpuse. Cine reuseste sa lase la o parte aceste constructii mentale isi descopera resorturi interioare puternice pentru a-si indeplini visele. Trecem periodic printr-o gama larga de sentimente, senzatii si reactii recunoscute ca fiind specifice mai multor varste. Ne jucam cu un pui de catel asa cum o faceam in copilarie, ne indragostim fulgerator ca in adolescenta si apoi ne trece subit, admiram o floare, o albina, succedarea anotimpurilor ca in perioadele romantice, dam un sfat cu responsabilitatea si seriozitatea maturitatii. Toate acestea se succed ametitor si totusi noi ramanem noi iar cifrele din acte sunt cifre si atat. Doar sufletul deschis si vesnic curios pentru ceea ce se intampla acum si in urmatoarea clipa face diferenta.
Cu credinta in propriul crez depasesti orice bariera.Faceti-o!
Aveti curajul sa fiti LIBERI! Este un sentiment ce-ntinereste orice atinge!