Vine criza!
Locuiesc într-un mic orășel de provincie, pe Coasta de Est a Statelor Unite, împreună cu Maria și cu prietenii mei, sărbătorim într-un restaurant cu specific românesc. Tocmai mi-am cumparat o casă. Sunt de doi ani în Lumea Nouă și, pentru prima dată, pot să mă bucur de casa noastră. Acum nu mai stăm cu chirie. Am făcut rate la bancă și am achiziționat o mică căsuță – visul nostru.
Cei câțiva prieteni ai noștri sunt acum lângă noi și distracția e în toi. Restaurantul este al lui Vasile, un prieten vechi și drag. Ne știm de la grădiniță. Practic, am copilărit împreună. Vasile a luat și el un credit de la bancă. Și-a modernizat localul. A cumpărat un uriaș televizor cu plasmă, ce stă deasupra barului din restaurant. L-a costat o avere, dar mi-a spus că orice client se va bucura și va reveni cu plăcere, dacă va putea urmări un meci sau chiar o știre importantă, direct în restaurant.
– Bună treabă ai făcut, îmi spune Vasile, privindu-mă cu bucurie.
– Sunt tare, nu? După doar doi ani am casă, am mașină, mănânc, beau și mă distrez. Tata și mama s-au chinuit o viață și tot în sărăcie stau, spun eu gânditor.
– Cât e rata la bancă?
– E mare, 3.000 de dolari pe lună.
– Cam mult, Ioane.
– Da, știu. Dacă mai rămâne mult din lună, atunci când se termină banii, poți spune că ești sărac.
– Ha, ha!
– Să știi că am dreptate, dacă îți mai rămân bani, atunci când se termină luna, atunci poți spune că ești bogat.
– Și cum plătești tu Ioane, 3.000 de dolari pe lună?
– Eu, am salariu de 2.000, Maria 1.900. E greu, dar sper să fiu promovat și o să câștig mai mult.
Cum stăteam noi de vorbă, pe televizorul cel mare de deasupra barului a apărut cu litere de-o șchioapă: VINE CRIZA! Un prezentator cunoscut comentează știrea… din păcate, sonorul e oprit. Nu am auzit ce spune. Vasile n-a văzut nimic, e cu spatele la ecran. Mi-a dispărut zâmbetul și voia bună. Mii de gânduri, mii de îngrijorări mă asaltează. În ce m-am băgat?
– Vasile, la televizor au spus adineauri că vine criza! Unde mi-a fost mintea? O casă cu un credit atât de mare… o rată la bancă uriașă, acum când vine criza? Ce mă fac?
– Lasă Ioane, o să te descurci tu, spune Vasile către mine. Dar tonul lui îmi spune multe. Este îngrijorat.
E mă ridic de la masă, o chem pe Maria și plecăm spre noua noastră casă, abandonând distracția și voia bună.
O noapte întreagă am discutat cu soția mea. Ce ne facem? Cum rezolvăm problema? Amândoi am căzut de acord ca să reziliem contractul pentru casă, plătim penalitățile și la contract și la bancă. E vorba de 20.000 de dolari, dar așa nu vom pierde tot. Da, trebuie să nu te lungești mai mult decât ți-e plapuma. Am greșit. Și este o greșeală scumpă, dar când vine criza, trebuie să iei măsuri, ca să salvezi ce mai poate fi salvat.
A doua zi, plin de tristețe am renunțat la visul nostru. Am auzit că prietenii mei au aflat de la Vasile de ce am fugit atât de repede. Îngrijorați și ei, și-au anulat concediile programate, au renunțat la bilete. Le-au spus celor de la agenția de turism că vin vremuri de criză și trebuie să economisească orice bănuț.
Iată că agenția de turism aparținea proprietarului băncii de la noi din oraș. Când acesta a auzit că vine criza, a ridicat dobânzile până la ceruri. Mulți și-au pierdut banii, nereușind să-și plătească creditele. Eu am avut o soartă tristă. Am fost concediat de patronul meu. Mi-a spus că trebuie să înțeleg, dar, dacă vine criza trebuie să facă reduceri de personal. Nu va mai avea atâtea lucrări, așa că îmi mulțumește și mă trimite acasă.
În numai câteva zile, întregul nostru orășel liniștit a devenit un haos. Magazinele au început să se închidă rând pe rând, toți mai mulți oameni disperați vindeau tot ce aveau.
Astăzi sunt singurul client de la Vasile din local.
– Mare ghinion avem noi, Ioane, îmi spune Vasile plin de supărare.
– Așa este, din caza crizei mi-am pierdut casa. Nici nu mă mutasem în ea. Norocul meu a fost că am renunțat printre primii. Acum casele valorează jumătate din cât valorau acum o lună. Prea mulți vând și nimeni nu cumpără. E o nenorocire.
– Și pe mine m-a lovit! Plătesc acum o dobândă uriașă pe care am făcut-o ca să am mai multe locuri, am adus și televizorul cel mare. Pentru cine, Ioane? Pentru cine am făcut asta? Pentru clienții mei, care erau din ce în ce mai mulți. Și uită-te acum. Suntem doar noi doi. Pentru asta m-am băgat dator la bancă?
Vasile pleacă amărât în beci, ca să aducă încă o vadră de vin, să ne înecăm amarul. Rămân singur. Televizorul este pornit, sunt știrile. Iau telecomanda și dau drumul la sonor.
Câteva știri despre accidente rutiere. Apoi îl văd pe crainicul din seara tristă. În spatele lui același mesaj: VINE CRIZA! Acum îl pot auzi:
– „VINE CRIZA!”… Un mesaj penetrant! Un mesaj ce ne arată o lume nebună! O carte care, prin măiestria autorului, ne transportă în anii 1930 – 33. Autorul ne descrie cu lux de amânunte dramele acelor timpuri, drame care celor de astăzi le sunt atât de departe…
O carte? Despre criza din 33? Pentru asta m-am speriat? Deci nu vine nicio criză? Uff… ce am făcut?
Acum a început o criză, întreg orașul este în ea. Se adâncește pe zi ce trece, va cuprinde încet încet tot statul, apoi întreaga țară și în curând vom vorbi de o criză globală. Totul se petrece cu o viteză amețitoare. Mă gândesc acum că această criză a început, pentru că nu era sonorul de la televizor pornit.
Sau poate eu sunt de vină?
Eu n-am avut speranță, n-am avut încredere, nici optimism. Acum totul se răsfrânge asupra mea, asupra prietenilor mei și asupra lumii întregi. Toate îngrijorările și gândurile mele negre s-au adeverit și m-au lovit precum un bumerang. Partea și mai rea este că-i afectează și pe ceilalți. Eu singur mi-am creeat această realitate de coșmar. Dacă eram plin de bucurie, de iubire, dacă eram detașat și plin de optimism nimic nu s-ar fi întâmplat. Acum eram cu dulcea mea soție în brațe, bucurându-ne de noua noastră casă.
Autor text: Răzvan
De același autor: Trepte spre Cer
Comentarii (19)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Spre deoasebire de celelalte articole din seria „File de lumina” la acesta nu am vazut pana acum nici un comentariu.Multi se recunosc in Vasile si Ion din America chiar daca traiesc in Romania. Noi suntem singurii care ne distrugem visele deoarece nu le ancoram in realitate.Trebuie sa credem in visele noastre.Ganditi-va ca multi s-au imbogatit in acesti ultimi 3 ani.Cam cu cat au saracit ceilalti.Atunci unde e criza? Va intreb!?.E in mintea si in sufletele noastre.Ne-am intins mai mult decat ne era plapuma doar ca sa ne mandrim ca am realizat mai mult decat celalalt( parinte ,frate, coleg, prieten…dusman) In mintea bolnava a multora viata este un concurs si din aceasta cauza esueaza.Viata ne-a fost data sa o traim si nu sa o irosim dovedind cuiva, ceva.Vedem inceputul si sfarsitul drumului nu si parcursul acestuia, care face totul.Mananca, traieste, iubeste! Iar daca in toate astea exista si Dumnezeu atunci calatoria noastra va fi placuta!!!!!!!!!!!!!!!!!
Oricum e bine ca actiunea se petrece „pe Coasta de Est a Statelor Unite”. Deci fooaaarrttteee departe de Romania! Si mai inteleg ca niste romani care au ajuns pe acolo au „bagat in criza” un intreg orasel american!
Deci, stati linistiti, astfel de personaje (negative) nu mai exista printre voi, ei au emigrat peste ocean, pentru ca „vroiau sa faca bani”, deci bine ca au plecat! Daca le sta mintea doar la un trai mai bun! Bine ca au ramas in Romania numai oameni integri si de inalt nivel spiritual. Care n-ar emigra decat in Nirvana!
Scuza-ma Razvan, dar faza cu „Eu n-am avut speranță, n-am avut încredere, nici optimism.” mi se pare destul de falsa! Adica exemplul e destul de prost ales.
Mi se pare ca a avut toate aceastea, ca d-aia a emigrat si d-aia a luat credit. Altfel, daca n-avea nici una din astea, statea „cu capul la cutie” la el acasa unde isi umplea debaraua de conserve si isi punea yala dubla la usa.
Oricum, stai linistit, am inteles mesajul cu gandirea pozitiva si optimismul si toate astea, bla-bla, doar ca exemplul nu e potrivit.
O zi minunata si ganditi pozitiv.
Salutari calduroase,e un pic mai complex subiectul , noi cream de la trei nivele,iar aici respectivii se refera la nivelul constient,in sensul ca nu au continuat sa gandeasca pozitiv,sa-si urmeze visul..Sigur,daca de acolo vor sa creeze,sunt liberi sa faca asta..Insa putem sa incepem sa ne lasam ghidati de suflet,sa incepem sa ne abandonam vietii..Iar in cazul acelor persoane,poate ca sufletul lor a creat experienta respectiva,nu neaparat gandirea lor negativa..Poate ca a fost necesar sa ajunga in acel punct de rascruce,in care sa-si reevalueze prioritatile in viata,sa vada pe unde se afla Dumnezeu pe lista prioritatilor lor,daca se afla pe ea..Eu personal cred ca despre asta este vorba..Multa dragoste,multumesc pentru toate postarile,o zi in pace…
crizele vin si pleaca .acesta e rolul lor.omenirea merge inainte.
Imi place abordarea asta: rolul crizei este sa treaca. Eu zic s-o ajutam, ca pe o batranica care trece strada, cu cat o ignoram, cu atat ramane langa noi. Daca o ajutam sa treaca, scapam mai repede! ;)
Stii povestea cu cei trei copii care au ajutat o batranica sa treaca strada ? De ce trei ? Pentru ca, problema era ca batranica NU vroia sa treaca strada !
Percep articolul ca fiind incarcat de pesimism si tristete.Asa este e criza ,dar nu trebuie sa ne pierdem cu firea,omenirea a traversat periodic asemenea situatii ,bunicii nostri,parintii nostri,acum este rindul nostru…….In 2006 cind mi-am pierdut farmacia eram la un pas de a ma pierde pe mine ,dar ajutata de familie si de niste cursuri de marketing-culmea americane mi-am revenit incet ,m-am reechilibrat,m-am reorientat si in final am supravietuit.Si culmea este ca nu mai sunt demult tinara.Am constientizat cit de mare este puterea gindului pozitiv,am resocializat cu oamenii din jurul meu,am alungat tot ceea ce era negativ,m-am inconjurat de oameni si animale pe care le iubesc.Ar trebui sa facem cu totii la fel !Ar trebui sa ne ajutam unii pe altii si nu sa ne panicam.In acest lant presa scrisa si vorbita joaca un mare rol dar consider ca nu isi face datoria asa cum trebuie !
oups…..criza nu e o furtuna sau o ploaie….este un fenomen creat de niste indivizi ce stau la bordul economiei mondiale si care in functie de interesele lor intr-un domeniu sau grup de domenii…apasa pe butoanele corespunzatoare….vor imobiliare…scad preturile la imobiliare iar dealerii de imobiliare pierd…vor sa saraceasca un segment de populatie…intai ieftinesc creditele si ii momesc pe oameni la credite si dupa aceea cresc dobanzile si oamenii saracesc…martor la fluctuatiile astea …trebuie sa te protejezi cum poti…si sa inveti sa inoti….cum poti…
Omenirea este creata sa construiasca …dar unii au virusul distrugerii si atunci…se intampla ganduri de genul” …cum sa omor capra vecinului ca sa i-o vand pe a mea….”
Multumim Razvane ca ne dau seminte de reflectii….
Buna ziua, va doresc un an bun dvs. si tuturor celor care va viziteaza. Sunt foarte multe materiale publicate de dvs, care-mi merg la inima. Acesta mai putin, deoarece pare sa creeze o anumita stare de invinovatire. Cat am fi fe pozitivi si optimisti se vede foarte clar ca toata industria a fost stearsa de pe fata pamantului, ca agricultura este si ea acaparata de vestici, ca ni se inoculoeaza ideea ca nu suntem buni de nimic noi romanii. Atata timp cat nimeni nu este tgras la raspundere dintr cei care au pulverizat bunurile Romaniei, nu stiu cat bine va fi. Nu am avea nevoie sa ne caciulim la mila nimanui daca toti cei care au fost la carma acestei tari si care nu pot sa justifice bunuri si averi nu pot fi trasi la raspundere si sa inapoieze banii pe care nu-i pot justifica, Nu vi s-ar parea normal ca aceeia care au fost platiti sa administreze averea, dreptatea si binele Romaniei sa dea inapoi tot ce vau riusipit/ Culmea ei au fost platiti cu bani grei. CE INSEAMNA CA „ISI ASUMA RASPUNDEREA?DE CE NU SE VORBESTE DESPRE FONDURILE EUROOPENE pe care „onoratul zgariat pe gati, cu ouale numarate” impreuna cu cei care i-au stat aproape, nu le-au accesat?dar au luat bani pentru ceea ce nu au facut? Care tari din aceasta minunata Europa Unita, au renuntat la armata, servicii de sanatate, transporturi, industrie, agricultura? Despre ce vorbim cana legea este numai pentru Vitei?
La toate tewleviziunile sunt filme cu crime, prostituate si mai nou sau mai vechi gay, sfarsitul lumii, istoria tuturor statelor europene, chinezesti si coreene si de aiurea, sfarsitul pamantului, etc Pe cand si istoria romanilor cu Gelu, Glad si Menumorut? Cu Cucuteni, Stefan, Mircea, Mihai-Viteazul? DA, supravietuim, dar asta sa ne fie ADEVARATA VIATA? In credinta ca nu am fost creati sa cedam la infinit si sa nu ne autoculpabilizam pana la neantizare, va urez numai bine!
Este unul din articolele pe care ai putea sa-l interpretezi ca negativist ! Razvan ,te felicit pentru acest articol ! La noi in tara – Romania – pentru anumiti oameni nu a fost si nu este criza . Depinde de fiecare om in parte ce vrea de la viata , cat este dispus sa plateasca pretul pentru cea ce isi doreste de la viata . Orice in viata are un pret .Fiecare dintre noi cand vrea sa faca ceva , sa inceapa sa faca ceva, trebuie sa plecam la drum cu multa credinta ca pot sa fac lucrul respectiv ; Credinta in Dumnezeu ,sa nu o punem niciodata la indoiala .In momentul cand ceri ajutor de la Dumnezeu intotdeauna exista trei raspunsuri : 1 – da , se poate ; 2 – da, se poate ,dar nu chiar acum ,si 3 – am altceva mai bun pentru tine decat cea ce imi ceri tu .Avem exemplul Doamnei Carmen cu farmacia – dansa s-a reorientat , a ales altceva sa faca , nu si-a pierdut credinta ca poate sa faca altceva , pentru ca a stiut tot timpul ca nu este singura , ca este cineva care nu a parasit-o niciodata , si acel cineva este Dumnezeu ,care a sustinut- o , i-a dat puterea si increderea in propria persoana sa inceapa altceva cu totul diferit de ce a dorit domnia sa . O felicit ,si ii doresc putere de munca si reusite pe masura efortului si daruirii sale ! Inca o data te felicit Razvan si iti multumesc pentru acest articol , plin de invataminte !
Bun subiect. Si incitant. Iata ca s-a transformat in dezbatere. Si ce comentatori si cititori destepti avem, nu-i asa, Razvan ? Stii sa ne starnesti , sa ne scoti la…rampa .
Cazul mi se pare plauzibil, rupt chiar din realitate . Ion si Maria (cele mai comune nume proprii romanesti) pleaca in America sa-si realizeze visul ,care este si visul oricarui american de mijloc : o casa proprie cu un petec de iarba ,bineinteles dotata cu toate comoditatile, cu masinile aferente , absolut necesare pentru deplasarea membrilor familiei etc.Pana aici,totul e bine si frumos .Ei au plecat normal ,se pare , nu in conditii grele si riscante , se pot intoarce in tara oricand sa-si vada rudele si prietenii.
Deci : curaj mediu .Numai ca, vazandu-se amandoi cu job-uri , dupa numai doi ani, fac un credit cu rata lunara de peste 3/4 din venituri .Pe ce s-au bazat ? Pe o eventuala marire de salariu ? Miscare complet riscanta si nerealista. Au contat ca vor fi buni de munca si perfect sanatosi , nu vor avea copii= cheltuieli suplimentare , eventuale accidente (Doamne fereste !) De unde aceasta siguranta care nu este credinta in Dumnezeu si nu are nimic metafizic ?Oamenii merg la barul prietenului Vasile care, de asemenea se lanseaza in cheltuieli excedentare .Facand un asemenea imprumut, normal ca eroii nostri au devenit vulnerabili si tematori.
Sa ne fie cu iertare, s-o fi crezand ca America este tara tuturor posibilitatilor dar eroii nosti imi par extrem de creduli . Cu o asemenea mentalitate Ion si Vasile ar fi intrat in conflict cu bancile si fiscul in orice tara din lume, inclusiv Romania. Cunoastem cu totii vecini, prieteni, rude , in scumpa noastra patrie (fara nicio ironie !) care au girat cu apartamentul ori casa pentru un imprumut ,pentru a incepe o mica afacere proprie si , neavand succesul scontat, au pierdut tot si au ramas pe drumuri .
Deci, facand un asemenea imprumut, e normal ca eroii nostri au devenit vulnerabili si tematori. A fost de ajuns o stire, inteleasa gresit, pentru a declansa frica . Panica se propaga apoi (ca in aria calomniei ! ) si cuprinde ,exagerand un pic, tot mapamondul .
Fac o mutare grabita, renunta la casa , reziliind contractul , platesc penalitatile dar salveaza restul (altii pierd mult mai mult , deci au mai mare nenoroc !)
Dar cred ca , una peste alta, au cazut bine. Sunt tineri, sunt sanatosi . Ion isi va gasi de lucru si ,la urma urmelor, o poate iubi pe Maria si intr-o locuinta inchiriata, nu asta este problema. Daca au invatat ceva din lectia de viata, data viitoare le va fi mai usor.
Ce am inteles noi din pilda ? Fiecare , dupa credinta si stiinta lui . Daca judecam pragmatic, sa ramanem in pragmatism . Unii filozofeaza si sunt fericiti in sanul naturii, nici nu au nevoie de acoperis sau hrana ! Buna ziua, Adi, mi-ai placut !E baietel sau fetita ?Vreau sa spun, catelus/ul/a ?
Bravo , Razvan!
La final ai inteles ca noi suntem creatorii propriei realitati, si fiecare experienta este o ,oportunitate pt noi sa crestem si sa evoluam! Numai bine iti doresc si sunt convinsa ca déjà realiatatea ta este una mult Mai buna azi! Numai bine iti doresc!!!
Buna seara.
Realizez ca articolul postat este o fictiune,dar eu vreau sa va spun cateva cuvinte din experienta.La inceputul anului 2008 mai eram inca in California,Los Angeles,eu si fiica mea.La sfarsitul lunii mai 2008 eram deja in Romania,eu,rezident permanent in State si fiica mea,cetateam american.Din cauza de…criza economica si nu doar o fictiune.Fiica mea terminase o facultate in Bucuresti cu medii foarte mari si-si luase un masterat in State,tot cu medii mari.Nu judec cum ajung unii in State sa-si faca un rost de invidiat,dar ce am trait noi este experienta la prima mana.Criza economica din State,si de la noi,este un fapt real.Imi permit sa spun ca ,oricat de optimist esti,ori cat de increzator esti in puterea ta,in lumea fizica tridimensionala,daca nu te incadrezi in limitele impuse de SISTEM,nu esti de cat un fiasco.Ne dorim mult alinierea la lumea occidentala si pentru aceasta ne impunem un mod de viata si un crez care nu ne caracterizeaza…rezultatul?Fiecare dupa cum COMPROMITE. A compromite este verbul care spune mult despre succesul sau esecul cuiva.
Sa aveti o seara buna,Sefora
NAMASTE ! draga Razvan . Tare multe PILDE ne-ai TRANSMIS de la DIVINITATE prin aceasta INTAMPLARE DE VIATA. Consider ca unele din aceste PILDE sunt urmatoarele : 1. SA NU FACI PRESUPUNERI ! ( „…din pacate sonorul e oprit . Nu am auzit ce spune….”) 2. SA NU AI ASTEPTARI ( „E greu, dar sper sa fiu promovat ,si o sa castig mai mult ” sau „pentru clientii mei , care erau din ce in ce mai multi …” ) 3.DE CE TI-E FRICA ,DE-AIA NU SCAPI ! ( „toate ingrijorarile si gandurile negre s-au adeverit …”) 4. SUNTEM CU TOTII UNA ! ( „partea si mai rea este ca-i afecteazai pe ceilalti ….”) 5. A TRAI EXPERIENTELE PE CARE VIATA NI LE OFERA ESTE OBLIGATORIU , DAR SA SUFERI DIN CAUZA LOR , SAU A NE BUCURA DE ELE , ESTE OPTIONAL (daca eram plin de bucurie …) 6. TRECUTUL ESTE ISTORIE ( „cartea despre criza din 30-33 „) , VIITORUL ESTE MISTER (in numai cateva zile intregul orasel a deveit un haos) PREZENTUL ESTE UN DAR ……….Oricum …. TRECE SI ASTA . MULTUMESC DIN SUFLET RAZVAN . Pace acceptare si bucurie
Cele doua forte care misca omenirea au fost si inca mai raman: FRICA si BANUL. Dumnezeu zambeste ingaduitor cand ne vede cum ne chinuim ca niste copii la groapa cu nisip. Copiii mai mari si cu jucariile mai puternice ii bat pe cei mai mici. E in firea lucrurilor(de s-ar schimba odata asta!) ca oamenii sa controleze si sa se simta puternici numai prin supunerea si suferinta semenilor.
Cand vom creste (si pana la urma va trebui totusi s-o facem!) vom face saltul necesar pentru a crea viitoarele doua forte care vor misca in continuare omenirea: IUBIREA si CONSTIINTA.
Dar pentru asta trebuie sa mai cadem, sa ne mai smiorcaim, sa ne mai lovim de greutati si obstacole pentru ca in final sa deschidem ochii si sa constientizam ca „groapa cu nisip” e suficient de incapatoare pentru toti si, culmea!, ne ofera tot ce ne dorim, tuturor.
Dar pana una, alta, omenirii ii trebuie timp sa mai creasca, sa deschida ochii si sa se maturizeze.
UAU! Ce de comentarii. Inseamna ca ai deschis o tema la care multi au de spus ceva. Ma gandesc ca Rodica Stoica, asa ca nu mai scriu si eu Chiar azi am recitit din” Zero Limite”de Joe Vitale : „Scapa de amintiri, criza si alte probleme vor tot exista pana nu le stergem din aminiri. Nu s-ar fi agitat atata, daca nu exista in subconstient ca parintii ce greu au dus in timpul marilor crize economice. Criza noastra e noua , o acceptam si o eliminam asa cum noi vom sti. NU FRICA CI IUBIRE.
Sunt 2 in 1, adica Ion si Maria, pentru cei 2 copii ai mei. Si am luat acum cativa ani (inainte de criza) un credit care a devenit , in timp, o piatra de incercare pentru familia mea. Am inceput o casa, pe care constructorul a lasat-o balta, pe care acum nu am cum sa o mai termin. Sunt multe luni acelea in care ma intreb daca Dumnezeu ma ajuta sa fac atati bani cat sa platesc rata si sa asigur copiilor mei cele necesare. Si de fiecare data acei bani sosesc, exact cat este nevoie.Reversul medaliei o sa vi-l spun indata :am invatat sa-mi pun in fiecare zi Spiritul si Sufletul, al meu si al copiilor mei in mainile Tatalui, am inteles ca aceasta este lumea creata si ca cel mai important lucru este lectia pe care o invat si cea pe care o predau copiilor mei, cu acestea voi ajunge Acasa. Am invatat in 3 ani sa-mi depasesc limitele si ca trebuie sa platesti pentru tot ce gresesti. Nu vad rasaritul si apusul soarelui de pe balconul casei, dar am invatat sa rasar in suflet cu soarele si sa inteleg ca acestea sunt lucruri trecatoare si, ca daca ma doare, inseamna ca mai am de platit si lectii de invatat. In mainile Tatalui Ceresc e cel mai bine, El imi da ce si cand am nevoie, invat acum sa fac voia Lui si nu a mea. Intre timp, stiu ca vine si ziua cand cel care trebuie sa vada rasaritul de la balcon, va apare si va spune acelui loc, acasa.
Eu zic ca se potriveste de minune pt acest articol, unul din filmuletele mele preferate: American Dream
http://www.youtube.com/watch?v=ZPWH5TlbloU