Compasiunea
Cu multă vreme în urmă, o bătrânică zdrenţăroasă umbla pe străzile satului, pentru a cere ceva de mâncare. Mulţi o alungau, alţii îi dădeau resturi stricate sau coji de legume. Doar o pereche de bătrânei au primit-o în casa lor şi au pofit-o să se aşeze lângă foc, pentru că era iarnă. Apoi au aşezat-o cu ei la masă şi au povestit cu ea îndelung. La plecare i-au pregătit şi un pacheţel de drum, din puţinul pe care îl aveau.
A trecut timpul şi au sosit în sat vestitorii regali, invintându-i pe toţi locuitorii să participe la banchetul organizat de împărăţie. Toţi sătenii şi-au pus hainele de sărbătoare, care mai de care mai strălucitoare şi s-au dus la palat. Cei doi bătrânei ai noştri aveau şi ei niste straie mai „de duminică” dar, mult mai modeste decât ale celorlalţi. S-au îmbrăcat şi s-au dus şi ei la palat dar, simţindu-se mai sărmani, s-au aşezat pe locurile cele mai ferite. Au apărut ospătarii regali şi au început să reverse în farfuriile invitaţilor grămezi de resturi de mâncare, oase, coji de legume şi alimente stricate. Sătenii s-au scandalizat, mai ales atunci când au văzut că doar cei doi bătrânei au fost serviţi cu mâncăruri proaspete şi bune.
La scurt timp a apărut şi bătrânica zdrenţăroasă. A făcut un tur de sală şi apoi şi-a lepădat veşmintele petecite lăsând la iveală o rochie strălucitoare: era Regina!
Autor: Bruno Ferrero
Comentarii (17)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
De la bunici am invatat ca atnci cand dai altui om ceva sa ii dai ca pentru tine. Indiferent cine e. Orice dai din mana ta te reprezinta pe tine fie ca este vorba, fapta,dar sau pomana. Orice om merita ceea ce tu meriti, poti, si oferi din ceea cea ai si vrei cu adevarat sa oferi.Bunicile spuneau ca atunci cand ii oferi unui om care iti cere din ceea ce ai si poti imparti, inseamna ca imparti cu Dumnezeu. Fii fericit ca ai. Este bogat cel ce isi poate rupe din ceea ce are si oferi celui de langa el – fie chiar si un colt de paine.Eu recunosc ca ofer cu drag la copii pentru ca acestia indiferent ce primesc stiu sa iti ofere in dar un zambet si stelute in ochi. Si recunosc ca nu am mai dat la cersetori cand mi-am dat seama ca aceasta este de fapt o profesie. Stiu ce inseamna sa treaca zile intregi fara un ban in buzunare chiar daca pe strada iesi imbracat curat si elegant. Elegant inseamna cu bun gust asortat nu scump. Stiu ce inseamna fiecare zi de munca, ce insemna sa ai bani foarte multi si ce inseamna ca dintr-o conjuntura nefavorabila a sortii sa pierzi tot si sa o iei de la minus. Bunica m-a invatat ca in viata poti sa castigi sau sa pierzi, important este cine esti tu cu adevarat, sa nu te pierzi pe tine. Incercarile te calesc precum otelul si nu te intreaba daca vrei sau daca iti place – ele vin. Am colegi si parteneri care au clacat in fata incercarilor. Au luat-o razna fie de la prea multi bani,fie din cauza unei evolutii rapide de succes, fie din cauza greutatilor sau a unor pierderi.Bunica spunea ca stiinta unui om este in primul rand stiinta echilibrului in toate si a recunoasteri ca toate sunt trecatoare si schimbatoare. Si tot ce facem are o cauza,un efect atat fata de noi cat si fata de cei din preajma noastra. Si mai spunea sa fiu atenta ca cea ce fac bun sau rau sa platesc eu, nu copiii mei. Cand am avut succes, ma duceam de sarbatorile crestine si nu numai cu diverse produse la orfelinate si azile.Mi se sfasia inima de ceea ce vedeam. Am vazut cum personalul isi luau cu masinile acasa ceea ce primeau sarmanii iar acestia se alegeau doar cu ceea ce le inmanam personal.Mai particip voluntar si anonim la diverse evenimente si ma simt bine ca pot aduce macar un zambet sincer si pot fi real langa oameni care chiar au nevoie si se bucura de prezenta unui om alaturi de ei cu o gluma, o poveste, o mangaiere o alinare. Daca se vindeca sau pleaca e decizia fiecaruia fata de sine si de Dumnezeu. Si mie imi face bine pentru ca in fiecare dintre ei vad o alta parte din mine care ar fi putut fi. Nu stim cararile vietii de aceea este bine sa pretuim fiecare clipa si sa avem intelepciunea de a invata si de a respecta viata sub toate aspectele ei.Cu respect
Compasiunea,empatia si dragostea pentru oameni este cel mai profund sentiment daruit omului de catre Dumnezeu.
Batranii si copiii imi ofera cele mai frumoase clipe.Am avut niste bunici minunati,iar cei doi batrani imi amintesc de ei.Stateau aproape de marginea satului si cand ajungeau straini la poarta lor bunicul ii primea si pt.ca nici ei nu aveau prea mult le dadea paine,branza si ceapa,ceva cu care sa se inveleasca,cateva vreascuri pe foc,dar niciodata nu i-ar fi lasat sa plece de la poarta fara ceva.Sunt convinsa ca de la ei am mostenit aceasta dragoste pt. batrani,fiindca desi nu mai am decat o matusa fac tot ce pot (si pot)pt. cei din jurul meu care au nevoie de ajutor(sub diverse forme).Mi se umple sufletul de caldura cand vad un batran zambind.Ei si copiii sunt adevarate comori ale lumii.Pace si lumina!
Lilica ,in ce oras locuiesti ?In caz caz ca locuim in acelasi oras , vino cu mine sa vezi batrani zambind.
Cand pentru o clipa dai dovada de EMPATIE si ” te pui in locul celuilalt ” , sau faci ce-ti „SPUNE INIMA” , sau „iti astupi urechile ” la „ce-ti spune” EGO-ul : „e o zdrenturoasa” , sau realizezi ca TOTI SUNTEM FIINTE indiferentte de haina sau „rangul’ pe care le purtam,sau cand ajungi SA NU MAI DISPRETUIESTI , sau TE BUCURI cu adevarat pentru ca ai reusit SA DARUIESTI CEVA , fara sa astepti recompensa, oare nu inseamna aceasta ca putem fii si ramane OAMENI FRUMOSI ce si-au redescoperit DIVINITATEA DIN EI ? Eu consider ca da .ATITUDINEA fata de orice situatie ivitita in VIATA depinde numai de ALEGEREA NOASTRA. Tot ale noastre sunt si CONSECINTELE REZULTATELOR ATITUDINILOR SI ALEGERILOR NOSTRE. Pace si bucurie
Ma refer strict la sursa …., decat sa tot inventezi situatii, personaje, conexiuni, sentimente, etc., mai bine ai posta comentarii pe marginea mesajelor `channeling` (o varianta). Debusolezi si dezinformezi lumea cu `telenovelele` astea. De exemplu ai putea sa comentezi pe marginea unei carti cum este `Din tainele vietii si ale universului` de Scarlat Demetrescu care este STIINTA! . Te incadrezi strict in zona falsilor profeti si nici macar nu-ti dai seama…, te-as compara cu majoritatea preotlor din tara asta care `presteaza servicii` pentru comunitate dar nu vad si nu simt ce spun. Apropo, cam cate `mesaje` trebuie sa postezi pe zi ca sa mearga `biznizu`?
Cand ii spui cuiva ca viata este frumoasa inseamna ca dezinformezi? Stiinta este stiinta, nimic mai mult sau mai putin. Iti poate oferi ea fericire? Prea putin. Iti ofera confort, bunastare si multe alte beneficii. Dar poti compara o descoperire uluitoare in galaxia X cu un zambet de copil? Ce te face sa te bucuri mai tare?
Acest „bizniz” cum ii spui tu nu mi-a adus niciun leu, din contra, mi-a adus multe cheltuieli si mult efort si timp investit.
Ti-am raspuns multumitor?
Iti doresc sa ai o zi minunata, in care sa nu te mai gandesti la altii, cu meritele si defectele lor, in care sa te bucuri pur si simplu de tot ce este frumos, de prieteni, de familie si de tot ce iubesti!
Asa e, ar trebui sa ma gandesc numai la ale mele, numai ca , vezi tu, de multe ori te descoperi in raport cu ceilalti si uneori se intampla sa-i descoperi pe altii in raport cu experienta ta personala. Recunosc, am fost mult prea dur in afirmatii dar e un sambure de adevar acolo pe care nu ar trebui sa-l ignori. Din cauza nivelului redus al unor mesaje, unii ar putea crede ca sunt in regula sufleteste, cum dealtfel se intampla in cazul amatorilor de telenovele. Cartea pe care ti-am adus-o in atentie, dupa cum cred ca deja ai aflat, nu e stiintifica, e pur spirituala. Calea asta a mantuirii, singura posibila dealtfel, se pare ca e un camp de lupta, o mare suferinta in care nu e loc de lacrimi…, o spun in calitate de pacatos si poate mai rau de-atat! O zi minunata si iubirea de frumos nu ajuta prea mult, trebuie cautata originea lucrurilor, sensul lor, apoi vine si intelegerea, iubirea adevarata!
Eu ma refeream la stiinta ca la un rezultat al cunoasterii. Ideea ca doar un drum ajunge la adevar este dupa parerea mea gresita. Din punct de vedere intelectual poti cauta, invata, intelege si privi pana in miezul lucrurilor. Apoi poti constata ca suferinta, chinul, zbaterea si toate sacrificiile nu sunt neaparat necesare. Ce inseamna pacatos? Si sa nu-mi raspunzi ca e un om care comite pacate.
Pe de alta parte, un zambet, o iubire adanca venita direct din inima te pot aduce mai repede pe calea spre adevarul din inima ta.
Evident, credinta ajuta si fiecare articol zilnic ajuta la apropierea de adevar. Nimic nu se face dintr-o data. Unii nu vor, altii nu pot, iar pentru altii pur si simplu nu a venit timpul.
Asa este, multumesc!
Aceasta poveste ne aminteste ca multi dintre noi nu sunt luati in seama desi avem ceva interesant si important de spus .
Suntem ascultati doar daca avem notorietate .
asa e
Frumoasa si pilduitoare poveste
Compasiunea ne defineste pe noi ca oameni.Compasiunea ,daruirea, ne lumineaza sufletul.
Felicitari ,Luiza pentru comentariul tau,mi-a placut mult!
Cred ca acest blog a fost scris pt.mine . Azi am alungat o cersetoare, pentru ca ma durea stomacul si eram nervoasa,” ea era mai sanatoasa”. Apoi am scris o scrisoare surorii mele si am povestit ce frumos am sarbatorit a 50-a aniversare a casatoriei, organizat de primaria orasului nostru si ce cadou frumos am primit… Abia acuma-mi dau seama ce egoista sunt cateodata. Multumesc, adevarul e ca nimic nu este intamplator, doar sa fim atenti, sa sesizam cand ni se raspunde ….
Acum citesc aceste rinduri si gindul m-a purtat la povestea FRUMOASA SI BESTIA pe care i-am citit-o in nenumarate rinduri fetitei mele care acum are 6 anisori.Tot aceasta poveste am pus-o in discutie intr-o tabara NLP pentru ca am considerat ca este potrivita temei date.Acum sint departe de copii mei,de intreaga mea familie,de prieteni,de tara mea.Trec prin momente destul de grele si-n tot acest timp ma tot intreb:ce ne-ar costa sa fim mai buni?ce ne-ar costa sa fim mai amabili?ce ne-ar costa sa fim mai generosi?.Si este atit de usor…….sa daruim din suflet.
Pana la urma,in viata,AI CEEA CE DAI !
Am observat ceva : CA SUFLETELE DE LA CARE PRIMIM CELE MAI PROFUNDE LECTII,SUNT CELE CARE DEPIND DE NOI,INTR-UN FEL SAU ALTUL : COPIII,BATRANII SI ANIMALELE !
Am invatat de la batranii familiei mele ca :”DAR DIN DAR SE FACE RAI !!!” Poveste se vrea pilduitoare si de inteles pentru cei care sunt pusi in fata unei persone nevoiase! Vreau sa va relatez o intamplare petrecuta cu ceva ani in urma , cam tot prin luna august. Da asa era …august , pentru ca aparusera in piete pepenii galbeni. Eram cu sotia mea intr-o piata si ne-am oprit la o taraba cu pepeni galbeni. Incercam sa alegem , cum ne pricepeam si noi, un pepene mai aromat, mai copt ..in fine mai bun. Langa noi era un batran, slab , inalt , imbracat cu niste haine vechi, dar ingrijit peticite si foarte curate. Avea in mana un pepenas , poate ceva mai mare ca un mar
( un mar din cele mari, ce vin din export…) si a intrebat vanzatoarea cat costa . Vanzatoarea a spus un pret , destul de mic avand in vedera cat de mic era pepenasul, dar batranul probabil ca si acel pret era prea mare pentru buzunarul sau. A multumit, l-a pus usor pe taraba si incet a plecat. In clipa urmatoare, si eu si sotia ne-am privit in ochi, am ales un pepene ceva mai mare . l-am cantarit si am plecat dupa batran, sotia ramasa sa-l plateasca. Nu stiam cum sa-l abordez, pentru ca era clar nu era un cesetor , si avea o demnitate deosebita in purtare si in priviri ( desi un pic trista) . Pe loc m-am hotarat sa-l mint si I-am zis : Stimate domn va cer scuze ca va opresc ,
v-am vazut la pepeni si m-a surprins faptul ca semanati foarte mult cu bunicul meu! Va rog in acest sens sa primiti acest pepene in amintirea bunicului meu.
Batranul s-a oprit surprins, m-a privit in ochi si apoi ma mangaiat pe obraz spunandu-mi: Tinere …nu cred ca seaman cu el, dar te inteleg si iti multumesc pentru gentiletea ta ! Bunicul tau este , sunt sigur , fericit ca are un asa nepot. Nu am vrut sa ma laud, dar aceasta intamplare mi-a ramas in amintirile mele si de cate ori o redau mi se umezesc ochii. Acel batran arata ca o fiinta spirituala, parca nepamanteana ,….asa slab, cu parul bogat dar alb complet, cu niste maini fine cu degete lungi ca de muzician sau pictor…cu o noblete superioara in saracia sa totusi. Nu stiu cate fapte bune oi fi facut eu la viata mea, pentru a fi primit frumos de Cel De Sus , dar asta sunt sigur ca va cantarii ( cel putin asa sper si cred..) Inca odata imi cer scuze si va asigur ca intentia mea a fost sa redau ce mult a contat pentru acele batran un pepenas , un lucru infim, dar care era prea scump pentru el ! Sunt sigur ca atunci cand ma voi duce in campiile vesnic verzi, ma va astepta cu un pepene urias , pe care sa-l savuram impreuna ! Pace si iubire va doresc !