Cel mai de preț dar
Cândva, pe o margine de lume, într-un sat îndepărtat trăia un suflet de artist, talentat și înțelept. Maestrul adora copiii și îi plăcea să îi răsfețe cu daruri încântătoare: lucrușoare mici, născute dintr-o mare pasiune, foarte frumoase, dar… fragile!
Oricât de mult se străduiau bieții prichindei să fie grijulii cu noile jucării, fermecătoarele daruri se spărgeau zgomotos, transformându-se în cioburi. Micuții disperați plângeau cu amărăciune. Iar peste ceva timp, bătrânul înțelept le oferea alte daruri minunate: amețitor de frumoase, dar… și mai fragile!
Într-o zi, părinții copiilor, copleșiți de drama piticilor, au bătut la ușa bătrânului:
-Maestre, ești atât de înțelept! Știm că le dorești copiilor noștri numai bine! Dar de ce le faci astfel de cadouri? Sunt încântătoare, dar atât de fragile!
Bătrânul înțelept le răspunse, zâmbind:
-Vor trece doar cățiva ani și cineva le va oferi… INIMA SA. Din bucuria de a primi aceste lucruri mici, frumoase dar fragile și tristețea de a le pierde într-o clipă, vor învăța să fie un pic mai grijulii cu… ACEL DAR.
Autor: necunoscut
Mulțumim cititoarei Lumi pentru aceasta poveste deosebită
Comentarii (9)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Consider ca una din PILDELE ce „emana” din aceasta scurta ‘povestioara cu talc” este aceasta : In viata SA NU FII ATASAT DE CAVA („jucarii”, lucruri materiale .proprietati, diplome,faima succes samd) sau CINEVA . Dupa cum reiese foarte sugestiv din „povestioara” ,PIERDEREA a cava (sau cineva) de care TE-AI ATASAT creaza disperare, tristete si lacrimi ……sau „inr-un cuvant ” – MACINARE (AUTODISTRUGERE) INTERIOARA. De multe ori ATASAMENTUL e confundat cu IUBIREA !!!. IUBIREA NU INSEAMNA ATASAMENT !!!. Sa avem grija de IUBIREA PRIMITA ,cum ne recomanda Inteleptul ! Cineva spunea : „CELE MAI PRETIOASE DARURI pe care le poate face un OM sunt „particele ” din TIMPUL SAU ,din EXPERIENTA SA si din INTELEPCIUNEA SA ! Inteleptul din povestioara, chiar asta facea. VA MULTUMESC . Pace si bucurie
…si eu sunt de acord cu ce spuneti, dar ma tem ca povestioara era mai simpla, cu o morala de genul similaritatii: ai grija sa nu spargi/ distrugi ceea ce ti se ofera in dar. Darul material (jucariile) la inceput , cand esti copil si asta conteaza cel mai tare pt mintea „ta”, va fi substituit cu darul spiritual, afectiv de mai tarziu -inima, iubirea, prietenia etc.
P.S. Imi place f. mult urarea dvs, de fiecare data: „Pace si bucurie”………… ! Asa sa fie… Multumesc pt particelele din timpul dvs, experienta, generozitatea, grija dvs. pe care le regasesc aici ! …
aveti dreptate „batrine Dan”atasamentul,nu-i IUBIRE-este sufocare-mai ales in ceea ce priveste fiinta de linga tine!a darui si a primi cu recunostinta,fara a clama =IUBIRE. lumina si iubire!
înţeleaptă formulare a „Bătrânului Dan” – una din PILDELE ce emană din povestioară… !
Pentru că sunt mai multe PILDE care aparent se contrazic, dar cred că sunt interpretări necesare diferitelor trepte de evoluţie personală.
Niciodata nu e prea tarziu sa invatam sa avem grija, sa ocrotim daurul /darurile pe care batranul intelept / Dumnezeu ni le ofera de-a lungul vietii.
Pentru a-ti darui inima e bine de stiut ca o ai.Si cand simti ca iti bate in piept poti s-o daruiesti tuturor plina de iubire si recunostinta.Dumnezeu sa ne binecuvinteze.
Nu stiu daca a pastra un dar material inseamna atasament. Acel dar are o incarcatura imateriala pe care o simti. Nu mai vorbesc de sentimentele pe care le primesti. Trebuie sa le le pastrezi, sa le protejez sa le intetii pentru a dainui mai multa vreme. Iar daca le pierzi, oare chiar nu-ti pare rau? Pierzi ceva din sufletul tau. Sigur trebuie sa fim curajosi sa luam viata in piept, sa trecem peste orice pierdere, dar lasa urme. Pace si lumina.
Inteleptul daruia cadouri unice, frumoase aducand bucurie fiecarui copil si invatandu-l sa aprecierze atat frumosul cat si unicitatea. Le-a creat fragile pentru ai invata sa aprecieze ca gesturile si comportamentele gresite sau violente pot distruge irecuperabil ceva frumos si unic. La inceput copii fiind primesc de la un maestru o jucarie. In viata apoi primesc inima unei iubiri .El, ea sunt la fel de fragili ca suflete ca si un obiect frumos, daca nu te porti cu responsabilitate fata de caracteristicile fiecaruia unice, il poti distruge.O relatie,un suflet de iubit/a,un suflet de copil, un suflet de parinte, un suflet de prieten. Cand l-ai distrus, cand l-ai ranit, sau cand a plecat pur si simplu pentru ca nu a mai putut suporta, sau cand un diagnostic sau o neglijenta medicala il transforma in inger .. e prea tarziu sa spui am gresit, sau iarta-ma. Unii nu spun nimic, distrug si pleaca. Unii nu isi asuma responsabilitatea faptelor lor pe principiu ca sunt foarte evoluati spiritual si nu manifesta afectiune, nu conteaza consecintele dramatice a ceea ce se intampla cu partenerul lor de viata, cu parintele, cu copilul, cu prietenii. Daca ceva negativ s-a intamplat inseamna ca are energii negative, karma, si o multime de trazanai de explicatii bisericesti si spirituale. Cand te lovesti-te doare, cand cazi- iti julesti genunchii, cand nasti – urli, cand afli un diagnostic implacabil indiferent la cine – te revolti,urli,te zbati, plangi cu alte cuvinte un om viu simte, il doare, ii pasa,se ataseaza, crede in vise construite impreuna si se prabuseste atunci cand nu se intampla.Fiecare dintre noi suravietuim sub o forma sau alta acestor momente pentru care nu ne invata nimeni cum sa ne comportam si cat de adanc sau de detasat sa ne doara si cat timp. Suntem fiinte umane cu manifestari umane si toti gresim unii fata de ceilalti, important este sa invatam sa ne apreciem si sa ne respectam unii pe altii in fiecare moment al vietii noastre. Eu iubesc si traiesc cu pasiune fara a incalca liberul arbitru al celor dragi. Pot sa par uneori mai rece ca nu fac ce vor ei sau nu permit sa fiu manipulata sentimental dar a asta nu inseamna ca nu ii iubesc. Doresc sa fiu respectata asa cum si eu ii respect si ii fac sa simta responsabiliatea cerintelor lor. Am gresit si eu fata de cei dragi prin multe, de care in acele momente nu am fost constienta datorita egoului meu, convinsa ca asa e bine. Dar nu orice bine se potriveste oricui si ceea ce imi place sau vreau eu, ceilalti sunt obligati sa accepte.Bunica mi-a spus ca inainte de a deschide gura sa spun ceva, sa ma gandesc ca vorbele nu le aduc inapoi iar cuvintele dor si taie mai adanc ca lama unui cutit.Si sunt singura responsabila de vorbele si faptele mele. Este usor sa distrugi, este greu sa construiesti iti trebuie daruire,timp,pasiune,investitie, curaj, responsabilitate. Slujbele, detasarea,meditatia,iresponsabilitatea chiar in pace si armonie nu iti da nici pace,nici armonie,nici spiritualitate.Bunica mea spunea ca fiecare om este masura faptelor sale catre oameni. Nici o relatie nu este numai lapte si miere, nici un om nu este perfect, nici un om nu este fara greseala – asa invatam si experimentam pana aflam ce este cu adevarat important in propria viata. Suntem oricum in permanenta schimbare fie ca acceptam, fie nu, fiecare dintre noi si suntem trecatori…..conteaza ce ramane dupa noi in sufletele celor ce ne-au cunoscut. Cu respect
Buna,tuturor.Darul cel mai de pret a lui Dumnezeu a fost insusi Fiul Lui pe care L-a trimis in lume pentru noi.Jertfa Lui a fost cadoul lui Dumnezeu pentru mantuirea noastra….Int-adevar fiecare dintre noi am primit si daruit cadouri in decursul timpului.Cadouri pe care le-am dorit sau nu,dar nu le-am refuzat din dragoste,simpatie,politete sau respect pentru cel care si-a adus aminte de noi.Vreau doar sa va spun ca in noaptea de 18 noiembrie 2012 Dumnezeu imi asculta rugaciunea … o aveam in ingrijire pe matusa mea,o femeie varstnica,imobilizata la pat aflata in ultima faza.Cu doua zileinainte,mai exact pe 16 noiembrie in miez de noapte am apelat serviciile medicale de urgenta pentru-ca ma simteam neputincioasa si nu mai stiam ce sa fac si cum sa fac ca sa-i fac putinele clipe pe care matusa mea le mai avea fara dureri pentru-ca avea dureri ingrozitoare.Asistenta de pe salvare i-a administrat calmante injectabile cu greu deoarece boala ii macinase trupul firav al matusii astfel incat mi s-a spus ca mai are zile de chin .Nici macar nu au vrut ca sa o duca la spital….Dupa doua zile situatia era grava de tot…o buna prietena de-a mea care este asistenta pe salvare a venit la mine pentru-ca venea zilnic sa-i ia tensiunea matusii,care pe langa nenumaratele boli era si hipertensiva cardiac,iar dupa ce a consulta-o mi-a spus:Draga mea prietena,stii bine ca intotdeauna ti-am spus adevarul.Uita-te si tu si nu iti va fi greu sa iti dai seama ca tusi,cum ii spuneam eu,mai are doar clipe…minutele deja sunt prea multe de spus.Atunci cu ochii in lacrimi i-am spus prietenei mele:-Stii ca pana acum Dumnezeu mi-a ascultat toate rugaciunile…asi vrea sa mi-o asculte si pe aceasta…la care prietena mea sa uitat la mine si mi-a spus :Care ar fi rugaciunea? Iar eu i-am spus:Sa nu mi-o ia astazi in ziua de duminica pe tusi ci in ziua urmatoare!…si bineanteles ca Dumnezeu asculta rugaciunile…mi-a luat-o in zorii zilei de 19 noiembrie…asa cum i-am cerut eu…Am considerat ca orele acelea au fost un cadou pe care mi l-a oferit Dumnezeu…un cadou pe care l-am cerut si l-am primit.Deci atunci cand va doriti ceva de la Dumnezeu…cere-ti si veti primi…dar nu neaparat atunci…pentru-ca numai Dumnezeu este in masura sa dea si sa ia deoarece toate-i apartin Lui.