Dorința lui Goran
Sunt adeptul minimei rezistențe. Vreau sa fiu cât mai eficient. Nu trebuie sa mă obosesc prea tare pentru nimic. Unii ar spune că sunt leneș, poate au dreptate dar ei nu pricep toată filozofia care stă în spatele acțiunilor mele. Mi-a fost extrem de ușor să obțin tot ce mi-am dorit. „Goran e mare!”, „Goran e tare!” asta-mi aud urechile zilnic.
Gurile rele, pe care eu nu le bag în seamă, spun că totul se datorează averii moștenite de mine. Ei nu știu că o poți pierde foarte ușor. Mulți prieteni au ajuns săraci lipiți la numai câțiva ani după ce părinții lor au plecat dintre noi. Diferența este aceea că eu am fost mai prevăzător și mai inteligent decât ei.
Toată viața mea nu am făcut decât să cheltuiesc sume absurd de mari pentru toate plăcerile și toate lucrurile pe care mi le doream. Acum, s-a schimbat ceva în mine. Ceva care mă face nefericit. Trebuie să rezolv problema tristeții mele. Orice mi-aș cumpăra, orice aș face nu reușesc să fiu fericit decât pentru un timp foarte scurt. Prin urmare, am invitat la mine înțelepții din oraș.
Șase dintre cei mai cunoscuți înțelepți stau acum în fața mea.
– Dragii mei, problema mea este foarte simplă. Nu sunt fericit. Vă întreb: de ce?
– Preastimate și mărite Goran lasă-ne să ne sfătuim și vom veni zilele următoare cu răspunsul.
– Atunci vă sfătuiesc să-mi spuneți și un preț pentru preaminunatele voastre sfaturi.
Îi văd pe cei șase cum își dau coate și își aruncă priviri pline de înțeles. Eu nu sunt prost, îi simt cât sunt de hrăpăreți. Îl urmăresc pe cel mai tânăr, vrea să deschidă gura să spună o sumă… Începe, sunetele se rostogolesc și… brusc se transformă în ceva ce nu se poate înțelege. Cel mai bătrân dintre ei tocmai l-a călcat pe picior făcându-i semn să tacă. Uf, o să fie mai greu decât anticipam acum bătrânul este la comandă. Dacă nu aș ști că sunt niște oameni înțelepți, recunoscuți la Curte, aș putea să jur că sunt doar șarlatani.
– Cum am putea să cerem o plată pentru un lucru pe care nu l-am făcut încă? spune bătrânul.
Cred că e bolav omul ăsta. Nu a auzit vreodată de plata în avans? Și ce credea el că-i dau banii fără să primesc nimic? Acum doar negociem.
– Înțeleptule, nu te înțeleg îi spun sperând să obțin un răspuns inteligent.
– Vezi tu, mărite Goran, noi nu suntem dulgheri sau lacatuși, nici tâmplari sau brutari. Este evident – îmi spun în sinea mea, sunteți mult mai bine îmbrăcați.
– Văd acest lucru…
– Înălțimea ta, problema este că pot fi multe motive pentru nefericirea ce te frământă și acest lucru poate dura o vreme mai lungă sau mai scurtă pentru depistarea cauzei celei adevărate.
– Înțeleg, și ce este de făcut?
– Va trebui să ne înțelegem pentru un preț pentru fiecare zi în care ne gândim și muncim la rezolvarea acestei probleme.
Ha, moșul nu e prost. Vrea să stea pe capul meu împreună cu acoliții lui până mor eu sau ei. În felul asta ei nu fac nimic și vor trage de timp oricât de mult.
– Iubiții mei înțelepți, acest lucru este peste puterea mea. Nu pot sta și să vă urmăresc cum vă chinuiți cu problema mea. M-aș simți vinovat de nefericirea voastră. Sufletul meu deja chinuit nu poate suporta și durerea de a ști că nefericirea mea apasă și pe umerii altora. Prin urmare, vă sfătuiesc să faceți o întâlnire scurtă care să nu vă obosească prea tare și să veniți cu o propunere, un sfat. Vă dau acum 30 de taleri și dacă sfatul primit reușește să pună capăt nefericirii mele vă mai dau încă 50 de taleri. Ce ziceți?
– Îl văd pe bătrân cum își înghite cu greu amarul și lungește jocul vorbelor doar pentru a-și acoperi înfrângerea. Acum nu poate decât să accepte generoasa mea ofertă sau să o refuze. Nu poate să mărească prețul pentru că s-ar înjosi, ar căpăta trăsăturile unui negustor sau cămătar. Știe că zarurile au fost aruncate.
– Înălțimea ta trebuie să știe că pe noi nu ne deranjează cu nimic studiul dificil al cauzei unei asemenea probleme. Suntem gata să lucrăm oricât de mult și oricât de greu pentru asta. În plus, s-ar putea să fie nevoie de mai multe sfaturi, și cel inițial să nu fie cel mai nimerit.
– N-am nicio îndoială voi, cei mai importanți înțelepți din tot regatul, veți găsi o rezolvare pentru problema mea. Soluția va fi minunată și cei 50 de taleri nu vor fi decât o recunoaștere a înțelepciunii voastre.
– Precum spuneți. Acum, vă rugăm să ne permiteți să ne retragem. Mâine vom veni cu soluția.
– La revedere dragii mei oaspeți, vă aștept cu nerăbdare.
A venit noaptea, eu nu pot dormi. Oare de ce cred eu că mâine se va schimba ceva. Sunt conștient că am aruncat 30 de taleri la porci. I-am mirosit din prima clipă pe „marii înțelepți”, sunt doar niște șarlatani ce speculează prostia oamenilor… și totuși ceva din privirea bătrânului. Era acolo un licăr de speranță… parcă ar fi știut deja răspunsul… o să văd eu mâine.
Și soarele a răsărit, s-a înălțat pe cerul senin, o altă zi monotonă și plictisitoare. Dar poate se va schimba ceva acum că, s-au întors înțelepții.
– Preamărite Goran, ne-am sfătuit referitor la problema ta, spune cel în vârstă ce a devenit liderul grupului.
– Și? La ce concluzie ați ajuns?
– Îți trebuie ceva ce n-ai!
– Ce?
– Lumină!
– Ha, am mii de lumânări, făclii și focuri…
– Dar n-ai Lumină, Lumina sfântă a Adevărului Suprem!
– Despre ce vorbiți? Unde găsesc așa ceva? O aveți voi?
– Nu, din păcate nu am fost destul de… nu are importanță. Deținătorul Adevărului Suprem și al Luminii Sfinte este Înțeleptul Verde.
– De ce verde?
– Pentru că mănâncă urzici.
– Și iarna?
– Nu știm… nu contează. Este vorba de cunoașterea absolută a tot ceea ce este pe Pământ și în Cer.
– Cât costă?
– Nu știm, va trebui să mergi până la el și să te învețe. Este ca la școală, va trebui să studiezi.
– Și asta mă va lecui? Voi putea fi fericit din nou?
– Desigur!
– Cum poți fii atât de sigur.
– După ce tainele ți se vor dezvălui, vei fi mai înțelept decât oricare om din regat. Vei putea să te vindeci singur de orice boală ai avea.
– Înțeleptule, trebuie să recunosc că meritați cei 50 de taleri, spune-mi unde este Înțeleptul Verde.
– La muntele cel mare, pe albia râului vei găsi trei pietre mari. Urcă-te pe prima dintre ele și vei vedea spre vest, în direcția râului casa înțeleptului.
La numai trei zile distanță de această întâlnire iată-mă călare pe prima dintre cele trei pietre căutând coliba înțeleptului. Am văzut-o și mă îndrept spre ea, dar… văd un om în apă, pare bătrân. O fi vreun localnic sau poate chiar înțeleptul.
– Bătrâne, tu ești Înțeleptul Verde?
– Da, îmi răspunde omul din apă, ce vrei?
– Vreau învățăturile pentru Adevărul Suprem și Lumina Sfântă.
– Ce oferi pentru ele?
– Am bani, sunt bogat, te pot plăti.
– Și dacă nu ți le dau, ce faci?
– Plec acasă. Ce pot să fac?
– De ce le vrei?
– Ca să scap de plictiseală și nefericire. Vreau să fiu fericit din nou. Orice cumpăr după câteva minute mă plictisește.
– Vino la mine…
– În apă?
– Da, aici.
Ce pot să fac, descalec și intru în apă. N-apuc să deschid gura când ajung lângă el… mă trezesc cu înțeleptul cum mă strânge de gât și mă bagă cu capul la fund. La început, mă zbat să scap, apoi ca să rezist, dar moșul zici că e de fier. Nu mai pot, o să mor. Ochii îmi ies din cap, brațele mele devin din ce în ce mai slabe și… sunt scos din apă. Trag o gură mare de aer, tușesc și încerc să-mi revin. Cad și mă ridic.
– Ce a fost asta? Ești nebun?
– Ai venit să înveți. Aceasta a fost prima ta lecție.
– Ce? Că pot să mor dacă mă îneci?
– Taci și nu mai vorbi fără noimă! Spune-mi când te-am băgat în apă la ce te-ai gândit? Ce ți-ai dorit cel mai mult?
– Aer! O gură de aer!
– Așa este, când îți vei dori la fel de mult să pășești spre Lumină, precum ți-ai dorit acea gură de aer, să vii la mine și te voi învăța… Învățăturile sunt prea prețioase și nu se dau oricum, oricui și în orice condiții. Trebuie ca fiecare fibră a corpului tău să le ceară, aici nu este un curs de vacanță la care participi pentru că ai chef, copiezi la materiile care nu-ți plac și iei o diplomă ce nu-ți folosește la nimic. Eu te învăț despre Adevărul Suprem și consideră că acum ai făcut primul pas spre Lumină. Dorește-ți acest drum atât de mult încât să fii dispus să faci orice sacrificiu pentru dezvoltarea ta spirituală și eu te voi învăța. Dacă nu pornești la drum cu această dorință sinceră, nu vei reuși să-l străbați.
Știu că te vei întoarce, încă nu ești pregătit, dar vei fi. Oricum, dacă tot ai venit până la mine, îți ofer această mică sticluță al cărei dop nu se poate deschide. În ea este o mică bucată de hârtie.
Seara, când ești singur, plictisit și nefericit sparge sticluța. Acum… pleacă!
A trecut o săpămână de când am ajuns acasă, am sticluța pe masă. Mă simt singur, plictisit și nefericit. O sparg. Printre cioburi zăresc bucata de hârtie.
O desfac nerăbdător și citesc: ” Pasul doi: Iubește”.
Autor text: Răzvan
Foto: www.graficadesign.ro
Comentarii (47)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Inteleapta poveste. Multumesc.
Eu va multumesc pentru apreciere. O zi minunata.
viata este simpla, noi o complicam…frumoasa povestea…multumesc!
Intr-adevar. Lucrurile simple aduc cea mai adanca fericire, o floare, un zambet, un apus de soare.
Nu stiu de unde ai cules aceasta poveste dar ma simt mai fericita acum, ca am descoerit-o aici. Multumesc din suflet !
Nu am cules-o, am scris-o. Multumesc pentru aprecieri.
In cazul acesta… ma plec in fata ta, Razvane… Cu respectul si aprecierea cuvenite talentului care iti atinge inima si iti mangaie sufletul ca o boare ! Inca o data iti multumesc pentru privilegiul si bucuria de a te citi.
Cu totii dorim sa fim iubiti si daca trecem de etapa aceasta dorim sa oferim iubire. Urmeaza apoi ceea ce se numeste ”iubirea de sine”.,care e cel mai greu de gasit pentru ca e in interior. Ce e iubirea de sine????????????????????????///
Iubirea de sine este iubirea de Dumnezeu.
Sublim raspuns!
Cu adevarat, inspirat de Adevar! Razvan, esti in inima mea!
..Iubirea…este fericirea suprema!,..mai fericit si mai merituos este cel ce daruie iubire decat cel ..ce primeste!,..o zi buna tuturor!,..
Cand iubesti, vei fi iubit, cand urăști, vei fi urât. O zi buna si tie.
:). Atât.
Multumesc,
O zi minunata.e mai mult decat suficient.
Multumesc pentru aceasta poveste.Inteleapta poveste.Cutremuratoare.Mi-a placut si am simtit, ca usor, a miscat ceva in mine.Multumesc inca o data!
Eu va multumesc. Voi mai scrie si alte povestiri, sper sa va placa la fel de mult.
Atunci cand lucrezi cu informatiile potrivite nu faci decat sa evoluezi in munca creativa.
Cand pui suflet in ceea ce faci nu pot rasari decat povesti minunate!
Multumesc,o seara buna!
Multumesc pentru aprecieri, ma bucur pentru cuvintele frumoase.
Sa ai o seara minunata!
FRUMOS.
Multumesc.
Bine ai revenit,recunosc ca am asteptat povestile tale.Pot sa spun ca ma regasesc in aceasta poveste,sunt la varsta la care caut linistea si acest site impreuna cu toti cei care il citesc si se exprima sunt tovarasii mei de drum. Vreau ca aceste” File de Lumina” sa fie drumul spre noi si spre Marea Lumina.Va multumesc tuturor si in primul rand tie Razvan.Noapte buna!
Multumesc, se pare ca am un fan. Nu credeam sa fie cineva care sa astepte aceste povestiri. Ele sunt inconjurate de texte scrise de persoane celebre, ce sunt recunoscute pentru intelepciunea lor.
Cu siguranta ai multi fani… povestirile tale merg direct la sufletul cititorului… vin ca un balsam, uneori, ca o ploaie in miezul unei zile toride, alteori… dar, intotdeauna, merg direct… la inima… Si eu verific, dupa ce citesc titlul textului, daca e scris de tine si, atunci cand este al tau, il citesc cu mai mare bucurie… si… nerabdare…
Multumesc, asadar, Divinitatii, pentru Darul cu care te-a inzestrat si pentru ca esti parte din viata mea.
Namaste!
Povestea ta m-a ajutat in drumul meu spre Lumina.Da ,e important sa dai totul ,in sensul de a invata sa te iubesti pe tine,ca sa-l iubesti pe El si sa primesti Lumina intelepciunii pastrandu-ti puterea!
Multumesc Razvan si mai asteptam astfel de povesti!
Intai te iubesti pe tine, in tine il descoperi pe El si cu aceasta dragoste interioara incepi sa o proiectezi spre exterior si sa-i iubesti pe ceilalti… si intregul Univers. Apoi constati ca Universul este creat de El, care este parte din Tine..
EU, EL, EI…toti suntem una, separarea nu are ce cauta aici, totul decurge din fiecare ca sa se adune la un loc mai mare, mai plin, mai bogat…
Felicitari , Razvan pentru povestile si culegerile tale !
Multumesc mult. Sper ca si pe viitor articolele noastre sa fie la fel de interesante.
Multumesc Razvan, si pot sa spun ca ma regasesc in aceasta poveste. Sunt in continua cautare, iar tu impreuna cu cei care citesc acest site ma ajutati. Sau, poate ne ajutam reciproc. LUMINA SI IUBIRE tuturor.
Evident, ne ajutam reciproc.
Lumina sa-ti calauzeasca pasii.
grozava poveste! multam si numai bine!
Mulțumesc.
Să ai o zi minunată și toți oamenii să-ți zâmbească.
Frumoasa poveste, drum bun celor care merg spre Lumina.
Mulțumesc pentru că ne însoțești.
Candva simteam ca merg tinta spre Lumina… CEVA mi-a pus o piedica grozava si m-am abatut de la acest drum curat … acum bajbai prin negura sa revin la Calea Luminii. Voi toti ma ajutati, va simt aproape … Multumesc!
Dorește-ți asta, precum o gură de aer atunci când te îneci și vei reuși.
Multumesc…uneori am impresia ca nu mai e timp si as vrea sa o iau de la inceput…si, sa nu mai fac aceeasi greseala…
Nu trebuie sa o luati de la inceput, ci doar sa continuati. Sunt convins ca micul ocol nu a fist decat o scurtatura, care v-a dat o experienta ce va era necesara si fara de care nu puteati sa mergeti mai departe.
M-am simtit ca fiind eroul acestei povesti, m-am identificat si am simtit multa….. incantare. Astept cu nerabdare si alte povesti. Bafta si mult succes in tot ceea ce iti doresti sa creezi. O viata plina de lumina si liniste interioara.
Ma bucur ca apreciati. Voi continua. Si dumneavoastra va doresc sa aveti parte numai de dragoste si Lumina.
Minunata poveste. Felicitari !
Iubeşte şi fă ceea ce vrei. – Sfântul Augustin
O poveste cu mult adevar in ea. Este insa mult de studiat daca nu o intelegi sau, si mai rau, nu crezi. MIe mi-a trebuit ceva timp pina sa cred asemenea adevaruri. Multa iubire iti doresc si ca sa ne mai scri.
MULTUMESC,in fiecare zi ne luminezi cu astfel de povestioare,fie ca iubirea sa dainuie in veci…..
Intelepciunea se gaseste in noi,in fiecare,dar se lasa descoperita doar de cel ce o cauta ,o doreste cu adevarat.Omul este o picatura din Marele Ocean de Iubire [Parintele Luminii,Dumnezeul dumnezeilor].Nu exista bogatie ,nu exista saracie ,exista buna cumpatare a lucrurilor.Poti avea camari pline de aur si sa fi nefericit,poti sa nu ai nimic si sa fi fericit,depinde din ce unghi privesti.Bucura-te ca ai maini..sint oameni care nu au..Bucura-te cai ai vaz,auz,sanatate ,casa,servici..sint altii care nu au .”.Bucura-te,bucura-te mereu pentru ca existi ca o valoare cuprinsa in necuprinsul creatiei Lui Dumnezeu…’ Citatul apartine lui’ I.J.Francisc Maitreya
”Nu zambim pentru ca sintem fericiti..sintem fericiti pentru ca zambim”
Bucura-te de fiecare respiratie,de fiecare floare ,de fiecare fir de iarba.Cand un om se plictiseste inseamna ca sa departat de Lumina,de Adevar,traieste intr-o lume iluzorie,artificiala,plina de vicii,plina de dorinte efemere.Pace si iubire!
Ma vad urmarindu-ti raspunsurile… imi bucuri inima, Ioan!
..si acum sunt foarte multi ” Gorani ” ……Insa dupa cum a spus si Inteleptul , atunci cand Doresti din tot Sufletul sa pasesti spre Lumina si „iti faci zilnic Timp” pentru „antrenament” , „Dopandu-Te cu Iubirea pentru Tot si Toate ….Divinitatea Iti Deschide Poarta dupa Poarta spre Lumina. Recunostinta si Apreciere draga Razvan.Namaste tuturor.
Da, de luat aminte ….de aplicat cat mai repede, pentru usurarea existentei proprii dar si a celor din jur…e de munca….