Un zâmbet de la mânăstire
Se spune că odată, în mijlocul unui podiș, departe de orice sat sau oraș, în mijocul unor ținuturi aspre, greu încercate de stihiile naturii s-a construit o mânăstire. Acolo, disciplina era foarte strictă. Regulile erau multe și preotul ce o conducea cu mână de fier nu accepta nici cea mai mică abatere.
În câteva secole, această mânăstire a devenit foarte faimoasă pentru înțelepciunea celor ce trăiau aici.
Într-o dimineață, doi călugări s-au îndreptat spre râul ce curgea liniștit lângă mânăstire pentru a aduce apă. Ajunși acolo au văzut un scorpion ce era luat de apă. Călugărul mai bătrân s-a repezit în apele râului și a salvat scorpionul. L-a luat din apă și l-a adus cu mare grijă la mal. Totuși, în acest timp, călugărul a fost mușcat de scorpion.
Peste câteva zile, călugărul bătrân s-a dus din nou la râu împreună cu tânărul său frate. Din nou scorpionul era în mijlocul râului. Călugărul s-a repezit din nou să-l salveze. Și… din nou a fost înțepat.
Tânărul călugăr i-a spus atunci:
– Nu are rost să-l tot salvezi, natura lui este să înțepe și te va înțepa mereu. De ce te încăpățânezi să-l salvezi?
– Pentru că natura mea este să-l salvez, spuse bătrânul zâmbind.
Articol de: Răzvan
Comentarii (25)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Cred ca realizam prea tarziu cat de infantili suntem sau ce lucruri lipsite de intelepciune facem uneori…si unul si celalalt nu faceau altceva decat sa-si urmeze natura.
O zi buna!
Intelepciunea il facea pe batranul calugar sa salveze scorpionul. Intelepciunea ii spunea ca trebuie sa faca un bine indiferent de ceea ce se poate intampla.
Eu sincer cred ca mosulica nu avea activitate si se plictisea si de aia tot se ducea dupa scorpion. :)))
esti un intelept,maimutoiule !
Ce se intampla cand cel pe care vrei sa-l salvezi refuza repetat ?Nu este mai bine sa-l lasi sa-si urmeze calea ,sa nu-i incalci liberul arbitru si sa auzi chemarea celor
care striga dupa ajutor? NU STIU…!!! O fapta buna este binevenita dar trebuie sa fie la fel inteleasa de ambele parti .Altfel este in zadar.
Sunt intradevar situatii cand cel in suferinta nu are puterea sau curajul sa ceara ajutor,sau este prea orgolios..se intampla…insa atunci cand cineva iti intinde o mana sincera..eu cred ca trebuie sa o prinzi ,dar cu siguranta decizia este a ta.
Un sfarsit de saptamana luminos si calduros !
Aici este vorba de ceva diferit. Scorpionul nu intepa pentru ca nu dorea sa fie salvat. El intepa pentru ca asta stia sa faca.
Povestea este similara cu cea a unei mame care sare sa-si salveze fiul de la înec chiar daca nu stie sa inoate. Da, ratiunea ii spune ca este inutil, dar sufletul o indeamna sa sara indiferent de consecinte.
Ei, frumos raspuns, si-a ascultat sufletul mai presus de ratiune;
oricum eu tot raman la concluzia ca mosulica se cam plictisea si de aia tot sarea in apa sa salveze scorpionul;
putea sa-si dea seama ca scorpionul ala va face rau intr-o zi altor fiinte
Scorpionul, ca orice alta fiinta are locul ei in natura. Astazi exista organizatii specializate in salvarea unor animale de prada nu prea simpatice cum ar fi rechinii sau tigrii. Oare ce-i indeamna pe ei sa sara in apararea unor asemenea animale? Gandul ca vor face rau altor animale? In mod sigur nu acesta este raspunsul.
Am inteles umorul dumneavoastra dar incercati si dvs. sa intelegeti mesajul nostru.
Ne bucuram sa va avem printre cititorii nostri si va dorim o zi minunata.
În universul lui Dumnezeu, nu există doar alb şi negru, ci mai degrabă o infinitate de nuanţe gri. Astfel, depinde din ce punct de vedere priveşti pentru că „răul” poate fi de fapt bine şi „binele” poate fi rău. Deşi povestirea este o parabolă, şi scorpionii sunt fiinţe create de Dumnezeu, care le-a dat dreptul la viaţă, la existenţă. Din punct de vedere pragmatic, deşi veninul scorpionului ucide în 2-3 minute, călugărul a trăit bine mersi, deci, deşi l-a înţepat, scorpionul nu i-a injectat venin. Şi-a stăpânit instinctul. Deci chiar şi el A ALES să nu facă „rău”. A realizat ajutorul primit. Noi oare îl recunoaştem când îl primim?…
Pana invatam sa onoram alegerile altora,indiferent cum sunt,vom tot fi muscati.Astfel invatam sa nu ne bagam nasul unde nu ne fierbe oala.Chiar am terminat tot ce avem a ne oferi noua insine?! Daca batranul calugar ar fi fost intr-adevar intelept,nu-l apucau batranetile in continuand sa creada ca …natura lui e sa serveasca.Nu facuse inca ,dupa amar de timp,cunostinta cu El Insusi.
Natura lui nu este sa serveasca in sensul unui servitor. Natura sa este de a face bine chiar daca acest lucru ii provoaca o suferinta.
VIAŢA ce ne animă trupul, este mai simplu spus, DUMNEZEU, care se manifestă în această lume. Dar asemenea este tot ceea ce există pe această lume, animale,plante, Dumnezeu care-şi manifestă Iubirea în infinite feluri. A proteja VIAŢA, înseamnă a înţelege că Ea, VIAŢA, este însuşi DUMNEZEU. Aceasta este realitatea, chiar dacă plantele, animalele, şi mulţi oameni nu realizează aceasta. Să-L iubeşti pe Dumnezeu, înseamnă printre altele, să iubeşti tot ce e VIU. Dacă în râu ar fi căzut un căţel, şi călugărul ar fi întins mâna să-l salveze, din cauza panicii, posibil ca şi căţelul să-l fi muşcat. Instinctul de apărare în faţa pericolului iminent este prezent şi la oameni, nu numai la animale. Un căţel ar fi înduioşat inimile multor oameni. Cu ce e mai prejos un scorpion? Şi el este una din infinitele feluri prin care se manifestă Dumnezeu. Prin care ESTE pe acest pământ. Fiţi binecuvântaţi cu Iubire Divină în Inimă. Namaste.
Ai dreptate, acesta este sensul profund al intamplarii. Scorionul este o creatie divina. Daca ai inima plina de iubire nu poti ramane indiferent la suferinta lui.
din pacate eu nu sunt ata de evoluat ca si dumneavoastra iar eu as fi strivit scorpionul
mama lui de mafiot
Putine persoane sunt atat de evoluate incat sa poata salva scorpionul. Dar noi, ceilalti, chiar daca nu facem sau nu gandim la fel ca ei putem intelege mesajul si motivatiile lor.
Multumesc Razvan,
O situatie de viata care a scos la iveala mai multe feluri de abordare
Seara buna!
O seara buna tuturor.
Gasesc prilejul sa fac si eu un comentariu,un comentariu pe care ,insa,il voi conecta cu povestea afisata de Razvan ieri.
Despre acei catelusi, mai ales ultimul catelus ajuns sa fie vandut doar cu 2$.
Dupa cate vad sunt unii oameni care realizeaza ca tot ceia ce este viu[ si nu numai] este acel Dumnezeu despre care toti din noi pomenim de nenumarate ori…Am citit povestioara aceia de ieri si mi-am dat seama ca nimanui nu-i da prin minte ca acei catei nu ar trebui sa fie obiect de afaceri,de castig de bani.Cine ne da dreptul sa facem bani crescand cativa catei,pisici sau stiu eu ce alte animale?Din exprimarea textului acei oameni pareau mandri de ei ca au avut „marea bunavointa”sa dea ultimul catel cu doar 2 $.De ce nu l-au oferit in dar?Ar fi fost chiar mai frumos ! Mie personal mi se pare dezgustator sa cresti caini sau pisici pentru afaceri de bani.Un catel,o pisica ne daruieste iubire,iubire neconditinata…si noi ce facem cu ei?Ce facem?
Cat priveste calugarul batran…da,de apreciat sa salveze suflete,fie ele si de scorpion.Dar la fel de bine am inteles ca este bine sa nu ne amestecam in soarta alt cuiva.Poate daca este vorba de salvarea unui om s-ar gasi destui care sa fie indignati:”adica cum?sa nu-i salvam viata?” Procedeaza fiecare dupa cum considera la momentul respectiv si cred ca nimeni nu are dreptul sa judece.
Avem multe de invatat si de renuntat la multele concepte invechite de prea multe veacuri.
Sa auzim de bine,Sefora.
Sefora, povestea se vrea o parabola.
Catelul nu putea fi daruit pentru ca in ochii copilului era necesar sa fie un catel care valoreaza mai mult de 1$. De aceea, simbolic s-au cerut doi dolari.
Cat despre cealalta problema, locul ei nu este aici, dar poate fi dezvoltat. Desi imi amintesc ca am dat 2 milioane pe cainele meu pentru ca la momentul la care l-am achizitionat avea toate vacinarile facute, fusese hranit corespunzator (avea osatura formata) si blanita ii stralucea de sanatate. Numai cine stie cat costa toate aceste servicii, tace si scoate banii. cam tot atat as fi cheltuit si eu cu el.
Nu pentru a ne lamenta si a manifesta mila ne sunt trimise aceste pilde ,ci pentru a ne privi in interior si a ajunge la IUBIREA DE SINE si la acceptarea tuturor asa cum sunt,cum isi fac propriile alegeri.Privitul inafara si „salvarea altora”,chiar si atunci cand nu o cer,nu dovedeste ca traim Divinul.Experientele pe care si le alege fiecare,indiferent cat de dure ar fi,sunt parte a cunoasterii de sine si a caii lui catre ceea ce estedaca ne punem in fata cuiva pentru a nu-si trai experientele,va tot reveni in aceasta dimensiune pana le cunoaste prin propriile simtiri.Odata ce a experimentat si a tras intelepciune din ele,va trece la altele cu mult mai profunde.Numai o invatatura distorsionata poate induce in constiinta cuiva ideea de punere in slujba altora,in detrimentul propriu.Privind echilibrat,oricine este liber sa-si traiasca experientele,oricare ar fi,si nu sunt intamplatoare.Intelepciunea se dobandeste numai prin experienta.Daca privim numai la partea fizica a Divinului care suntem,mintea simte nevoia de a o proteja,dar sufletul intelege ca nici o experienta nu-i intamplatoare si se bucura de fiecare ,indiferent de parerea mintii.
Despre liberul arbitru, misiuni personale şi valoarea adevărată sau acordată s-ar putea vorbi mult. Dacă-mi permiteţi, aş avea un sfat „Trăiţi din inimă”. Atunci veţi asculta ce vă va spune sufletul, care este părticică din Dumnezeu însuşi. Şi veţi şti instinctiv de cine să vă fie milă şi pe lângă cine puteţi trece fără să vă mustre conştiinţa că nu l-aţi „ajutat”, oricât de jalnică nevoie de ajutor ar părea să aibe. Dacă noi, oamenii am considera că nu trebuie să interferăm sub nici o formă pentru a nu încălca liberul arbitru, nu ar mai apărea fiinţe de Lumină cu a fost maica Tereza. Un om poate avea destinul de a trăi doar din mila celorlalţi, pentru a învăţa lecţia umilinţei. Fiecare pentru el şi nimeni pentru nimeni este o concepţie contrară celei prin care toţi suntem de fapt Unul, conştientizând sau nu aceasta. Namaste
Buna ziua!
Pentru Alexa….Incerci sa ma pui la punct inchipuindu-ti ca sunt o ignoranta in privinta detinerii unui animal.Te inseli.Am avut animale si inca am.
Am avut 3 pisici,una fiind un Main Coon care costa o avere,dar acel motanel ne-a fost daruit cu iubire si noi cu iubire l-am crescut.Intr-o perioada am tratat pisicile asa cum se face in sistemul veterinar american care nu este cu mult mai ieftin decat sistemul medical uman.Adica : interesat mai mult pentru castiguri decat pentru sanatate.Asa se face ca s-a ajuns a se face zeci de vaccine animalelor….si acum chiar si oamenilor.Secole la rand au trait animale fara vaccinari.Vreau sa-ti spun ca urmarind evolutia animalelor prin cresterea lor alaturi de mine si avand grija deosebita de ele am inteles ca nu le place sa-i duci la doctor,nu le place sa le dai medicamente si in multe situatii chinuiesti animalul taratandu-l dupa cum cere sistemul.Dupa parerea mea,iubesti animalul atunci cand nu-l porti luna dupa luna la veterinar ci mereu cum poti si cat poti ii dai atentie si te ocupi de el ca si de un copil uman.
Si ca sa nu gandesti ca o fi diferit la caini decat la pisici,afla domnule/doamna ca am avut si caini [un collie] si inca am – 3-Pe toti trei i-am adunat de pe strada si nu i-am vaccinat,ii hranim,ii iubim si le dam atentie asa cum se cuvine.Sunt strazile pline de caini care au nevoie de iubire si ingrijire, nu este nevoie sa dai milioane pe un caine.
Printre altele poti sa te interesezi mai profund si vei descoperi [ pe internet si nu numai] cat de daunatoare si ineficiente sunt vaccinele.Fie la animale,fie la oameni.Daca citesti de pe astfel de site-uri,ca a lui Razva,nu se poate sa nu fi auzit cat de daunatoare sunt aceste vaccine si ce efecte secundare se pare ca au.
Nu doresc sa am nici un fel de polemici,ti-am raspuns numai pentru ca ma revolta atitudinea unor persoane lipsite de cunostintele care abunda acum in lume si-si imagineaza ca doar ei stiu totul.Bineinteles ca stiam ca povestea se vrea o parabola.Se vrea…dar este fapt real.
Sa auzim de bine,Sefora.
Emotionanta!
… amuzanta istorioara! Batranul calugar umbla saracul sa castige bile albe in ochii Sefului cel Mare facand bine in stanga si in dreapta, inclusiv unora care nu aveau de fapt nevoie de ajutorul lui. Dzeu i-a si semnalat asta prin intepatura scorpionului, chiar in doua randuri, dar bietul calugar incapatanat nu auzise niciodata de interdictia universala a INCALCARII LIBERULUI ARBITRU si tot insista …
Lectia este ca nu ai voie sa treci strada pe nimeni contra vointei lui, inclusiv sa-i faci bine, dar e greu de inteles de cei mai multi …
Frumusetea este in ochii privitorului!
Fiind un om al lui Dumnezeu, iubea viata data de El, si de aceea o salva, el salva viata scorpionului.
Viata este cel mai de pret lucru, putem crea orice sau aproape orice dar viata este data doar de Domnul Dumnezeu, viata este ceva atat de sfant, e ca un foc, e ceva de neatins cu mintea.
Eu cred ca asta facea calugarul – ocrotea viata!
Sa ne gandim un pic la cel mai mic animalut de pe pamant, la cea mai mica insecta, ii putem da noi viata???
Cat de pretioasa e viata si cat este de fragila, in acelasi timp!