Despre mânie
ilustratie de dianeozdamar.over-blog.com
Mânia e dulce,
Mânia e miere,
Mânia te cucerește,
Mânia te desfată,
În Mânie te pierzi,
Te scalzi ca într-o mare,
Te devorează,
Nimic nu-i ajunge,
Nimic n-o satură,
Ea pune stăpânire,
Pe corpul tău,
Pe mintea ta,
Pe sufletul tău,
Pe Eul tău,
Pe aura ta,
Pe drumul tău către Lumină.
Dar, Mânia este o iubită înșelătoare,
Când pleacă, îți ia totul,
Te lasă singur,
În agonie și disperare.
Aberrant_Revelation_by_alexiuss
Tot ce ai făcut când Mânia te stăpânea,
Îți lasă sufletul pustiit, negru și gol.
Părerile de rău nu îndreaptă nimic,
Ele te fac doar să nu-ți dorești s-o fi cunoscut.
Mânia te face sclav,
Prin Mânie îți pui în mâinile altora,
Mintea, sufletul,
Și toată ființa ta.
Prin Mânie sunt conduși soldații în luptă,
Mânia te face crud și răzbunător.
Mânia îți oferă,
Gloria în luptă.
Istoria este scrisă de învingători,
Dar victimele ce părere au?
Mânia te depărtează de Creator,
Ea îți arată cel mai sigur drum
Către dezastru.
Dar, Mânia are un dușman,
De care nu se poate apropia,
Nu poate trăi în preajma sa,
Și orice urmă a a sa o pune pe fugă.
Dușmanul Mâniei este Iubirea,
Dragostea e medicamentul
Pentru amarul Mâniei.
Dar, Mânia nu se lasă,
Ea luptă din greu,
Simte când Iubirea slăbește,
Și atacă precum un vultur
O rândunică speriată.
Atunci, în fața ei rămâne doar Rațiunea.
Înțelepciunea de a alunga Mânia,
Și de a chema Iubirea înapoi,
Este doar în tine.
Acum te-ntreb,
Ești mânios?
Caută în sufletul tău Mânia.
Ce te duce la Mânie?
Care este lucrul care odată pomenit te mânie cel mai tare.
L-ai găsit?
Nu-l ierta, iertarea este inutilă,
Adu-l în Inima ta,
Acceptă-l,
Primește-l,
Înconjoară-l cu Lumină,
Iubește-l,
Unește-te cu el!
Acum te pătrunde,
Și dispare, dispare, dispare… în ființa ta.
Mânia e departe,
Și ai rămas doar tu,
Dar mai bun.
Acum ești liber să trăiești!
Comentarii (21)
Dă-i un răspuns lui Gianni Anulează răspunsul
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Cat de adevarat! Mania ne vrea mereu invingatori dar ne lasa goi si plini de remuscari…
Este greu sa lupti cu mania daca nu o constietizezi,doar in anumite situatii putem gasi justificare.
Nu există un motiv pentru care să ii permitem Mâniei să preia controlul asupra noastră. Când o simțim aproape trebuie să căutăm cu Rațiune noastră Iubirea. Dacă nu reușim înseamnă că nu suntem suficient de evoluați, e vina noastră, nu a situației particulare prin care trecem în acel moment.
Iubirea n-ai cum sa o gasesti cu Ratiunea, Razvan. Gandeste-te, in subconstient ai inmagazinat toate valorile si credintele preluate din afara. Dar subconstientul este dual, fiindca mintea adesea se divide, si o parte, se „dueleaza” cu o alta parte, cautand sa ordoneze totul dupa stiinta pe care o are. Bunaoara partea care a invatat despre iubire, consideratie, bunatate, altruism, cauta sa se „dueleze” cu partea in care s-a inmagazinat nemultumirea, care mai apoi a dus la manie. Asta inseamna ca in interior exista constrangere, exista distorsiune, exista disensiune intre o parte si alta a mintii, intr-un cuvant, exista dualitate. Ca sa lasi sa se manifeste iubirea, trebuie sa treci de rational, sa treci de zona de comfort, sa treci de dualitate, sa pasesti pe un teren necunoscut, un teren neutru. Sa te disociezi, sa privesti totul fara sa judeci, fara sa ai asteptari, nici macar asteptari de genul: sa se umple zona distorsionata de manie cu iubire, care este tot o asteptare, si ca orice asteptare, rezultatul derivant poate sa existe doar prin actiune. Cand insa devii doar un simplu privitor, lasand sa ti se releve mania in totalitate, ea dispare de la sine, deoarece are puterea doar pe care i-o dai atata timp cat te indrepti spre ea. Cand insa doar stai, fara sa faci nimic, ea dispare instantaneu, asa cum a si aparut, ca o iluzie. Abia in acel moment, iubirea care este insasi esenta ta, umple instantaneu spatiul care a ramas liber. Este exact ca in terapie. Inveti sa vindeci si te trezesti ca intri intr-un program in care mereu apar boli ca tu sa ai ce vindeca. Cand iti dai insa seama ca atat tu cat si ceilati sunteti perfecti exact asa cum sunteti, si ca de fapt nimic nu este de vindecat, de reordonat, programul dispare instantaneu, iar locul ramas gol, se umple de perfectiune. Iubirea este una dintre formele de perfectiune existente, iar noi tot ce avem de facut este sa fim si atat. Cum poti sa umpli ceva, cu ceva ce deja exista? Il poti umple cu acel ceva doar daca ai vazut ca acolo este inexistent. Dar daca acolo tu vezi lipsa, oare poti sa vezi intregul?
Evident, ai dreptate, trebuie intai indepartata Mania pentru ca Iubirea sa-i ia locul.
Dar, ca orice sentiment, depinde de noi sa deschidem sau nu poarta catre aceasta latura a noastra.
Probabil cunoasteti Scriptura,atunci cand Iisus i-a izgonit pe negustori din templu spunand:”casa mea se va chema o casa de rugaciune,dar voi ati facut din ea o pestera de talhari…”,care credeti ca era sentimentul pe care el incerca?
Erata: il
Intr-adevar Mania este o povara in Rucsacul pe care il caram in spate!
Daca Lucram pentru ELIBERAREA noastra de acest lest , VIATA DEVINE MIRACULOASA!
Si e atat de simplu SA NE ACCEPTAM aceasta parte intunecata (atunci cand o CONSTENTIZAM) si sa o ELIBERAM la UZINA de RECICLARE COSMICA
spre a fi transformata in LUMINA! (Am citat dintr-un MAESTRU in UNIME care ma calauzeste neincetat) I
Iti sunt recunoscatoare Maestre !
E simplu sa ne acceptam aceasta parte intunecata… doar la nivel declarativ, in practica, in lumea in care traim, in fata incercarilor vietii nu mai este deloc simplu. Totusi, asa cum maestrii au reusit, putem si noi, incetul cu incetul. Constientizare – Identificare – Acceptare – Inglobare si Eliberare.
Fascinanta!Un mesaj profund si util filozofic.
Multumesc, imi pare bine ca mesajul meu a fost la inaltimea asteptarilor dvs.
Mania si iubirea sunt doua sentimente contradictorii care tin de dualitate, la fel ca intunericul si lumina. Tot asa cum acolo unde e lumina, intunericul dispare, la fel si unde este iubire nu mai poate fi manie. Iubirea neconditionata ne-a fost exemplificata de Iisus, atunci cand s-a intrupat pe Pamant. A vindecat, fara sa fie doctor, fara bani, doar cu eliberare si iubire. Nu s-a tulburat, ci a ramas linistit atunci cand era condamnat la batjocura si la moarte. Iubirea este reprezentata de floarea vietii. Daca am putea vedea floarea vietii in fiecare planta, animal, om, planeta, apa… atunci am intelege ca toti suntem UNUL si totul ar deveni frumos , placut si nimeni nu s-ar mai mania.
Va doresc pace, liniste, iubire!!! Cu iubire, Angela
Aveti dreptate. Acolo unde exista o iubire precum a lui Isus, mainia nu poate exista.
Daca raportam totul la omenesc atunci avem raspunsuri infinite la problematica iubirii si a maniei. Altfel spus vom avea decat… vorbe! Avem, in schimb, modele. Modelul suprem este Dumnezeu! Dupa ce am aflat ca El „este Cel ce este” (in Vechiul Testament), aflam in Noul Testament ca „Dumnezeu este iubire”! Ca Fiinta ESTE, iar ca manifestare este IUBIRE! Manifestarea se raporteaza la altcineva, aproapele, dupa cum il numeste Domnul Hristos. Atunci singura manifestare in asemanarea lui Dumnezeu este iubirea!
Suntem creatia Lui ca manifestare a iubirii divine! Rodul sau manifestarea iubirii este Creatia!
Dar este cineva care uraste pe Creator si, deci, creatia Lui. Si se manifesta prin manie fata de tot ce-L reprezinte pe Creator. Telul lui este sa distruga aceasta creatie. Si pentru ca are puteri limitate ne foloseste pe noi, creatia lui Dumnezeu, invatandu-ne sa ne uram, sa ne manien unii pe altii. Astfel vom duce noi la indeplinire scopul lui, ura lui! Prin manie suntem fii ai …intunerecului, ai celui rau. De aici toata filosofia vietii. Ce e bine, ce e rau, cand e bine, cand e rau, de ce e bine, de ce e rau?! Desi totul se rezuma la asemanarea cu Dumnezeu Creatorul sau cu distrugatorul prin fapta, manifestare! Totul tine de alegere nu de oportunitate sau conditie, de aceea vom fi si judecati conform alegerii facute! Ca vom fi judecati in final!
E si acesta un punct de vedere. Totul se rezuma la alegerea caii catre Lumina si nu catre Intuneric. Sunt intu-totul de acord cu dvs. si fie ca Dumnezeu sa va calauzeasca pasii.
ca sa scap de manie,in primul rand o constientizez,vad de unde pleaca si dk are-un motiv,cine si ce o ‘sustine’,si JUR,de cand mi-am facut din constientizarea momentului ACUM-AICI,rad,si rad,si iar rad,caci toate motivele ,pe langa faptul ca-s insignifiante ,impenitente si puerile,n-au sustinere in sinele meu CONSTIENT.
Bravo! O adevarata stare de gratie. Acum stii!
Multa Iubire si Lumina iti doresc.
Manie versus Iubire !! Eu cred ca una nu o exclude pe cealalta . Poti iubi chiar si atunci cand esti manios,cand viata nu are cursul si asteptarile tale.
Cu atat mai mult cred ca iubirea te ajuta , te ajuta sa treci peste revolta sufletului in fata incercarilor ,a nedreptatilor si a ceea ce mintea noastra duala asa cum este ea nascoceste …scenarii si situatii care nu intotdeauna au legatura cu evenimentele in joc, presupuneri.. socoteli….verdicte …De multe ori complicam fara rost situatiile ,ne MANIEM , explodam…pentru ca apoi cu IUBIRE sa revenim la acel echilibru care ne ajuta sa mergem mai departe.Important cred ca este sa IERTAM si sa NE IERTAM , sa avem puterea sa mangaiem pe cei pe care am fost maniosi si sa LE CEREM IERTARE daca sufletul lor a fost ranit de gandurile,cuvintele sau faptele noastre.
MANIA este de cele mai multe ori o eliberare .si cred ca poti fi un om bun si iubitor ,Mania nu este Ura !! Avem lumina asa cum avem si intuneric,avem liniste asa cum avem si zbucium, avem binele nostru care poate fi rau pentru altii, avem intelepciunea sa acceptam VIATA asa cum ne-a fost daruita sau incercam sa controlam tot fara sa stim ca asta ne aduce neliniste si suferinta!
Asadar haideti sa ne iubim chiar daca uneori suntem maniosi si sa lL rugam pe Bunul Dumnezeu sa fie mai bland cu noi decat suntem noi unii cu altii si sa ne arate cu blandete calea spre EL
Parerea mea este ca atunci cand iubesti nu poti fi manios si nici invers. Aceste doua stari nu pot trai simultan in noi. Consider institutia iertarii mai degraba o convenienta social ce ne ajuta sa traim in societate. Cand iubesti totul, la modul absolut, nu poti ierta nimic pentru ca nimic nu este gresit.
In orice caz, nu-mi pot imagina un om sfant manios, e o contradictie in termeni.
Si acum te rog sa-mi dai voie sa-ti doresc multa Lumina si Iubire.
Multumesc pentru gandurile bune !
Lumina si Iubire …o stare de gratie la care aspiram din ce in ce mai multi .
Cotidianul insa suna diferit. Pentru mine iubirea si iertarea sunt inseparabile. Cerem si speram in iertarea greselilor noastre de la Dumnezeu care este IUBIREA suprema.Gresim ,chiar daca nu ne place sa recunoastem,izbucnim cateodata (MANIOSI) si multi speram intr-o sfintenie.Atunci DA !!Nu vor mai exista manie,suparare si alte suferinte . Pana atunci invatam sa fim mai buni ,sa ne iertam pe noi insine si unii pe altii si sa incepem prin a ne iubi asa cum suntem. Iubirea absoluta este un sentiment divin si sincera sa fiu mai am mult de invatat si multe de trait .
Cred ca starea de echilibru si armonie ne ajuta sa crestem si sa ajungem la acea impacare cu noi si cu ceea ce ne inconjoara.
O seara buna cu liniste in suflet