skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Trepte spre Cer

 

Evaluat la 0 stele din 5
(be the first to review)

Citind cartea Trepte spre cer, te bucuri și te regăsești, vezi un orizont plin de căldură, unde inima ta se scaldă în Lumină.
Dacă dorești să înveți să trăiești cu adevărat, dacă consideri că dragostea este cel mai important sentiment, dacă vrei să alungi supărarea și alegi bucuria pe care o găsești în sufletul tău, atunci această carte este scrisă pentru tine.
În această lume, nimic nu este întâmplător și nici această carte nu se află, din întâmplare, în mâinile tale.
Răzvan Șerbu

Descriere

Fragment din nuvela „Tăcerea care ucide” din cartea „Trepte spre cer”

E o liniște asurzitoare. Inima‑mi bate în urechi. Sunt închis în a singurătății celulă ale cărei ziduri nu‑s!
Am fost lăsat pe‑o insulă pustie. De șapte ani n‑am mai văzut nici oameni, nici alte viețuitoare. Totul e mort, e mort și sufletul meu. M‑am învățat cu singurătatea, precum valurile negre ce lovesc ritmic țărmul.  Norocul și blestemul meu sunt fructele din această zonă mai abruptă unde mi‑am făcut un loc de noapte. Aceste fructe mă ajută să supraviețuiesc, dar nu și să trăiesc. Fiecare clipă petrecută alături de Tăcere a fost un pumnal în al meu suflet. În timp, locul meu de‑o noapte s‑a transformat într‑o colibă plină cu diverse lucruri găsite sau făcute de mâinile mele. Sunt multe acum. Doar un ochean găsit pe plajă e cel mai valoros din tot ce mă‑nconjoară.
La început mă uitam mereu în zare, să văd corăbii sau chiar avioane, dar după un timp am renunțat și am hotărât să nu‑mi pierd timpul cu fantasme.
Azi m‑am trezit speriat. Un simțământ, ceva precum o boare, parcă nu‑mi dădea pace. Știu că după războiul atomic nu a mai rămas mai nimic. Am avut și speranțe, dar au murit chiar și ele de singurătate și de dor alături de Tăcere. Dimineață, am simțit ceva… parcă niște ochi verzi mă priveau tulburător. La început am alungat imaginea. Nu putea fi reală! Ochi verzi? Aici? Pe o insulă pustie, în mijlocul oceanului? Mi‑am spus că cine știe ce animal o fi.
Dar.. mi‑am adus aminte că nu văzusem niciodată vreo vietate mișunând, alergând sau zburând pe această insulă blestemată. Eram mereu eu și a mea imaginație bolnavă, alături de Tăcere!
De ani de zile nu mai văzusem oameni, iar de vreo doi sau trei nici nu mă mai gândeam la ei. Mă împăcasem cu ideea că n‑o să mai văd niciodată pe vreunul dintre ei.
Fantasme! Toți oamenii sunt de fapt fantasme și eu nici nu mai cred că au existat. Eu sunt Dumnezeul acestei insule, mică, mare cum o fi. Nimeni nu‑mi contestă vrerea sau voința, pentru că sunt doar eu. Tăcerea mi‑e prieten și dușman, doar de ea am parte, îmi doresc ori nu.
Îmi aduc acum aminte de vremurile dinainte de război. Fusesem condamnat la două săptămâni de izolare pe această insulă pentru că… am luat de mână o fată. Acum îmi dau seama ce obiceiuri stupide pot conduce societățile pline de… oameni.
Acum a venit prânzul și e cald. Cobor încet spre plajă ca să intru în ocean să mă răcoresc. Nu apuc să fac decât vreo 20 de metri și aud ceva de necrezut. E mișcare, aud o zbenguială, cineva/ceva se joacă‑n apă. Mă reped nesăbuit să văd, să simt, să aud. Atunci îi văd. Doi ochi verzi, un corp superb, o fată ce aleargă și se bucură de soare și de apă. E goală și frumoasă, minunată. E o zeiță.
Dar vai! Mă vede, se sperie și fuge. Alerg și eu și strig.
‑ Ajutoooor! Fie‑ți milă! Salvează‑mă!
Vocea mea obișnuită cu Tăcerea nu‑i suficient de puternică.
Fata e tânără, sprintenă și fuge. Eu o urmez, dar nu mă pot apropia. Îi văd hainele atârnând pe marginea bărcii cu motor spre care se îndreaptă…

 

Cărările vieții nu sunt nici simple, nici învolburate cu obstacole de netrecut. Un pic de curaj, o seamă de înțelepciune și mai ales un munte de înțelegere sunt câteva dintre cheile cu care descui porți aparent de nedeschis. Cartea de față ne oferă motivele înțelegerii acestei lumi și acea înțelepciune calmă și lină, fără de care nimic nu se schimbă-n profunzime. Ne trebuie doar curajul de a ne găsi între aceste file și de a ne asuma adânca lor omenie.

Dan Iancu

Vreau să le mulțumesc cititorilor și prietenilor care m-au încurajat să scriu această carte.
Am reușit să o public și acum o pot oferi publicului. Cartea conține povestiri. Unele dintre ele au fost publicate pe File de Lumină, altele nu.
Dacă doriți să cumpărați această carte, puteți să mă contactați la comenzi@filedelumina.ro sau chiar prin formularul de contact al site-ului.
Cei ce doresc o dedicație, să nu se sfiască să o ceară. Cu inima larg deschisă, voi onora orice dorință a dumneavoastră.

Această carte este o culegere de pastile pentru minte, cu efect asupra sufletului. Unele idei sunt originale, altele sunt preluate din întâmplări adevărate sau din scurte pilde, apoi le-am împletit, le-am însuflețit și rezultatul îl găsiți în fiecare poveste.
Citind cartea Trepte spre cer, te bucuri și te regăsești, vezi un orizont plin de căldură, unde inima ta se scaldă în Lumină.
Dacă dorești să înveți să trăiești cu adevărat, dacă consideri că dragostea este cel mai important sentiment, dacă vrei să alungi supărarea și alegi bucuria pe care o găsești în sufletul tău, atunci această carte este scrisă pentru tine.
În această lume, nimic nu este întâmplător și nici această carte nu se află, din întâmplare, în mâinile tale.

Cu multă dragoste,
Răzvan Șerbu

Recenzii

Nu există încă recenzii.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Trepte spre Cer”

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back To Top