skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Pachet File – Vise – Lupul

 

Evaluat la 0 stele din 5
(be the first to review)

Strămoșii noștri daci, “cei mai înțelepți și drepți dintre traci”, sunt cei care ne-au lăsat o moștenire mult mai bogată decât găsim scris în istoria oficială. I-am nedreptățit în ultimile generații, ne-am ferit de ei, în loc să ne mândrim. Oricum, există astăzi oameni care luptă pentru ca să aflăm cu toții cine au fost ei, și să-i pună la locul lor în istoria pe care o învață copiii în școli.
Doar 160 de cuvinte să ne fi rămas de la ei? Si asta s-a întâmplat in doar 160 de ani cu doar o mică suprafață din țară ocupată de romani. Suntem învățați că romanii s-au impus iar 60% din lexicul nostru provine de la ei. Așa ceva nu s-a pomenit nicăieri în regiunile stăpânite de romani, ca un popor să-și uite obiceiurile, tradițiile și limba într-o perioadă istorică atât de scurtă. Lasăm aceste teme pe seama istoricilor, lingviștilor și a celor care îi combat. Aceste întrebări au fost puse de mulți și sperăm ca ele să primească cât mai curând răspuns.
Cert este că dacii sunt extrem de slab reprezentați nu numai în istorie cât și în literatură.
Cartea de față aduce în atenția cititorului legende, povești, schițe și nuvele atât despre daci cât și despre urmașii lor.
Sper să vă placă, sunt scrise cu inima și trecute prin filtrul ratiunii.

Cu drag,
Razvan

Categorie: Etichete: , , , ,

Descriere

PACO – nuvelă din cartea Vise de Inger

Se povestește că în Spania, acolo unde soarele cântă ode de iubire și unde oamenii sunt primitori, exista o mică familie de oameni simpli. Doar tatăl și fiul mai rămăseseră ca să facă treburile gospodăriei dar și ca să meargă la munca câmpului. Femeia plecase de câțiva ani într‑o lume mai bună. O doborâse o boală necruțătoare, o molimă care îndoliase întregul sat.
Băiatul devenise un tânăr plin de putere ce‑și ajuta mereu tatăl, dar avea alte idei, alte gânduri ce îl făceau să stea mereu ca pe ghimpi. Nu accepta ca viața să‑i ofere atât de puțin precum vedea în jur. Se gândea mereu să‑și încerce norocul în marele oraș. Oricum, tatăl lui îl scotea mereu din minți cu cererile și cu bombănelile sale. Tânărului i se părea că bătrânul îi caută mereu nod în papură și că, oricât de mult se străduia, nu‑l mulțumea niciodată. Pe de altă parte, bătrânul său tată dorea să scoată om de ispravă din el, așa că mereu îi dădea să facă câte ceva și mereu îi atrăgea atenția atunci când greșea.
Din păcate, lipsa cuvintelor calde și bune dintre cei doi nu a făcut decât să sporească supărarea în inima tânărului Paco. Zi de zi, cupa amărăciunii se umplea. Credea că tatăl său îl pedepsește, în loc să‑i vadă iubirea din privire. Inevitabil, a sosit și momentul în care o simplă vorbă de dojană a fost cea care a umplut paharul. Atunci copilul a izbucnit și multe vorbe grele i‑a aruncat în față bătrânului, vorbe de ocară, spuse la supărare, cuvinte care rănesc și care dor.
Apoi, tânărul Paco și‑a luat câteva merinde și a plecat de acasă către marele oraș.
Zilele au trecut, soarele a încălzit multă vreme pământul. Încet-încet, au trecut săptămânile, care s‑au transformat în luni, apoi în ani. Timp îndelungat, în care suferința tatălui nu putea fi stinsă de nimic. Și‑a dat seama că greșise, că nu și‑a încurajat niciodată fiul și că acesta a plecat având dreptate. Paco, în schimb, ducea cu el cupa amărăciunii în sufletul lui. Știa că timpul trece și că tatăl său devine din ce în ce mai bătrân și mai neputincios. Dar nu se mai putea întoarce. Vorbele grele ridicaseră între ei un zid mult prea gros. Acum devenise ajutor de fierar și era mândru de dibăcia lui. Cunoscuse o fată minunată, Maria, un înger cu chip de om, care îl făcea extrem de fericit.
Bătrânul tată aflase de la un vecin că băiatul său trăia în marele oraș, așa că a pregătit 100 de tăblițe pe care a scris:

„Dragă Paco,
Sunt convins că ești supărat pentru cearta noastră. Doresc să știi că eu te‑am iubit mereu, tu ești toată averea mea, ești inima mea, ești partea mea mai bună. Nu ai nevoie de iertarea mea, pentru că nu am fost niciodată supărat pe tine. În schimb, eu îmi cer iertare pentru că am fost atât de nepriceput în a‑ți arăta cât de mult te iubesc. Paco, dragul meu fiu, eu voi fi duminică la prânz în piața din centrul orașului. Te voi aștepta în speranța că vei dori să mă vezi.
Cel pentru care tu ești lumina și bucuria,
Tatăl tău”

Bătrânul tată își puse tăblițele pretutindeni prin oraș, în locurile publice, legate de pomi, de garduri, în special acolo pe unde treceau cei mai mulți oameni, prin târguri și chiar lângă biserici.
Apoi, bătrânul așteptă. Câteva zile lungi, chinuitoare, s‑au scurs cu greu pentru nerăbdarea ce‑i prinsese sufletul într‑o menghină de fier.
Oare va veni? Oare a găsit mesajul? Oare este Paco în oraș? Oare mai este supărat? Mii de întrebări îl măcinau pe bătrân clipă de clipă.
Dar ziua de duminică a sosit în sfârșit. Bătrânul și‑a pus cele mai bune haine și a plecat către oraș. La ora prânzului a mers direct în piața din centru.
…800 de Paco îl așteptau acolo… printre ei, și‑a descoperit fiul.
Dar și mai uimitor era că sute de bărbați soseau din toate părțile pentru a‑și întâlni și strânge în brațe copiii.
Mulți dintre cei 800 de Paco au fost fericiți în acea zi de duminică. Atunci și‑au uitat dușmăniile, supările, necazurile. Întregul oraș a fost cuprins de un val de iubire.
În acele momente, Dumnezeu era în piața din centrul orașului.

Recenzii

Nu există încă recenzii.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Pachet File – Vise – Lupul”

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back To Top