Trandafirul din interior
Un om a plantat un trandafir, plin de speranţă a început să-l ude, şi înainte ca acesta să înflorească l-a examinat. A observat mugurul care avea să iasă curând, dar a observat şi spinii de pe tulpină şi s-a gândit: „Cum poate o floare atât de frumoasă să provină dintr-o plantă atât de plină cu spini ascuţiţi?” Întristat de acest gând, a uitat să mai ude trandafirul, şi chiar înainte să înflorească, trandafirul a murit.
Aşa se întâmplă şi cu multi oameni. În fiecare suflet există un trandafir. Calităţile pozitive plantate în noi la naştere, se dezvoltă pe pământul cu spinii greşelilor noastre. Mulţi dintre noi când ne uităm la noi înşine, vedem doar spinii, defectele. Devenim disperaţi de gândul că nimic bun nu este în noi. Neglijăm să udăm binele din noi, şi este posibil ca acesta să moară. Nu suntem conştienţi de potenţialul nostru.
Unii oameni nu văd trandafirul din interior şi au nevoie de alţii ca să le arate. Una din cele mai frumoase calităţi de care poate dispune o persoană, este aceea de a trece peste spinii celuilalt şi de a găsi trandafirul. Aceasta este una din caracteristicile iubirii…să priveşti o persoană, să cunoşti defectele sale şi s-o accepţi în viaţa ta…în tot acest timp recunoscând nobleţea sufletului său. Ajută-i pe ceilalţi să-şi învingă defectele. Dacă le arătăm „trandafirul” din ei, îşi vor învinge spinii. Numai atunci vor reuşi să înflorească de mai multe ori.
Cel mai bun prieten este acela care îmi arată defectele.
Comentarii (13)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Foarte frumos,…mesajul subtil, este excelent….felicitari autorului.
Si-acum, sa-l luam prieteneste pe autor si sa-i aratam defectele….nu pentru asta-s prietenii?Ca asta spune morala.
Pai, daca ne luam dupa morala de final, intr-o zi se umple site-ul de ”nongrata” cu Razvan in capul listei,.., cat ai zice, ”drob”…!
Daca un prieten intruneste caracteristicile iubirii, trecand peste spinii celuilalt si recunoscand nobletea sufletului sau, la ce sa-i mai traga o grebla-n cap dup-aia….si sa-i arate si defectele!?
Ceea ce arati, scotand in evidenta, incurajezi. Alimentezi. Intaresti.
Poate ca in loc de ”arata”…ar fi trebuit ”iarta”.
Si eu voi fi iertata ca am aratat.
Noapte maiastra….
Ella draga, comentul tau denota obsesie ptr. criticile ce ti s-au adus.
Vorbesti de iubire si iertare cand tu continui cu obsesiile tale.
Te citez „Ceea ce arati, scotand in evidenta, incurajezi. Alimentezi. Intaresti.”
Asta faci tu.
„Cand te referi la nobletea sufletului, nu te referi la obsesii, te referi la starea sufleteasca
a ceea ce exprima partea cea mai profunda din tine.
Alege sa intelegi si sa ierti.
Eu nu dezvolt simpatii sau antipatii in functie de preferintele altora. Faptul ca esti criticat nu
inseamna ca nu esti bun si … il oboseste foarte mult pe cititor – oamenii vesnic nemultumiti,
care tot timpul dezaproba si nu gasesc niciodata … ceva de laudat.
Noi oamenii ar trebui sa vedem mai intai de toate calitatile celorlalti, abia apoi defectele, pe care
sa ii ajutam sa le corecteze. Dar nu cu cearta, nu criticand, nu ironizand, nu descurajand, nu umilind
ci cu iubire.
Nu stiu ce ne face sa nu vedem partile frumoase ale oamenilor, de ce in loc de cuvinte calde si
incurajari, rostim mai des reprosuri…”
Si mai stiu ca noi oamenii suntem dependenti de incurajari, de mangaieri, de cuvinte frumoase, de dragoste…
„Oamenii sunt precum vitraliile. Ei stralucesc, dar cand se asterne intunericul, adevarata lor frumusete
se dezvaluie doar daca lumina vine din interior”- Jean Houston
Buna seara, Maria draga,…
Comentariul meu, denota exact ce intelegeti dvs., ca denota.Si ce intelege fiecare, ca denota.
Nu pot sa va contrazic.
Fara nici o urma de ironie, va asigur,…va multumesc, pentru punctrul dvs. de vedere.
Recunosc totusi, ca un pic ironica in comentariul meu, am fost. Insa la limita umorului, am banuit.
Sa aveti o seara minunata.
Draga Razvan si dragi prieteni pe tema trandafirilor atat ca planta cat si ca simbol noi am mai discutat. Despre planta – eu am trait o mare parte din viata vre-o douazeci de ani inconjurata de trandafiri. De la cei mai grabiti a inflori in luna mai pana la cei tarzi ce infloreau si prin bruma. Pentru mine era naturalul si firescul exterior al iubirii normale ce exista in familia celor ce m-au crescut. Stramosul meu asocia trandafirii cu stramoasa mea – femeia perfecta din viata lui. Ea intra si iesea din casa printre o bolta de trandafiri urcatori rosii si albi parfumati ce se impleteau ca o cununa. Ea pregatea apa de trandafiri, dulceata de trandafiri si chiar parfum de tranfafir si sau creme cosmetice sau medicinale cu esenta de trandafiri .Parfumul natural al pielii ei era de trandafiri. Cand a plecat si era pe masa in luna februarie aveai senzatia ca a inflorit o tufa de tradafiri. Am avut in curte zeci de specii de trandafiri – era mai frumos ca la expo-flora vreodata. Si erau adusi din toata lumea si aclimatizati la noi. Stramosul meu spunea ca ii ofera stramoasei mele iubirea si frumusetea intregii lumi, asa cum si ea iubea si ingrijea oameni de peste tot indiferent de religii, stare sociala sau materiala cu darul si harul ei. Asa si era ea dar si el, doi oameni de o calitate umana adevarata, unica, dreapta, corecta, profunda, sincera dar nu erau usor de atins si nici de inteles daca nu aveai sufletul si mintea deschise. Era o bucurie si o onoare sa fii in prejma lor dar daca nu stiai sa respecti acesta relatie vedeai foarte repede partea exterioara a portii. Pentru mine trandafirii inseamna nemurirea frumusetii si iubirii atempora. Mereu frumoasa , curata, eleganta, pretentioasa, catifelata dar si daca gresesti si n-o respecti te zgarie puternic si profund. Si trandafirii si oamenii au nevoie de timp, lumina, caldura, ingrijire, respect pentru a-si arata adevaratele valori si nu sunt doua flori identice nici macar pe aceeasi tija de aceea fiecare este pretioasa, unica si irepetabila de cand apare pana cand se transforma intr-o maceasa. Mi-am dorit mereu o iubire si o intelegere ca a lor calda, naturala, fireasca si atat de profunda in timp. Si dupa varsta de optzeci de ani si o lunga viata de casnicie cu toate necazurile si bucuriile- ochii lor cand se priveau erau ca la doi adolescenti cu stelute in ochi. In curand vor inflorii trandafirii – va doresc sa ii iubiti cu tepi cu tot si sa va ganditi ca in fond toti suntem asa – poate mai greu de cucerit si poate mai teposi dar cu siguranta cand cineva ajunge la sufletul nostru suntem magici. Cu drag si cu respect. Sper ca acest comentariu sa apara fara a fi supus restrictiilor binevoitorilor.
Buna dimineata, ,,Cel mai bun prieten e cel care imi arata defectele”….Adevarat dar foarte greu de acceptat. Oamenii in general asteapta de la ceilalti , aprecieri , laude , prea-mariri..pupari de mani , si nu critici ….Cei mai multi au un grup de prieteni – amici in cadrul cariua a-si etaleaza realizarile , reusitele personale sau familiale…Critica fie ea prieteneasca e sanctionata , brusc si uneori ireversibil…
Am un prieten pe care al pareciez foarte mult…Cu ceva timp in urma i-sa intamplat ceva iar de atunci ai mergea tot mai rau…Eu am facut tot ce am putut sa al ajut…Constatam ca nu invatate nimic din intamplarea aia si modul lui de viata continua la fel ca inainte….I-am spus asta in fata , calm si cu un ton egal – prieteneste..I-am explicat ca cei care il indemnau in directia aceea nu erau cu adevarat prietenii lui….Prieten e acela care e sincer cu tine….” Sa suparat , si nu …gata.
Timpul a trecut si sa invit o ocazie , ca eu sa pot face un bine ( ce ocazie conteaza mai putin..) dar in mod automat m-am gandit la el…Era potrivit pemtru cerintele ,,ocaziei”…L-am inscris unde trebuia , i-am telefonat si i-am spus ce si cum….Reactia lui a fost cumva normala…poate putin exagerata ( Mi-a spus ca-mi va fi recunoscator toata viata pentru asta…)Binenteles ca ma amuzat reactia lui , si i-am explicat din nou cum e o prietenie adevarata….si ca sunt convins ca si el ar fi facut acelasi lucru pentru mine – daca ar fi avut el ocazia aceea…
A fost un exemplu , marunt de altfel dar pentru mine relevant….
Despre trandafirii – flori din gradina , da si eu am crescut in o curte cu trandafiri. pe geamul de la camera mea, de cand ma stiu aveam o bolta de trandarifi cataratori albi si rosii…Timpul a trecut. Amintirile copilariei au ramas acolo in ,,soft”….Am facut tot ce am putut si mi-am recreat gradina cu trandarfiri de suflet. Cine intra la noi in curte spune ca seamana cu un ,,Colt de Rai”…Avem aclimatizate multe plante iar trandafirii sunt o nebunie de culoare si parfum…
Prietenia ca si gradina cu trandafiri de ,,ingrijeste” cu grija ,… cere multa munca, dar cand exista dragoste si voie buna nu mai simti oboseala doar o mare satisfactie….
O zi buna
Buna dimineata,frumos articol.Pe cat de nobila floarea,pe atat de nobil gestul de ajuta,de a corecta un aspect dintr-un om.Cu o singura conditie,ca omul sa-si doreasca sa se corecteze.Sunt de acord cu existenta unui trandafir in fiecare om.Sa nu uitam,la nastere suntem plini doar de iubire,neconditionata,nu exista altceva,nici frica,nici ura.Haideti sa devenim plini de iubire,sa redevenim puri,frumosi,aidoma trandafirilor!O zi frumoasa tuturor si La multi ani!sarbatoritilor zilei!
Cel mai bun prieten este cel care imi arata defectele – oare ? Intr-un fil care mi-a placut foarte mult – Qvo Vadis in regia si productia Mel Brokes este o scena chiar pe la inceput. Cativa oameni intr-o pestera desenau cu bucati de carbune chipuri de oameni, animale si pasari – foarte frumos si apreciati de semeni. Si Mel a incercat dar ceea ce iesea din mainile lui era diform si oribil. Asa ca suparat si frustrat de fata cu toata lumea si-a facut nevoia mica pe picturile lor si asa a aparut pe lume criticul. Cel ce nu stie nimic dar stie sa critice ca este mai usor. Acest fil este o parodie a evolutiei umane si a aparitiei „profesiilor”. In realitatea noastra trebuie sa fi foarte atent cand faci o observatie cuiva. Tine de loc, moment, stare a fiecaruia pentru a se interpreta corect si benefic cui ii este adresat sa nu o ia ca pe o ofensa sau o jignire. Sa dai cu parul sau cu parerea e usor si nu necesita mari eforturi. Sa fi aproape de cineva care greseste sa inteleaga unde si cum sa ia singur decizia de a repara e mai greu. Majoritatea ni se pare ca cine are o parere contrara cu a noastra are ceva cu noi personal. Acelasi lucru de intampla si in relatii si eu personal nu am inteles de ce. Fiecare avem o parere pe care o sustinem si motivam dupa mintea si experienta fiecaruia si chiar ne permitem sa divagam pentru a gasi noi variante creative si de ce nu poate mai utile realitatii. Alta parere poate fi de asemenea sustinuta sau argumentata si asta inseamna schimb de pareri si dialog constructiv. A aparut si o carte care se numeste „Cele sapte palarii” – scuze nu imi amintesc acum autorul care practic te pune in diferite ipostaze pentru a gasi mai multe solutii potentiale la o problema prin abordari diferite. De fapt nimeni nu este in capul altui om si conteaza in final ce ne dorim. La acelasi rezultat se poate ajunge prin metode diferite si conteaza ca fiecare o va face asa cum ii este mai usor de inteles. Atunci va adera la idee sau la activitate. Asa vreau eu sau asa cred eu ca este mai bine este valabil numai pentru mine. Pentru cel de langa mine sau pentru cel cu care vreau sa fac o treaba, niciodata nu va fi multumit indiferent cine imi este iubit, sot, copil, parinte, prieten, colaborator sau oricine. Ca o activiate sa fie benefica pentru toata lumea trebuie sa aderi la ea si sa iti aduci contributia intr-un stil care iti este cunoscut, colaborand cu cine simti ca te intelegi si esti dispus la concilieri si/sau pareri, rezultatul final bucurand din toate punctele de vedere pe participanti. Daca vrei sa fi solist e cam dificil. Daca cineva te va accepta sau trebuie cu adevarat sa fii foarte bun in ceea ce faci si util sau chiar impresionabil prin efecte..
Cand un apropiat greseste fata de tine sau tu fata de el e recomandabil sa indrepti cat mai repede greseala indiferent care este, asumandu-ti consecintele si reparand daunele. Dramatic este daca prin actiunile tale ai stricat sau distrus ceva ireversibil. Uneori si cuvintele si atitudinile in momente nepotrivite dor si distrug ireversibil. Dar toti gresim fie ca asa consideram ca este mai bine, fie din graba, fie din nestiinta, fie din orgoliu si prostie. Toti indiferent de varsta si pregatire credem ca noi avem dreptate si gresim exact cand suntem mai siguri pentru ca nu tinem cont de cei de langa noi – oare chiar era atat de important sa imi dau cu parerea ? – pentru cine ? Chiar am pregatirea intelectuala si sau morala sa contest si e nevoie de parerea mea ?
Si daca parerea mea conteaza si este ceva nou imi asum si criticile ? Daca da inseamna ca este important si merita orice critica si orice efort – doar sunt eu insami. Cu drag si cu respect.
Luiza ati raspund eu deoarece simt o oarecare ,,directie” in ce spui tu aici.
E vorba de prietenie , si nu de critici….Un critic literar sau artisctic nu e neaprat si prieten cu artistii sau pictorii…E cu totul alta directie.
Intri prea ,,adanc ” in ….meditatie. Viata Luiza e mult mai simpla . Noi oamenii, prin caracterul nostru banuitor si critic o complicam…
E atat de simplu sa ii spui prietenului tau ( vorbim de prieten nu de sot / sotie ) ca tu al vezi inaintand pe o cale gresita , spunandu-ti opinia fara enfaza si fara aerul de atoatestiutor…pur si simplu din dragoste sincera pentru prietenia voastra.Se poate sa se si supere , dar daca e un prieten adevarat a-si va da seama ca tu ii vrei doar binele.La opinie, trebuie sa aduci si argumente, nu doar parerea ta …si atat.
In relatia familiala unde pot exista si relatii de prietenie ( deoarece relatia de neprietenie exista in proportie covarsitoare in multe familii…)
depinde de rolul si constientizarea fiecaruia in cadrul familiei…Cand mebrii familiei a-si atribuie roluri care cred ei ca li-se potrivesc si nu cele firesti …sa dus ,,pe rapa” prietenia din familie.
A avea pareri despre oricine si orice nu e neaparat o calitate , ba din contra….va suna tare prost pentru cei din jur datul tau din…,,parere”
Chiar si daca parerea ta e aprobatoare pentru o situatie , gandestete daca chiar trebuia sa spui ceva atunci….Sa ai grija ce vorbesti , si sa fi bine informat despre ce vrei sa vorbesti acelui prieten ….El o va lua asa cum e ca pe un sfat prietenesc si nu ca pe o parere…fara sa se simta jicnit.
La fel de bine tu poti fi cel atentionat de un prieten despre o anumita situatie si iar repet e foarte bine sa cantaresti foarte bine cuvintele lui si sa le iei asa cum sau vrut a fi….un sfat prietenesc Ca o incheiere eu zic ca …da parerea ta conteaza . Daca aceasta parere – sfat are greutate va fi luata in consideratie daca e doar vorba goala ….ati vei asuma tot ce va urma. Aveti grija ce cuvinte rostiti – sunt mai taioase ca orice arma…
O zi buna …
Consider ca atunci cand reusesti sa simti Fiinta omului , dincolo de Orgoliul sau , cuvintele taioase ” aruncate ” cu Dispret si Infatuare de „Muschii Mintii ” intariti de Orgoliu , nu au efect asupra ta . Asa i s-a intamplat si Batranului Dan cu cateva zile in urma , in urma „minunatelor ” cuvinte adresate de tine. Comentariul acesta face parte din tema acestei File de Lumina. Sedere placuta pe meleagurile pe care te afli. Ca prieten al Filelor de lumina ,te-am considerat la fel . Daca am gresit …..asta e !
frumos si adevarat
Absolut superb,ca tot ce ne scrieti si ne transmiteti.
Dumnezeu sa va binecuvanteze.
Dar oare care sunt „ingrasamintele ” care ajuta ca „spinii ” oamenilor sa fie cat ma bine ” dezvoltati ” ? . Sa fie Frica ? Sa fie Mandria ? Sa fie Grandomania ? . Sa fie Ignoranta ? Sa fie Lipsa de Empatie ? Sa fie Infatuarea ? Sa fie Dispretul ?.Sa fie Invataturile din copilarie ? Sa fie Atasamentul de Ceva sau Cineva ?Sa fie Neincrederea in oameni ? Sa fie …….? . Consider , ca si autorul acestui minunat text , ca toate aceste ” ingrasaminte ” pot fi enuntate in doua cuvinte ; Lipsa Iubirii , de de tine insuti si automat de Tot si Toate . Ca o completare a acestei minunate File de Lumina as adauga articolul ” Cel ce nu te iubeste ” a Doamnei Maria Timuc . Consider ca impreuna ,aceste doua articole vor ajuta si mai mult , pe cei ce au nevoie sa inteleaga ce inseamna cu Adevarat Iubirea si ….Consecintele Ei .Fiti Voi Insiva !
Vreau totusi sa punctez un lucru pe care intentionat nu l-am atins in primul meu comentariu.
Si-anume:
Daca suprema, adica cea mai inalta virtute este aceea de a ierta, iertarea mergand mana in mana cu iubirea, complementele omului cu-adevarat trezit,…tinta noastra, a tuturor,…atunci cum putem numi un astfel de prieten, care iarta?
Caci cel mai bun, a fost numit cel care arata.
Hm?
Cel mai mare ”cadou” pe care Cel de sus il poate face omului, este iertarea greselilor, sau defectelor……si nu aratarea lor.
Prin analogie, un om care face acelasi lucru, nu poate fi numit ca ”cel mai bun”?,…
O zi excelenta, tuturor.