La poarta unei mănăstiri de la poalele Himalayei, bătu un pelerin:
– Doresc să vorbesc cu cel mai mare om din acest așezământ, fură primele lui cuvinte, în loc de bună ziua.
Călugării îl măsurară din cap până-n picioare, fără să spună un cuvânt și-l duseră la maestrul lor, care era adâncit în citirea unor scrieri. Fără să-și ridice ochii, îl întrebă:
– Cu ce te pot ajuta?
– Vreau să-ți fiu discipol, maestre, să devin un om mare, așa cum ești tu! Şi preț de o jumătate de oră, îi vorbi despre dorințele sale. Maestrul îl ascultă și, după ce termină, îi spuse:
– Fiule, tăcerea îți va ascuți auzul și-ți va înfrumuseța cuvintele. Vorbele multe îți cheltuiesc energia… atunci când nu spun nimic. Vrei să-mi fii discipol?
– Da!
– In curtea interioară, lângă fântână, este o piatră mare; te rog să mi-o aduci, căci vreau să-mi fac un altar din ea. Pelerinul se uită spre curte și văzu un bolovan foarte mare.
– Glumesti? Nici zece oameni nu o pot ridica… dar eu…
Maestrul plecase deja, târându-și papucii pe lespezile de piatră. Pelerinul rămase trist. Se așeză dezamăgit pe scările templului..
“Niciodată nu voi putea să fiu discipolul acestui mare om”, își zise în gând.
Oftând, cu capul plecat, începu să se gândească cum ar putea să ridice minunea de piatră, mare cât un munte. Ochii îi căzură pe o furnică care se oprise din drumul ei, chiar în fata piciorului său si care cara după ea, o greutate de două ori mai mare. Se oprise în fața obstacolului și nu știa ce să facă. O privi curios și văzu că, după o mică ezitare, furnica împreună cu greutatea sa se urcă pe picior și-l traversă de-a latul, continuându-și drumul.
“Ar fi putut să-mi ocolească piciorul, dar ea nu… nu s-a dat înapoi din calea obstacolului… Indrăzneala ei l-a depășit… câtă putere la o furnică!” gândi uimit pelerinul și se adânci și mai mult în tristețe.
Treceau zilele și pelerinul își făcuse obicei să urmărească cum acționează fiecare vietate în fața obstacolului – adică a piciorului său – și nici una nu avea curajul furnicii. Și mai observă că toate greutățile cărate de furnică depășeau cu mult mărimea trupului ei firav. Într-o zi, maestrul îl văzu plângând. Se așeză lângă el, și-l întrebă cu blândețe:
– S-a întâmplat ceva, dragul meu?
– Maestre, și furnica este mai mare decât mine. Sunt atât de mic…!!
– Mă bucur să te aud spunând asta. Ești pe drumul cel bun!
Înainte de a apuca să mai spună ceva, maestrul era deja departe. Pelerinul se gândi zile la rând, cum să facă să ridice piatra și, în același timp, se gândea și la furnică, la puterea ei.
“Voi reuși… voi reuși, pentru că îmi doresc din tot sufletul să fiu discipolul maestrului”.
Și-n același timp își dori să fie furnică, să aibă curajul și forța ei. Într-o zi se duse în fata pietrei, o privi cu atenție câteva secunde, respiră profund de trei ori, se interioriză preț de câteva clipe, desprinse brațele încet, încet, ca și când ar zbura și îmbrățișând-o, ridică piatra și o așeză în fața camerei maestrului.
Văzând toate acestea, maestrul râse cu poftă și-i spuse:
– Ai învățat?
– Da, maestre, am aflat multe, observând. In primul rând, am aflat că maestru poate să-ți fie oricine, chiar și o furnică, dacă ești capabil să înțelegi lecția oferită. In al doilea rând, să nu-ți fie teamă de nici un obstacol Acceptă-l, “intră în el”, fii una cu el… conștientizându-l si îl poți trece cu bine. In al treilea rând, puterea unei ființe nu stă în forța mușchilor ei, ci în Sine; concentrându-mă asupra Sinelui, devenind una cu el, greutatea pietrei nu a mai fost un obstacol pentru mine; am putut s-o ridic, deși era de două ori mai grea decât mine… In al patrulea rând, să nu judeci pe nimeni după “mărimea” lui, ci după fapta lui… furnica este o vietate atât de mică, dar foarte puternică. Şi-n al cincilea rând, să crezi… să crezi în Dumnezeul din tine și atunci, puterea ta va fi fără limite! Dar toate acestea nu aș fi putut să le învăț, dacă nu aveam o motivație, un scop al vieții: să fiu precum maestrul meu.
– Daca vei reuși să fii mereu ca și furnica, atunci ai înțeles unul dintre secretele vieții: nu există obstacol pe care să nu-l învingi, atât timp cât ești cu sufletul curat și centrat în Inimă. Forța din tine poate muta și munții, iar credința ta îți va fi călăuză.
Bine ai venit printre discipolii mei.
Superba povestirea, multumim domnule ca ne inseninati zilele cu aceste pilde!
Eu va multumesc, pentru ca ne vizitati.
O zi minunata sa aveti!
Un mesaj folositor!
Intr-adevar, este folositor celor care decid sa urmeze calea sufletului.
O zi minunata sa aveti!
Era o furnica Yoghina…
Puterea furnicii este pur fizica…Nu are nimice de a face cu Sinele (ce o mai fi si ala)?
Principala sa caracteristica este ca ‘Sinele’, cine credem noi ca suntem, este intemeiat in jurul unor valori ’conditionate’ – lucruri pe care altii le considera importante in viata si care ne-au fost transmise si noua, iar noi le-am preluat in mod automat.
”Ce-o mai fi si ala…?”,o fi si ala ceva.
“Ar fi putut să-mi ocolească piciorul, dar ea nu… nu s-a dat înapoi din calea obstacolului… Indrăzneala ei l-a depășit… câtă putere la o furnică!”
Sa aveti o zi minunata!
Raspunsul la intrebarea „Cine este Sinele?” se poate afla cautand pe Internet, dar este nevoie de multa cunoastere si incredere pentru a intelege raspunsurile gasite.
:Thinking:
Nota: pentru a introduce emoticonuri Zaazu se pastreaza cele doua puncte de la inceput si de la final :cuvant:
O zi buna!
Multumesc, multumesc,…
Seara buna in continuare,…
Mi-e drag emoticonul,dar de unde-l iau pe Zaazu ?pentru mine acum acesta-i pietroiul.Stiu ca sunt „furnici” pe aici.Multumesc.
Care 2 puncte?
Acest mesaj ar trebui sa trezeasca puterea interioara a tuturor, ptr ca sa renastem la adevarata noastra valoare.Dar, din pacate , inima omului e aplecata mai mult spre exteriorul omului nu pe interiorul lui. Multumim ptr. aceste minunate exemple care pot si au menirea de a trezii partea interioara, puterea si maretia fiintei umane. Sunt exemple minunate, va multumim
Eu va multumesc pentru cuvintele frumoase.
Sa aveti o zi minunata!
Din pacate, tot ce face furnica, face pentru a-si satisface propriile nevoi fiziologice, eventual si pe ale puilor ei.
Scopul trezirii interioare nu este acesta. Ci a ajuta cu bucurie pe ceilalti. Sa-mi dezvolt puterea interioara pentru a face ceva doar pentru folosul si satisfacerea personala, suna a cu totul altceva.
Lectia furnicii e perseverenta in ceea ce faci
Furnica nu traieste singura, puii ei, de fapt nu sunt ai ei. Daca nu ma insel, ea traieste asemenea albinelor si fiecare dintre furnici are cate un scop bine stabilit in cadrul comunitatii in care traieste. Deci, tehnic vorbind, ea munceste pentru altii.
O zi minunata!
pentru admin:
ai ceva cu yoghinii – visa MISA?
fiecare e liber sa spuna ce considera el.
Buna ziua Cristina,
De ce as avea ceva cu cineva?
Nu-ti inteleg mesajul. Totusi, pot spune ca pe acest site nu spune oricine orice vrea. Toate mesajele care sunt denigratoare la adresa altor comentatori, toate mesajele care sunt in mod vadit rauvoitoare sau care lezeaza oamenii sunt respinse de mine.
Sunt total de acord cu mesajele care emit idei contrare si care duc la o dezbatere de idei, dar nu sunt de acord cu fanatismul sau cu injuriile.
La fiecare mesaj respins autorul primeste un email prin care i se explica de ce a fost respins comentariul sau.
Din fericire, aceste cazuri au fost extrem de rare, adica 3 comentarii respinse la 3500 de comentarii aprobate.
O zi minunata!
Multumesc, iar am primit raspuns exact cand am cerut…. Mi-am propus sa ascult de un mesaj si sa incerc sa intrupez niste calitati exceptionale,despre cele mai multe stiu ca le am, dar cand ajung la PUTERE, scriu ca aceasta abilitate trebuie s-o mai incerc, sa mai invat….Si uite, raspunsul…Sa nu ma uit la obstacol cat e de mare (la piatra, la munte) ci sa cred in Dumnezeul din mine. Mereu avem nevoie de impulsuri
Eu scriu cum m-a afectat pe mine mesajul, ce am invatat, dar daca e prea mult de citit, pot sa scriu mai scurt: MULTUMESC. Se intelege si de aici ca am citit cu interes si bucurie.
Impulsuri exista peste tot, doar de dumneavoastra depinde sa le vedeti, sa le apreciati si sa le urmati.
O zi minunata!
Multumesc ca existati si imi mingiiati zilele cu pilde de suflet!
Noi va multumim ca ne cititi.
O zi minunata va doresc!
Frumos,multumim..multa dragoste..
O lectie profunda, mai trebuie sa avem si intelepciunea de a o primi! Si, apropo, exista o zicere profunda: „Cand elevul e pregatit, profesorul apare”!
Singurul meu regret din acesta viata este ca mi-au trebuit cam multi ani ca sa aflu cum e” sa fii mereu ca si furnica”.Dar tot eu ma intorc si zic:”niciodata nu e prea tarziu”.Pace si lumina tuturor!
…si eu spun MULTUMESC…Namaste!
profund si intelept,este bine de folosit ca „BUNA DIMINEATA!” pentru cei care prefera comoditatea(ignoranta).
raza care te calauzeste sa-ti lumineze calea,iar pentru ceilalti sa fii un far stralucitor.
cu iubire si multa lumina!!!!!!!!!!!!!!
Minunat ,totul este sa vrei sa actionezi,daca doar stai si nu faci nimic vei fi in intuneric mereu.Cu credinta,nadejde si dragoste poti muta chiar si munti.
Va multumesc.
Superba invatatura ! FII BINECUVANTAT ! ….
sunt un maestru ..TIBETAN & ASCENSION .REIKI…
SUPERB ! In fiecare dintre noi exista acea scanteie de Dumnezeire, de care ar trebui sa tinem cont .Va urmaresc aproape toate articolele si de fiecare data ma simt mai buna , mai inteleapta ; Va multumesc
Eu am multe de învăţat. Eu sunt NIMENI.
Draga V , nimeni nu e nimeni ! Ma bucur ca esti constient/a ca ai multe de invatat, toti avem de fapt, dar cine esti ? Uita-te in sufletul tau, si vei descoperi ce unic/a si ce comoara esti !
Cu drag,
Dorina
foarte frumos !!!
multumesc razvan, ca ai ales povestea scrisa de mine si publicata pe site-ul „povesticutalc”
de asemenae le multumesc tuturor celor care au citit si care au simtit ca mine
va imbratisez mihaela
aceste invataturi daca le urmam, chiar nu avem nici un obstacol
Frumoasa lecție ! Totdeauna este ceva de învățat util, de oriunde si din orice loc! Ideea este sa cauti sa te dezvolti !
Furnica , este data ca exemplu dintotdeauna, atât prin harnicie cat si pentru felul cum munceste ..
Multumesc ,pentru povestile pline de intelepciune !
Multumesc si atat
Nu stiu daca este vorba doar de o greutate fizica a „bolovanului”, uneori greutatile sufletesti sant atat de mari incat credem ca nu vom reusi sa le traversam. Si totusi…