Isus Fiul Omului – fragment
Astăzi îl avem din nou invitat pe sublimul Kahlil Gibran și cartea sa “Isus Fiul Omului”. Am ales un fragment minunat ce descrie bucuria de a dărui.
“Într-o zi când mă plimbam împreuna cu Isus pe câmp și eram foarte înfometați, am ajuns la un măr sălbatic. Mărul avea doar două mere, atârnate pe o creangă.
Isus a prins trunchiul pomului cu mâinile și l-a scuturat, iar cele două mere au căzut. Le-a luat pe amândouă și mi-a dat unul din ele mie. Celălalt l-a păstrat in mână. În înfometarea mea am mâncat cu grabă mărul, apoi m-am uitat la EL și am văzut că ținea încă în mână celălalt măr. Mi l-a întins spunându-mi: “Mănâncă-l și pe acesta”. Și sub imboldul foamei mele am luat mărul și cu nerușinare l-am mâncat.
Apoi l-am privit pe Isus…
…și cum as putea să vă povestesc ce am văzut ?
O noapte unde lumânarile ardeau in spațiu, un vis dincolo de puterea noastră de cuprindere, o amiază unde toți păstorii sunt fericiți și impacați că turmele lor pasc in pace; o seară, și o tăcere, și o întoarcere acasă, apoi un somn și un vis. Toate aceste lucruri le-am văzut pe chipul Său. El mi-a dăruit ambele mere, iar eu știam că e înfometeat întocmai ca mine. Dar știu acum că dăruindu-mi-le, EL a fost împlinit. El însuși a mâncat un alt fruct, dintr-un alt pom.
V-aș spune mai multe despre EL, dar cum aș putea să o fac ?
Când iubirea devine atât de mare, ea rămâne fără cuvinte și când memoria este preaplină, ea caută adâncul cel tăcut.”
Comentarii (23)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Extrordinar articol.
Bucuria pe care o oferi prin aceste articol, ne indeamna si ne trezeste acel tacut din noi care este surd la durerile omenirii.
multumim
Eu va multumesc. Profunzimea autorului ma bucura de fiecare data.
Fabulos , acest articol ne face sa ne aducem aminte ca suntem oameni si ca la fel ca si ISUS si noi avem obligatia de a ne ajuta semenii si chiar este o mare placere cand ti se iveste ocazia sa faci un gest umanitar i-ti multumim ca ne trezesti din amorteala .
A ajuta reprezinta o mare bucurie!
Foarte frumos, emotionant si pilduitor acest fragment. Iti multumesc ca reusesti prin tot ceea ce postezi sa imi aduci un echilibru, o liniste sufleteasca .Desigur, multe invataturi pe care le percepem citind vor trebui si puse in aplicare, asta in cazul in care nu sunt deja. Iti doresc sanatate , multe impliniri si realizari in munca si viata ta!
Cel mai bine este ca toate invataturile sa fie puse in aplicare. Totusi, ele pot ajuta chiar daca nu sunt puse in aplicare. Simplul fapt ca ne gandim la ele ne poate aduce o stare de multumire sufleteasca, un moment de liniste si de pace. Cand aceste momente se aduna… faptele vin de la sine.
Tinand seama cat de mare este Cel care daruieste, nimic din ceea ce ni se da nu poate fi neinsemnat, nimic din ceea ce ni se da nu poate avea un pret prea mic.
Minunat! Ramai coplesit de iubirea aceasta altruista.
Multumesc pentru articol,o seara buna!
Orice dar sa face din inima… altfel nu are valoare.
Foarte frumos articol…Placerea este mult mai mare cand vezi bucuria altora ,si cand dai din putinul cel ai.La fel si ISUS a simtit mare placere ,pentru binele ce la facut.Numai cei ce au trecutori trec prin astfel de incercari pot simti,aceasta placere.100de multumiri si Fi bine cuvantat…Nuti
Oricine trebuie ajutat la nevoie si necaz, atunci cand fiinta lui o cere.
O seara minunata!
am un copil mic de la care invat foarte mult, el ma invata sa daruiesc, ciudat dar de cand a aparut in viata mea si credinta…a aparut…nu in mod habotnic…ci…un fel de revelatie…multumesc pentru toate articolele
Revelatia… aduce bucuria sufletului si a mintii. Sa va bucurati unul de altul si de toti si toate care va inconjoara!
gestul lui Isus este impresionant pt ca, de fapt, nu este un gest omenesc! probabil ca doua animale infometate/ insetate s-ar fi luptat pt. cele doua mere; doi oameni le-ar fi impartit cat mai echitabil, exact asa cum a procedat si Isus, initial; iar gestul divin inseamna desigur SA DARUIESTI, dar !!! …nu orice si nici oricand: sa poti oferi exact acel lucru de care ai si tu nevoie si exact in momentul in care ai la fel de multa nevoie ca si cel caruia ii oferi; iar cel care primeste nu trebuie sa se simta vinovat/ „rusinat”; mi se pare destul de greu de realizat! …probail de aceea, de multe ori, oamenii aleg sa se lupte; e mult mai usor!!!
Imi permit sa va contrazic. Ceea ce a facut Isus este omenesc. Divinul din fiecare din noi poate si face acest gest. Evident, avem mai multe optiuni, de a ne bate, de a imparti sau de a darui. Optiunile sunt ale noastre. Si acest lucru este de asemenea divin.
de acord: suntem creatii /manifestari ale divinului, insa „omenesc” inseamna dualitate (spiritualitate+limite biologice si psihice); noi oamenii experimentam permanent aceasta dualitate si, in plus, cel ce ne-a creat, experimenteaza acelasi lucu, prin noi (prin intermediul propriei creatii); eu imi imaginez ca un spirit infinit poate sa-si „doreasca” sa experimenteze limitarea, asa cum un spirit limitat (omul) isi doreste sa experimenteze nelimitarea; lucru ce mi se pare realizabil, dar in nici un caz facil.
…de fapt , atunci cand am citit povestea lui Kahlil Gibran, am simtit discordanta in legatura cu sentimentul de vinovatie trait de cel care a mancat merele; nu poti sa te simti vinovat pt. conditia umana(limitarea biologica) si, personal, cred ca as fi incercat sa-l conving pe Isus sa manance si el un mar, sa fie mai mult uman si mai putin divin, pt ca nu cred ca umanitatea este absolut rea si divinitatea asolut buna; ele exista pur si simplu!
Minunat!Cata dragoste ,cat sacrificiu face Isus pt noi.De ce noi nu incercam macar sa fim mai buni,mai rabdatori,mai plini de incredere?Atunci cand ajuti pe cineva vei simti bucurie sufleteasca si increderea ca pe viitor poti mai mult.Multumesc pt fiecare articol ce il astept zilnic.
Fiecare dintre noi trebuie sa priveasca in propria persoana. Fiecare trebuie sa doreasca sa se schimbe, sa evolueze.
Multumim!
Si eu astept in fiecare zi sa primesc o raza de lumina ,dar nu am mai primit nimic.
Ne cerem scuze. Newsletter-ul are o mica problema pe care inca nu am putut-o remedia…. Motivul este Yahoo care nu mai primeste email-urile noastre. Am reclamat acest lucru si va trebui sa asteptam 48 de ore pentru solutionare. Va rugam sa ne credeti ca am incercat toate variantele sa putem rezolva problema. Ne-am mutat la un serviciu platit de email si avem aceeasi problema. Tot ceea ce a depins de noi am facut. Vom vedea cum rezolvam situatia.
CUNOSC ADANCUL CEL TACUT…NU POATE FI DESCRIS NICI DE CELE MAI MAIASTRE CUVINTE… ESTE O EXTRAORDINARA BINECUVANTARE SI NU POATE REVENI IN MEMORIE DECAT INSOTIT DE O MARE DE LACRIMI DE CREDINTA SI FERICIRE…
Eu am intels ca toate calitatile astea sunt in noi, I-am atribuit lui Isus, pentru ca stim ca e perfect, si pt. ca stim ca in noi exista si cel care daruieste si cel lacom sau cel care se bucura ca primeste, scoatem in relief , scriem povesti, dar le simtim launtric. Alfel nu am putea intelege…Totusi ne bucuram cand le citim si un poet scrie cu atata maiestrie … ne innobileaza simtamintele. Multumesc pentru poveste.
,
multumesc ,Razvan , inca un model de urmat . Toti suntem , sau aproape toti suntem tentati sa ne satisfacem nevoile nostre , urgente ,fara sa tinem cont de cei din jur .Iisus, s-a uitat in jur si la El, la nevoile Lui , nu le-a luat in seama . El se hranea cu o alta hrana decat noi , muritorii.Foarte bun articol !