Cândva, într-un mic orăşel, exista un mic magazin de ceasuri foarte apreciat de toţi locuitorii. De o importanţă deosebită era un ceas vechi şi frumos pe care ceasornicarul îl ţinea la fereastra magazinului.Toată lumea ţinea la acest ceas. Ba chiar erau mulţi oameni care veneau să-şi regleze propriile ceasuri după cel expus în geam. Ceasornicarul a observat însă un bărbat care venea negreşit în fiecare dimineaţă şi seara, studia ceasul, după care pleca grabit ca şi cand ar fi avut un scop de îndeplinit.
Într-o zi, curios, ceasornicarul s-a decis să-l abordeze pe bărbat şi să-l întrebe care este motivul pentru care face acest lucru zilnic.
“Bună ziua! Este un ceas foarte frumos, nu?” a spus ceasornicarul în timp ce-l saluta din cap pe bărbatul din stradă.
“Da, este, dar n-am venit aici ca să-i admir frumuseţea”. Când a văzut că ceasornicarul nu înţelege, a continuat: “Eu sunt supervizorul de la fabrica de mai jos şi sarcina mea este să pornesc sirena la începutul şi finalul zilei de lucru. Nu prea mă pot baza pe ceasul meu personal, aşa că în fiecare dimineaţă şi seară vin să-l verific comparând ora cu cea oferită de ceasul tău”.
“Chiar aşa?” a spus ceasornicarul uimit şi a continuat deşi nu se simţea în largul lui: “Îmi pare rău să îţi zic asta, dar pe cât de frumos este acest ceas, pe atât de nesigur este. Mă văd nevoit să-l ajustez zilnic şi o fac după ce aud sirena de la fabrică. Ştiu că sirena sună în fiecare dimineaţă şi seara la ora 9″.
Aşa că a venit rândul supervizorului de la fabrică să fie uimit când a aflat că-şi setau ceasurile unul după celălalt. Puteau să stabilească ora corectă sau puteau sa fie departe de ora oficială, doar că nu aveau de unde să ştie acest lucru pentru că se bazau unul pe celălalt.
Oare „să fii în rândul lumii” și să te raportezi la ceilalți sa faci mereu ce zice mulțimea este corect? Ce te faci când mulțimea se înșeală și cu toții se îndepărtează de adevăr?