Pumnul de nisip

Georgio, un baietandru de treisprezece ani, se plimba pe plaja împreuna cu mama sa.

Dintr-odata, el o întreba:

„- Mama, cum poti sa pastrezi un prieten dupa ce odata l-ai gasit?”

Mama reflecta câteva secunde, apoi, aplecându-se, lua doi pumni de nisip.

Tinându-si palmele îndreptate în sus, strânse tare un pumn: nisipul îi scapa printre degete si, cu cât strângea mai tare pumnul, cu atât nisipul se scurgea mai mult.

În acelasi timp, tinu larg deschisa cealalta mâna: nisipul tot ramase în causul palmei.

Georgio privi uimit si apoi striga:

„- Acum înteleg!”

Poveste de Bruno Ferrero