Copiii cu puteri paranormale din China
În data de 11 martie 1979 ziarul chinez „Sichuan Daily” a făcut cunoscut cazul unui băiat de 12 ani, care avea certe puteri paranormale. De exemplu, având ochii legaţi, băiatul pe nume Tang Yu, putea să vadă foarte bine cu urechile. Sau, dacă i se dădea o foaie de hârtie împăturită, pe care fusese scris un text pe care nu îl cunoştea, el o apropia de o ureche şi apoi spunea fără greşeală tot acel text (simple litere sau chiar poezii întregi). Dar capacităţile sale nu se opreau la numai atât. El mai putea, printre altele, să ştie perfect dintr-o altă cameră ce cărţi de joc erau selectate de pe o masă, fără a intra în acea cameră. Reporterul Zhang Naiming şi apoi mai mulţi cercetători i-au aplicat băiatului o mulţime de teste şi au rămas complet uimiţi de corectitudinea percepţiilor sale. Ca urmare, cazul lui Tang Yu a fost rapid popularizat prin intermediul ziarelor din toată China. Însă acesta a fost doar începutul.
Datorită articolelor răspândite în întreaga ţară, mii de alţi copii care aveau puteri paranormale asemănătoare, s-au prezentat la diverse centre pentru a fi şi ei testaţi. Unii dintre ei puteau vedea cu urechile, alţii cu limba, cu nasul, cu axilele, cu părul, cu mâinile sau cu picioarele. Multitudinea de cazuri care au fost identificate a căpătat proporţiile unui fenomen de senzaţie. Puterile paranormale extraordinare ale acestor copii au început să fie mediatizate în întreaga lume.
La finalul anului 1984, câţiva redactori ai cunoscutei reviste americane OMNI au mers în China pentru a verifica autenticitatea fenomenului. După cum au relatat chiar ei, s-au dus acolo convinşi că totul nu este decât o farsă a chinezilor. Au fost întâmpinaţi cu amabilitate şi li s-a permis să realizeze mai multe experimente concepute chiar de ei înşişi, pentru a se evita orice eventual truc de genul camere ascunse sau altceva. La aceste experimente au asistat şi reporterii unei reviste ştiinţifice foarte serioase din Shanghai, Nature Magazine. Într-unul dintre aceste experimente, care s-a făcut cu aproximativ 100 de copii cu vârste cuprinse între 6 şi 14 ani, reporterii rupeau o pagină oarecare (pe care nici ei nu o ştiau), dintr-o carte aleasă aleator, mototoleau pagina în pumn şi îi întrebau pe respectivii copii ce scrie pe foaie. Ei bine, acei copii erau capabili să redea cuvânt cu cuvânt tot textul de pe ambele feţe ale paginii. În cadrul altor experimente, copiii erau capabili să vadă prin zid într-o cameră alăturată sau chiar să redea cu precizie informaţii din cărţile (pe care nu le cunoşteau) din biblioteca din acea cameră alăturată. Redactorii de la OMNI au fost uluiţi, iar în luna ianuarie a anului 1985 au publicat un articol despre evenimentele la care au asistat.
Bineînţeles, fenomenul copiilor paranormali din China a stârnit în anii ’80 un uriaş interes în toată lumea, ceea ce a făcut ca şi alţi cercetători să meargă la faţa locului pentru a se convinge. Doi dintre aceştia, Paul Dong şi Thomas E. Raffill au publicat în anul 1997 o carte intitulată China’s Super Psychics. În această carte au relatat şi ei evenimentele la care au fost martori în legătură cu copiii paranormali din China, pe care i-au denumit „copiii EHF”, adică „Extra High Functioning”. Autorii descriu că au avut şansa să fie primiţi în anul 1992 la o întâlnire a directorilor executivi din industria americană a petrolului, organizată la Institutul Tianjin de Ştiinţă a Corpului Uman. Demnitarilor americani li s-a acordat privilegiul de a fi martori la anumite fenomene extrasenzoriale la care foarte puţini occidentali avuseseră acces până atunci. Unul dintre cazurile relatate în carte este cel al unei fetiţe de şase ani pe nume Yao Zheng, care s-a aşezat în faţa unor boboci de flori care mai aveau multe zile sau poate chiar săptămâni până să înflorească. După ce s-a rugat timp de un sfert de oră, fetiţa a spus „Gata, acum” şi toţi bobocii au înflorit sub ochii privitorilor. Un alt caz relatat este cel al unui copil care a reuşit să teleporteze mai multe pastile dintr-o sticluţă, fără a o deschide şi chiar fără a se apropia de ea la mai puţin de o jumătate de metru. Paul Dong şi Thomas Raffill au mai descris că au asistat la experimente ştiinţifice controlate în care unii copii au putut face anumite obiecte să plutească în aer, prin puterea minţii lor. Alţii au putut muta obiecte din şi în containere sigilate. Au fost şi doi copii care, spre stupefacţia asistenţei, au putut trece printr-un perete solid. Cartea celor doi autori descrie multe alte experimente care par să fie fapte incredibile de magie. Însă totul a fost riguros documentat ştiinţific, după multiple criterii. Să menţionăm că au mai fost făcute investigaţii, care apoi au condus la publicarea unor articole, şi de către prestigioasele reviste ştiinţifice Science News sau Nature. Studiile efectuate nu au putut explica fenomenul, dar au confirmat că el este absolut real. În orice caz, toate statisticile publicate au indicat că aceşti copii apăreau în numere din ce în ce mai mari.
După anul 1984 guvernul chinez a luat cercetarea acestor cazuri foarte în serios. Cercetarea a început să fie sponsorizată de către guvern şi să se desfăşoare în şcoli şi centre speciale, larg răspândite în întreaga ţară. Până în anul 1997 fuseseră recunoscuţi şi înregistraţi peste 100.000 de copii cu asemenea capacităţi. După anul 1997 guvernul chinez a devenit însă foarte secretos cu privire la acest gen de informaţii şi nu au mai fost raportate nici un fel de date, dar diferite estimări arată că numărul acestor copii a înregistrat o creştere continuă.
Dar astfel de copii nu au apărut doar în China. Ei au fost semnalaţi în toată lumea. Au fost înfiinţate şcoli şi institute speciale pentru studierea lor şi în Mexic, în Rusia, în SUA, etc. Rezultatele cercetărilor nu sunt însă oferite publicului şi rareori cateva informatii sumare reusesc sa scape filtrului impus de autoritati.