Ghetele
Intr-un sat de munte, era un om vestit pentru harnicia sa. Dar, pe cat de muncitor era omul, pe atat de lenes era fiul sau. Toata ziua ar fi stat degeaba si tot nu s-ar fi plictisit. Numai ca, intr-o dupa-amiaza, se duse la tatal sau si ii spuse:
– Tata, am vazut pe ulita niste baieti incaltati cu ghete noi, foarte frumoase. As vrea si eu asa ghete.
– Mai baiete, i-a raspuns omul, daca ai munci si tu cat de putin, ti-as da banii, dar asa, pe degeaba, zi si tu, e drept ?
N-a mai spus nimic copilul, dar a plecat suparat. Tare si-ar fi dorit asemenea ghete, asa ca, a doua zi, iar s-a dus sa-i ceara bani tatalui sau. Dar si de data aceasta parintele l-a refuzat.
Cand a venit si a treia zi sa-i ceara bani, taranul i-a spus:
– Uite, mai baiete -vad ca nu mai scap de tine! Eu am treaba aici, in gradina. Dar, in pod, e o gramada de grau ce trebuie vanturat, ca altfel se umezeste si se strica. Pune mana pe lopata, vantura tu graul si pe urma vino aici si-ti dau bani sa-ti cumperi ghetele.
N-a mai putut baiatul de bucurie. S-a urcat repede in podul casei, dar nu prea il tragea inima la munca. Asa ca s-a culcat pe un brat de fan, a tras un pui de somn...
in cataeva cuvinte gasesti atata intelepciune incat,………. restul nici nu mai conteaza.
multumesc.
imi pare rau ca aceste bucati de adevar din acest site, nu sunt citite si cunoscute de mult mai multi dintre noi.
Eu multumesc pentru continuitate, rabdare, intelegere si iubire.
multumesc Razvan.
,
Cu placere. Ma bucur ca va am alaturi.
O saptamana minunata sa aveti.
Da, credem in adevar.Credem fiecare in adevarul sau sau in bucata lui de adevar.
De ce nu ne este deajuns sa credem doar noi?
De ce trebuie sa creada si altii ?
De ce trebuie sa demonstram acest adevar?
Este un joc al mintii.Pentru ca demonstrarea adevarului este un joc al mintii.Al egoului.Este cel mai placut joc si cel mai puternic.Reuseste sa ne seduca cu tot cu trup si suflet.
Chiar si atunci cand descoperim acea bucata de adevar care ne arata ca fiecare isi poarta adevarul sau atat cat poate cuprinde si intelege, atat cat poate simti.Chiar si atunci ne este greu.
Suntem pe diferite niveluri de dezvoltare si este bine asa. Mergem impreuna atata cat putem intelege impreuna si cand nu mai putem ne despartim fiecare pe drumul sau , fara sa incercam sa-l tragem dupa noi si pe celalalt.
Dar cat de greu este sa faci asta si cat este de usor si de placut sa-ti lasi mangaiat orgoliul de gandul ca tu stii mai bine…