Poti sa-ti dai seama cu adevarat daca un copil minte?

Sunt copiii niste mincinosi nepriceputi?
Crezi ca poti detecta cu usurinta minciunile unui copil?
Cercetatorul comportamental Kang Lee studiaza implicatiile psihologice ale minciunii la copii. Acestia încep sa minta de la varsta de doi ani si se pricep foarte bine la asta. Lee explica de ce ar trebui sa ne bucure si sa sarbatorim primele minciuni din viata copiilor nostri. Totodata el ne prezinta o noua tehnologie care ne-ar putea schimba vietile in viitorul apropiat, intr-o lume in care minciuna seva schimba definitiv.

Salut. Dați-mi voie să vă pun o întrebare:
– Ați mințit vreodată în copilărie? Dacă da, vă rog să ridicați mâna. Uau! Sunteți cel mai onest grup pe care l-am întâlnit vreodată.
În ultimii douăzeci de ani am studiat cum învață copiii să spună minciuni. Astăzi o să vă împărtășesc câteva din descoperirile pe care le-am făcut.
Însă, pentru început, o să vă spun o poveste a domnului Richard Messina, prietenul meu și director de școală elementară. Într-o zi a primit un telefon. Cel ce a sunat i-a spus: „Domnule Messina, fiul meu Johnny nu va veni azi la școală deoarece e bolnav.”
Domnul Messina a întrebat: „Cu cine vorbesc?”
Iar răspunsul a fost: „Sunt tatăl meu.”
Povestea aceasta rezumă foarte bine trei convingeri obișnuite pe care le avem despre copii și minciuni. Unu, copiii încep să mintă după ce ajung la școala elementară. Doi, copiii nu se pricep să mintă. Noi, adulții, le putem detecta minciunile cu ușurință. Trei, dacă copiii mint la o vârstă fragedă, probabil au unele probleme de personalitate și vor deveni mincinoși patologici pentru tot restul vieții. Ei bine, se pare că toate cele trei convingeri sunt greșite.
Ne jucăm de-a ghicitul cu copii din întreaga lume. Iată un exemplu. În acest joc, le-am cerut copiilor să ghicească numerele de pe cărțile de joc și le spunem că, dacă vor câștiga, vor primi un premiu mare. Însă în mijlocul jocului, inventăm o scuză și ieșim din sală. Înainte să plecăm, le spunem să nu tragă cu ochiul la cărți. E de la sine înțeles că avem camere video ascunse în sală pentru a le supraveghea mișcările. Deoarece dorința de a câștiga e atât de mare, mai mult de 90% din copii se vor uita imediat ce vom ieși din sală.
Întrebarea crucială e următoarea: Când ne întoarcem și-i întrebăm pe copii dacă s-au uitat sau nu, vor recunoaște cei care au făcut-o sau vor minți ca să-și ascundă „infracțiunea”?
Am aflat că indiferent de gen, țară, religie, la vârsta de doi ani, 30% mint și 70% spun adevărul despre „delictul” lor. La trei ani, 50% mint și 50% spun adevărul. La patru ani, mai mult de 80% mint. După vârsta de patru ani, aproape toți copiii mint. După cum puteți vedea, mințitul e o parte tipică a dezvoltării. Unii copii încep să spună minciuni de la vârsta de doi ani.
Haideți să ne uităm mai îndeaproape la copiii mai mici. De ce doar unii copii mint și nu toți? La gătit, ai nevoie de ingrediente bune ca să faci mâncare bună. Ca să minți bine, ai nevoie de două ingrediente cheie. Primul este teoria minții, sau abilitatea de a citi gândurile. Cititul gândurilor e abilitatea de a ști că oameni diferiți au informații diferite despre situație și abilitatea de a diferenția între ceea ce știu eu și ceea ce știi tu. Cititul gândurilor e important pentru mințit deoarece baza mințitului e că eu știu că tu nu știi ce știu eu. Prin urmare, pot să te mint.
Al doilea ingredient este autocontrolul. E abilitatea de a-ți controla vorbirea, expresiile faciale și limbajul trupului, astfel încât să poți spune o minciună convingătoare. Am aflat că acei copii care au abilități mai avansate de citire a gândurilor și de autocontrol mint mai de timpuriu și sunt mincinoși mai sofisticați. Aceste două abilități sunt esențiale pentru noi toți ca să funcționăm bine în societate. De fapt, deficiențe în abilitățile de citire a gândurilor și de autocontrol sunt asociate cu probleme foarte serioase de dezvoltare, cum ar fi ADHD sau autismul. Așadar, dacă descoperi că copilul tău de doi ani spune prima lui/ei minciună, în loc să vă alarmați, ar trebui să sărbătoriți, deoarece semnalează faptul că copilul a ajuns la o nouă etapă a dezvoltării tipice.
Sunt copiii niște mincinoși nepricepuți? Credeți că le puteți recunoaște minciunile cu ușurință? Ați vrea să încercați? Da? OK. O să vă arăt două video-uri. În materialele video copiii vor răspunde la întrebarea unui cercetător: „Ați tras cu ochiul?” Încercați să-mi spuneți care copil minte și care spune adevărul. Iată primul copil. Sunteți pregătiți?
(Video) Adultul: Te-ai uitat? Copilul: Nu.
Kang Lee: Acesta e al doilea copil.
(Video) Adultul: Te-ai uitat? Copilul: Nu.
KL: Dacă credeți că primul copil a mințit, vă rog să ridicați mâna. Dacă credeți că al doilea copil minte, vă rog să ridicați mâna. De fapt, primul copil spune adevărul, iar al doilea minte. Se pare că mulţi dintre voi nu pot detecta minciunile copiilor.
Am jucat jocuri similare cu mulți, mulți adulți din toate categoriile sociale. Le arătăm multe materiale video. În jumătate din materialele video, copiii au mințit. În cealaltă jumătate, copiii au spus adevărul. Haideți să vedem cum s-au descurcat adulții. Deoarece sunt tot atâția mincinoși câți oameni care spun adevărul, dacă încercați să ghiciți, sunt 50% șanse să alegeți corect. Așadar, dacă acuratețea voastră e cam 50%, înseamnă că sunteți groaznici la a recunoaște minciunile copiilor.
Să începem cu studenții și cei de la drept, care au puțină experiență cu copiii. Nu pot detecta minciunile copiilor. În cazul lor totul e legat de șansă.
Cum rămâne cu asistenții sociali și avocații pentru protecția copilului, care lucrează cu copiii zilnic? Pot ei detecta minciunile copiilor? Nu, nu pot.
Dar judecătorii, vameșii, polițiștii, care au de-a face zilnic cu mincinoși? Pot ei recunoaște minciunile copiilor? Nu, nu pot.
Dar părinții? Pot ei recunoaște minciunile altor copii? Nu, nu pot.
Dar asta: pot părinții recunoaște minciunile propriilor copii? Nu, nu pot.
Ați putea întreba de ce sunt minciunile copiilor atât de dificil de recunoscut. Dați-mi voie să vă demonstrez asta cu fiul meu, Nathan. Asta e expresia lui facială când minte.
Deci, când copiii mint, expresia lor facială e neutră. Totuși, în spatele acestei expresii neutre, copilul trăiește o mulțime de emoții, cum ar fi frica, vinovăția, rușinea și poate puțin din încântarea mincinosului.
Din păcate, astfel de emoții sunt sau trecătoare sau ascunse.
Deci, în mare parte invizibile nouă. În ultimii cinci ani, am încercat să găsim un mod de a arăta aceste emoții ascunse. Am făcut o descoperire.
Știm că în spatele pielii feței, se află o rețea bogată de vase de sânge. Când trăim diverse emoții, fluxul sangvin facial se schimbă subtil. Aceste schimbări sunt reglate de sistemul nervos autonom care nu poate fi controlat conștient. Uitându-ne la modificările fluxului sangvin facial, putem arăta emoțiile ascunse ale oamenilor. Din păcate, aceste modificări ale fluxului sangvin determinate de emoții sunt prea subtile pentru a fi detectate cu ochiul liber. Pentru a putea arăta emoțiile faciale ale oamenilor, am dezvoltat o nouă tehnologie imagistică pe care am numit-o „imagistica optică transdermală”.
Pentru asta, folosim o cameră video obișnuită ca să înregistrăm oamenii când trec prin diverse emoții ascunse. Apoi, folosind tehnologia noastră de procesare a imaginii, putem extrage imagini transdermale ale modificărilor de flux sangvin facial. Utându-ne la aceste imagini, putem vedea cu ușurință modificările de flux sangvin facial asociate cu diferite emoții ascunse. Folosind această tehnologie, putem releva emoțiile ascunse asociate cu minciuna, și astfel putem detecta minciunile. Putem face asta în mod neinvaziv, de la distanță, necostisitor, cu o acuratețe de 85%, mult mai bine decât în cazul ghicitului.
În plus, am descoperit un efect Pinocchio. Nu, nu acest efect Pinocchio.
Acesta e adevăratul efect Pinocchio. Când oamenii mint, scade fluxul sangvin facial din obraji, iar cel din nas crește.
Bineînțeles, mințitul nu e singura situație care evocă emoțiile noastre ascunse. Așa că ne-am întrebat apoi, pe lângă detectarea minciunilor, la ce mai poate fi folosită tehnologia noastră? Aplicația noastră e în educație. De exemplu, folosind această tehnologie, putem ajuta acest profesor de matematică să-l identifice pe acel elev din clasa sa care trece printr-o stare crescută de anxietate legată de subiectul predat, putând astfel să-l ajute. Putem folosi asta și în asistență medicală. De exemplu, îmi sun părinții pe Skype în fiecare zi. Locuiesc la mii de kilometri depărtare. Folosind această tehnologie, pot nu doar să aflu ce mai fac, ci simultan și să le monitorizez ritmul cardiac, nivelul de stres, dispoziția și dacă au dureri. În viitor, poate și riscul de stop cardiac sau hipertensiune. Poate vă întrebați: Putem folosi asta și pentru a arăta emoțiile politicienilor?
De exemplu, în timpul unei dezbateri. Ei bine, răspunsul e „da”. Folosind înregistrarea TV, putem detecta ritmul cardiac al politicienilor, dispoziția lor și nivelul de stres, și poate, pe viitor, chiar şi dacă ne mint sau nu. Putem folosi asta și în studiul de piață, de exemplu pentru a afla dacă oamenilor le plac anumite produse sau nu. Putem folosi asta și la întâlniri De exemplu, dacă partenera ta îți zâmbește, această tehnologie te poate ajuta să afli dacă chiar te place sau doar încearcă să fie drăguță. În acest caz, doar încearcă să fie drăguță cu tine.
Așadar, tehnologia de imagistică optică transdermală e într-un stadiu incipient de dezvoltare. O să apară multe aplicații noi pe care nu le știm în prezent. Totuși, un lucru știu sigur: a minți nu va mai fi la fel niciodată.