Teama de necunoscut

Un sultan era pe un vas impreuna cu unul dintre cei mai buni servitori ai sai. Servitorul care nu a mai fost niciodata inainte luat intr-un voiaj – de fapt ca un copil al muntilor el nu a vazut vreodata coasta – a stat in burta goala a vasului si a tipat, a plâns, a tremurat si s-a tânguit.

Toti erau draguti cu el si au incercat sa-i calmeze temerile, dar bunatatea lor ajungea doar la urechile sale, nu si la inima sa tematoare. Legiuitorul nu mai putea suporta sa auda tipetele servitorului, iar voiajul pe apele albastre, sub cerul azuriu, nu mai era o placere pentru el. Atunci, inteleptul hakim, medicul, l-a abordat si a spus:

– Inaltimea voastra, cu permisiunea voastra il pot calma.

Fara nici un moment de ezitare, sultanul i-a dat permisiunea. Hakimul a ordonat marinarului sa-l arunce pe servitor peste bord; marinarul s-a indreptat bucuros catre plângacios. Servitorul a fost aruncat in apa, fara aer, s-a agatat de marginea vasului si i-a rugat sa-l ia din nou la bord. Astfel ei l-au tras de par inapoi. De atunci, el a stat foarte linistit intr-un colt. Nimeni nu a mai auzit un cuvânt de teama din gura sa. Sultanul era uimit si l-a intrebat pe hakim:

– Ce intelepciune este cuprinsa in aceasta actiune?

Hakimul a raspuns:

– El nu a gustat niciodata sarea marii. Si nici nu a stiut cât de mare era pericolul in apa. Astfel el nu putea sti cât de minunat este sa aiba scânduri viguroase sub el. Doar cine s-a confruntat cu pericolul poate sti valoarea pacii si calmului. Tu, care ai intotdeauna ce sa manânci nu cunosti gustul pâinii simple de la tara si nici valoarea ultimului dumicat.

Poveste persana