Scrisoare mamei
Mama este un simbol, o amintire, este poarta prin care am pășit în această lume. Dragostea de mamă este unică și de nezdruncinat, ea este temelia pe care începem să ne construim viața. Este adevărat că există și mame sau copiii care rup această legătură magică sărăcindu-și viețile, dar ele sunt excepțiile și nu regula pe care se bazează omenirea.
De curând am avut bucuria să primim o poezie scurtă de la unul dintre cititori pe această temă. Ceea ce ne-a atras atenția a fost unghiul neobișnuit din care este surprinsă această legătură. A dispărut ca prin farmec copilul care își ține de mână mama așteptând încrezător îndrumarea. Acum avem în față un om la vârsta senectuții, și… o scrisoare trimisă unei amintiri.
Lectură plăcută! Și… poate un gând către mama…
Mai trăiesc, bătrâna mea măicuță,
Mă apropii tot mai mult de vârsta ta,
Pe tata l-am lăsat de mult în urmă,
Ar putea să-mi fie fiu cumva.
Am trecut prin multe ca și tine,
Bine este că nu le-ai mai știut,
Parcă văd cum dădeai fuga, temătoare,
Întrebând ce s-a-ntâmplat , ce m-a durut.
Și mi-e dor de sfaturile tale,
Le-ascultam zâmbind, nu le urmam,
Tu vedeai în ochi-mi nerăbdarea,
Împreună ne opream, zâmbeam.
Niciodată nu-ți pierdeai umorul,
Moartea însăși s-a sfiit când mi te-a luat,
Mai trăiesc bătrâna mea măicuță,
Tu auzi în vis cât te-am chemat?
De ne-om reîntâlni în altă viață,
Liberați de ce și cum, mustrări,
Ai răbdare, am să vin ca de la școală,
Cu carnetul plin de-atenționări.
Ai să spui că nimeni nu-i de vină,
Domnul va zâmbi, un moș bătrân,
Mai trăiesc , iubita mea măicuță,
Anii trec de parcă-s săptămâni.
De: Boris Marian MEHR
Comentarii (6)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Da, daaa…
Interesant si placut surpinzator unghiul poetic de vedere.
.
Ciclotimici, paranoici si chiar diogenici, reushim uneori prin prea putzini insa semeni de-ai noshtri sa ne-aratam uluitor a nu fi doar fiintze schizoide ci si fapturi senin, frumos si uman emotive…
:Pleasure:
Cu cit inaintam spre inexorabil, cu atit reushim sa transcendem mai frumos…
Si pentru ca am fost aspru criticat ca nu iau … pozitzie de ‘dreptzi’ in fatza talentului de necontestat al colegilor intru versificatzie, am hotarit sa-mi fac o crunta auto-critica, sa-mi pun cenusha-n cap si citeva … pioneze sub fundu-mi august!
:Wink:
Si astfel am decis sa va delectez, la subiect, cu minunata poezie „Mother o’ Mine” a lui Rudyard Kipling. Scrisa ca dedicatzie pe propriul album, „Lumina care a cazut”, carte dedicata postum propriei mame…
Va averizez ca traducerea si retroversiunea imi apartzin in exclusivitate!
Si le-am facut in cam … 15 minute. Cu doar aproape o ora in urma…
:Happy-Grin:
MAMA A MEA…
.
Daca as fi fost spinzurat pe cel mai inalt deal
Mama a mea, Ooo, mama a mea!
Stiu a cui dragoste ar fi fost apriga-n ‘lean
Mama a mea, Ooo, mama a mea!
.
De-as fi fost inecat in marea cea mai adinca
Mama a mea, Ooo, mama a mea!
Stiu a cui lacrimi pin’ la mine vor fi sa ajunga
Mama a mea, Ooo, mama a mea!
.
Iar de trupul si sufletul mi-ar fi fost veshnic damnate
Stiu a cui rugaciuni m-ar fi reintregit, mai apoi, toate
Mama a mea, Ooo, mama a mea…
:Angel:
Si, pt. conformitate si comparatzie, iata si originalul:
.
MOTHER O’ MINE…
.
If I were hanged on the highest hill,
Mother o’ mine, O mother o’ mine
I know whose love would follow me still,
Mother o’ mine, O mother o’ mine!
.
If I were drowned in the deepest sea,
Mother o’ mine, O mother o’ mine
I know whose tears would come down to me,
Mother o’ mine, O mother o’ mine!
.
If I were damned of body and soul,
I know whose prayers would make me whole,
Mother o’ mine, 0 mother o’ mine!
.
…Enjoy ?!?
Pt. … neinitziatzi:
‘lean este forma poetic contrasa a lui … alean.
:Approve:
Nostalgic si emotionant cu barbat ajuns la varsta senectutii gandindu-se la mama sa si la vesnica adolescenta pe care a trait-o…mergand mereu la mama…singura unica care i-a tolerat tot ce facut baietelul…Baietelul ce s-a jucat prin viata navalnic…fara responsabilitati…traind ca un baiat smecher…baietelul mamii….aventurile vietii sale ..Si acum la iertarea de a sta cat mai e, sau a pleca…se gandeste cu nostalgie la mama …singura care il primea cu bratele deschise oricand…si dupa ce a realizat la cate nefacute a facut….poate draga de mama va intermedia si relatia cu mosul dincolo sa ii fie baielului bine ca la sanul mamei. Mama sigura fiinta feminina care a ramas ca o constanta in viata…nimeni altcineva….decat trecator si sportiv. E …se spune ca ne nastem dintre picioarele unei femei, ne hranim de la sanul unei femei, ne dorim toleranta unei femei, barbatii vor …mai multe femei……si plecam imbracati si in bratele unei femei….uneori. Dar cati respecta viata si bucuria de a fi printre femei fericiti cat mai mult….cei ce stiu….stiu…altii invata…altii spera…altii le condamna fiind oricum niste necunoscute…..Dar viata intotdeauna incepe …cu o femeie si un barbat, contopindu-se. Arta si stiinta de a tine o frumoasa relatie cati mai multi ani…trecand prin viata impreuna…e o arta si stiiinta ce se descopera de amandoi in fiecare zi. De amandoi depinde raiul sau iadul zilnic al vietii. Incercarile vin oricum….Intelept este ca fiecare sa inteleaga rostul si rolul mamei in viata si limitele de respect si bun simt reciproc pentru ca fiecare sa isi traiasca propria viata cu bune si mai putin bune..invatand, sau nu,…. din toate.
Boris, interesanta punerea ta in versuri. Si chiar reushita. Emotzia si trairile fac insa inmiit mai mult decit versificatzia…
N-ar fi rau sa mai … perseverezi. Adica sa mai scrii. Pentru placerea ta cit si a noastra, a celor care cu sigurantza ca te-ar mai citi…
:Happy:
Poezia ta m-a dus, firesc, cu gindul la mama mea. Si ea petrecuta cu mai bine de 13 ani, in vreme. Iar tata cu aproape 30 de ani…
Cum induioshatoarele aduceri aminte ne cuprind odata cu virsta mai intens ca niciodata, mi-am permis sa reproduc aici o minunata … non-elegie surizatoare despre mama. Scrisa de nimeni altul decit … Sublimul Poet.
Nichita Stanescu, desigur…
.
CEA MAI SCUMPA DE PE LUME…
.
„Spune-mi, care mama-anume
cea mai scumpa e pe lume?
Puii totzi au zis de pasari,
zarzarii au zis de zarzari,
peshtishorii, de peshtioaica,
ursuletzii, de ursoaica,
sherpishorii, de sherpoaica,
tigrishorii de tigroaica.
Manjii totzi au zis de iepe,
firul cepii-a zis de cepe
nucii totzi au zis de nuca,
cucii totzi au zis de cuca,
totzi pisoii, de pisica
iara eu, de-a mea mamica!
Orice mama e anume
CEA MAI SCUMPA DE PE LUME !”
:Heart:
Nici nu va mai spun cit talent, meshteshug artistic si genialitate interpretativa punea Pino atunci cind o recita in spectacolul sau si al fabulosului Johnny Raducanu, „Dialoguri si fantezii in jazz”.
:Pleasure:
Pino, adica Ion Caramitru…
Serile cu Pino sau cu Motu – Pitis….ce vremuri boeme…vremuri in care aveam abonamente la teatre,operata si opera ca fiind normalitatea sa nu scap nici o premiera sau eveniment major cultural, concerte de muzica a trupelor romanesti dupa care uneori plecam si in tara. Dar alte vremuri cand cultura era saraca in dotari materiale, era bogata in manifestari culturale ..si de a fi impotriva curentului care se oprea, a frigului care inconjura sau a recuzitei care era la limita de intretinere si folosinta….dar artistii erau marii artisti care ardeau pe scena…plecai vindecat…mai bogat…Desi unele piese le stiam aproape pe de rost …mereu le gaseam interpretari si semnificatii noi….trairile erau in direct si aveau valoare prin opera autorului, montajul si realizarea scenica, cat mai ales prin interpretarea anumitor artisti ce …raman nemuritori in acele piese. Generatia actuala are alte preferinte. Si spectacolele actuale ..unele sunt intradevar valori…altele ……dupa publicul carora le este adresat. Satira…este luata ca normalitate fara a fi intelese tusele si ingrosarile…pentru ca nu au repere…si orice atinge extremul, prostia si exacerbarile comportamentale grosiere si grobiene…sunt luate ca forma de succes personal…..si copiate ca atare in comportamentul zilnic. Nu mai avem sistem de valori..valoarea fiind echivalent banii din buzunar sau cont indiferent cum obtinuti …si atitudinea de sfidare a oricaror norme de comportament si atitudine civilizata…prin exagerari….dar tinerii sunt fascinati….si asa inteleg valorile. Cei ce am mai calatorit am vazut multe si mai bune si mai rele…si am inteles ca tara asta e unica prin tot…si tot ce am avut si tot ce s-a stricat de cine si de ce…si mai ales ca…desi iubim organic aceasta tara….oamenii ca noi…care isi vad de treaba ca profesionisti….sunt din ce in ce mai marginalizati si exclusi odata cu trecerea anilor…desi experienta noastra ..daca s-ar dorii…ar reface in termen relativ scurt tot ce au distrus ei. Dar noi nu facem politica si o dezavuam….asa ca nu ne-a ramas decat sa scriem, sa lasam ceva generatiilor ce vor veni ca pe aici au fost si alt fel de oameni care si-au manifestat iubirea fata de tara si valorile ei prin ceea ce au consemnat in scris. Ca suntem sau nu contestati chiar de conationali…nu are nici o importanta…asa a fost dintotdeauna peste tot…nimic nou. Conflictul dintre generatii a fost si va fi mereu, depinde cum si incotro se indreapta umanitatea. Padurea isi cauta puterea in radacinile comune….noi le ignoram….si au reusit din padurile dese .. distrugandu-le si autodistrugandu-ne, sa aduca si sa faca ciulinii Baraganului…..Ca sa distrugi omul si natura in zece ani e mult…sa refaci dureaza zeci si sute si nu ai nici o garantie daca nu schimbi si sustii constant conditiile. Simplu.