Chipul Iubirii
Astăzi vă oferim o nouă poezie scrisă de una dintre cititoarele noastre. Ne bucurăm să recepționăm atâta sensibilitate și atâtea simțăminte alese. Evident, așa cum am făcut și în alte cazuri, i-am dat și acestei poezii un chip și un ambient mai special, astfel încât să reușim să vă facem ziua mai frumoasă și mai plină de bucurie.
Îi mulțumim autoarei care ne-a onorat cu versurile ei. Sperăm să vă placă și dumneavoastră, iar ziua de azi să vă fie ca o poezie.
Întrucât cititorii noștri au preocupări spirituale, ne așteptăm ca și alții să îndrăznească să ne facă părtași la scrierile lor, indiferent dacă sunt poezii sau proză. Noi le mulțumim atât lor cât și celor care citesc aceste rânduri și care își doresc o picătură de liniște, una de fericire, una de vis și una de lumină în deschiderea fiecărei zile.
Dragoste, din totdeauna
Simplu te-ai manifestat
Te descopăr doar într-Una
Cum este adevărat.
Dragostea este-n femeia
Când zâmbeşte dimineaţa
O ai şi după aceea…
Naşte puterea şi viaţa.
Dragostea-i nemuritoare
Bucuria de-a trăi
Este-n fiecare floare…
Doar atent a o privi.
Dragostea mereu învie,
Totdeauna-i timpul ei
La Izvorul Ei te suie
Ca de Sus să-nveţi s-o iei.
Dragostea când e-nsorită
O trăieşti cu-adevărat
Dragostea când e-mplinită
E Izvorul luminat.
Dragostea înseamnă Viaţă
De ea, singur te-ngrijeşti
Străluceşte-n dimineaţă,
Te îndeamnă: să trăieşti!
Welcome back file de lumina! Si in ce fel!!!
Felicitari Mariana!
Dragostea-i mereu aproape
Numai mana s-o intinzi,
Te calauzeste-n viata
Iti ramane sa te…prinzi.
Va imbratisez cu drag pe toti!
Mi-a fost dor de voi ieri…
Multumim Angelo, am lucrat pe toate planurile.
Ne pare rau pentru evenimentul nefericit, insa ne bucuram ca am reusit sa gonim „raufacatorii” si sa revenim printre dvs.
O seara minunata sa aveti!
…Traducere si adaptare versificata facuta de @frei_herr asupra cintecului ‘Chipul Iubirii’ interpretat de „Sanctus Real”, formatzie americana deee … rock creshtin!
Vizionare placuta…
.
https://www.youtube.com/watch?v=JWhTEDsPQYY
.
CHIPUL IUBIRII…
.
Vazut-am al Tau chip colorat in lumini din vitralii
Vopsit in maiastre picturi cu Tine catind catre Cer…
Unde fusesesi rasfrint in mii de oglinzi si rozarii
Eu nu Te vazusem mai bine decit al inimii ler
Caci ea Te iubea mai mult decit ochii culoarea, eu sper…
.
Refren:
Chipul Tau, chip divin al iubirii,
Chipul Tau, chip sublim izbavirii,
Ne-arata-n fiece zi ce trece prin nori
Marita-Ti dragoste-n ai inimii zori.
.
Citi-tu-Ti-am vorbe din pagini ce aratau a Ta viata
Si-mi aparea ce cumplita era a sortii Tale ceatza
Nu puteam sa-mi imaginez ale chipului Tau trasaturi
Dar am simtit a mea inima schimbindu-se-n mine si stiu
Ca dragostea-Ti veshnica arata ca Tu esti pururea viu.
.
Refren:
.
Tu esti cel ce-a schimbat pe de-a-ntregu’ al lumii calp chip,
Cu tine nu-i nimeni pierdut pentru-a iubi chiar si-un pic,
Si nimeni nu-i atit de umil pentru-a servi pe nimic.
Da-ne deci noua puterea schimbarii ce Tu ai fi vrut-o a fi
Caci nimeni nu-i atit de pierdut pentru-a spera si iubi
Si nimeni nu-i atit atit de umil pentru-a spera si servi…
.
Si mai presus de toate lasa-ne sa-Ti vedem ochiul firii
Ingaduindu-ne sa fim chiar noi … CHIPUL VIU AL IUBIRII.
.
Refren:
Chipul iubirii
„De unde vii, tu, chip divin, ce te numești IUBIRE?
Din ce visări te-ai zămislit de nu aflăm nicicând
Pe care drum cu flori de cer plutești spre o-mplinire,
Și ce te întristează-n cale, de lași mereu suspin?
De unde ai luat culoarea pentru privirea tristă,
Și unde-o ții ascunsă-n taină pe cea cu mângâieri?
Cum faci mereu pe-acest pământ, că și-ntre flori există
O cale către toamne triste și una-n primăveri?
Când dezbraci câmpul de petale și vântul le culege,
De ce dai ploii-al lor tribut – lacrimi ce ard și dor –
Prin câte vieți să rătăcim, tot vrând a înțelege
De ce iubirile de vis se nasc târziu … și mor?
Ne-am întâlnit într-un amurg când tu mergeai agale,
Pe-un drum stinger și rătăcit de timpul cel zglobiu,
Eu, gânditoare cum mă știu, mergeam pe-aceeași cale…
Cum de-am luat-o printre flori… și astăzi tot nu știu!
Dar am simțit cum mă cuprinzi… și m-am lăsat furată,
Iar tu m-ai dus unde-ai știut, și drag de tine-am prins…
De-am fost cândva o floare-n vânt și-o inimă-ntristată
Azi, sunt în culmea fericirii, cu tine-n paradis!
Chip de iubire, minunat și nevăzut prin vreme
Decât de cei ce plâng oftând și-așteaptă-un suflet drag,
Nu mai privi spre triste zări, n-avea de ce te teme,
La sufletele ce te-așteaptă, când vii, rămâi în prag!”
:Heart:
…Lili Șipoteanu
Picaturi de infinit…
Putin aratam ca iubim
Atat cat ne este dat sa traim.
Sunt clipe ce tin de destin
In care uitam sa…privim.
.
Secvente in care gandim,
Refuzand parca…sa simtim.
Calatorim in neant prea putin
In loc sa visam…cand traim.
.
Acum si aici suntem infinit,
Cu mult drag slefuit,
Si avem un tel definit…
Sa oferim…sa iubim!
.
Sunt clipe ce tin de destin
Pe care cu greu le primim,
Am invatat ca putem sa gresim
Chiar daca visam cand…iubim…
.
Angel…o
Frumos, Angelo, frumos…
Din nefericire sintem pina si in iubire nepermis de … superficiali, egotici peste masura si lipsitzi ades de imaterialitatea pe care o cere si presupune dragostea curata, sincera, ziditoare si inaltzatoare…
.
Uriashele sperantze sufleteshti pe care le avem in noi inca din conceptzie – pt. mine orice conceptzie este imaculata, neprihanita, prin insashi actul CREATZIEI din ea! -, si pe care le ‘condimentam’ in adolescentza si tineretze cu divinul aspiratziilor da’ si cu … darwinul hormonilor (care-si au si ei rolul lor demiurgic), se altereaza si se prabushesc odata cu trecerea anilor sub presiunea preconceptziilor, a prostelor deprinderi a-cerebrale si a-caracteriale cit si a incapacitatzilor aproape funciare de a ne gestiona afectul, intelectul si … ‘bugetul’ uman date noua de catre Big D. Poate prea de timpuriu si cu prea mare … entuziasm creatzionist!
.
… La maturitatea tirzie, la batrinetze sau la senectute insa nu ne ramin decit … melancolia, tristetzea si neputintzele de tot felul…
Si nicicind nu vom mai putea re-starta, re-forma sau re-edita ceea ce am avut si am pierdut sau risipit cu atita nonshalantza sau inconshtientza; oricite emotzii literare in proza sau versuri ne vor mai … re-suscita inima si sufletul.
Inima si suflet deja cerebralizate, osificate ori aproape … imbalsamate!
:Tears:
Buna dimineata frei_herr!!!
Mi-ai lipsit! Si ca de obicei ai aparut cu ceva superb!
O zi magica va doresc tuturor.
Buna sa-tzi fie si tzie, Angelo!…
Mi-am permis sa-mi iau o scurta pauza de reflectzie; reflectzie si introspectzie…
Sint onorat si-tzi multzumesc pentru atentzia si grija ta…
Si mie mi-au lipsit oamenii si dialogurile de aici. Chiar pina si cei carora vorbele sau gindurile mele le produc constante palpitatzii existentzialisto-umorale…
.
Am fost ‘tentat’ sa pun pt. o mai lunga perioada de timp si o cit mai mare distantza intre mine si ‘file de lumina’. Si asta intrucit observ o intolerabila … lipsa de tolerantza si chiar o prea accentuata egomanie de sorginte … ne-luminica! Iar prezentza mea – inclusiv cea fizica! – stirneshte prea multe patimi si nici nu pare a aduce vreo discursiva, educatzionala sau culturala plus-valoare persoanelor cu vadite preconceptzii sau idiosincrazii conceptuale, de gindire sau doar opinionale…
…Intentzionam sa pun o distantza de cam vreo … doi ani! Stie el Razvan…
Cum sint insa un iremediabil si irecuperabil iubitor de versuri – desi proza este … cetatea sufletului meu literar -, mi-am calcat pe orgoliu si ego (in fond nu astea sint toate atitudinile si actziunile noastre?) si am ‘cedat’ de buna voie unei … ‘agresiuni’ lirice atit de matinale!
.
…Citind rindurile Marianei – pe care o felicit – am fost pe punctul de a ashterne si eu chiar aici nishte versificatzii proprii. E mai bine insa ca m-am abtzinut la timp caci versurile sint mult prea personale iar … ezoterica(sic!) faptura ‘vizata’ e inca in viatza(!), nu mai e chiar atit deee … emotzional suspininda si, mai ales, e mult prea aproape spatzial de mine si nu vreau sa risc vreo … re-interpretare sui-generis a acelor trairi si vremuri!
Si asta mai ales pt. ca versurile erau de pe vremea cind eram … auto-incredintzat ca dragostea mea este o nemarginita suferintza fara leac, o exaltare divina a divinului din mine, o monumentala si veshnica unica traire si o irepetabila sublima ascensionare sufleteasca…
Si, sa vezi chestie, chiar asa si era!
…Ca probabil pentru oricare dintre noi…
:Whistling:
Sanatate si toate cele bune, prietene!…
Felicitari autoarei!Mi-am inceput ziua frumos citind versuri minunate.Multa inspiratie si mult spor in toate.
Si eu v-am simtit lipsa.
„Iubirii sa nu-i cauti chipul
nu incerca sa-i intelegi cararea
ea te ridica pana sus la ceruri
dar cand cobori ,vai ce urata-i valea
ce-ajunge-a face omul din iubire
cel mai ridicol si mai drag greseala
ce i se iarta ca e din iubire
caci te conduce-un gand de fericire
speranta ca gasit-ai implinirea
si marul nu mai este jumate
dar e intreg,caci din doi se facura
si zilele de bucurii sunt pline
te vezi zburand spre zari tot mai senine
si nimeni nu pote-ati sta in cale
nu te gandesti deloc la cei din vale
ce singuri au ramas sa-si lege rana
caci din iubire-a fost facuta si greseala
de a deschide inima intreaga
fara de-un scut fara o aparare
o lasi de ganduri sa fie umpluta
dar nu stii cat de greu sa scapi de toate
caci ceea ce azi strangi cu atat truda
maine o sa se para spin in costa
c-asa-i pe lume dragostea facuta
cu inaltimi si bucurii nespuse
dar cand acestea fi-vor duse
vai cat de gol va fi in libertate
si spinu-n costa parca tot mai rupe
cu amintiri si lacrimi dureroase
ce vantul ,ploaia n-ar putea sa stearga
si nici uitari nu le-am da pe toate
caci atunci ce ne-ar mai ramane
un viitor fara de amintire
un trecator din-spre nimic,spre nemurire
ori niciodata asta nu-i dorinta
am vrea uitare sa ne ia doar suferinta
dar bucuria dragostei ramaie
caci altfel nu putem din nou deschide
fereastra inimii catre-a iubirii soare
noi vrem caldura amintirii
din sfanta bucurie-a daruirii
a tot ce pe pamant e cu putinta
far-de interes,ci doar prin umilinta
avand ca tel altuia bucurie
acesta-i scop inaltator,acesta-i telul
dar chiar de inima nu vrea a intelege
de ce-i asa,si de ce nu se poate
sa putem noi schimba cursul iubirii
dar la urma ramane amar gustul
caci nu a fost asa cum noi sperasem
dar asta nu impiedica dorinta
de a simti din nou in piept invaluirea
iubirii care trece peste toate
din cel mai logic face un ridicol
caci dragoste nu i cunoste rostul
ea intra,lasa amintire,si cand e timpul
pleaca si ne lasa iara
sa revenim la ceea ce noi fost-am
chiar de-am dori sa fie poate altfel
dar inimii scutu n-as tine
caci ce inseamna viata fara dansa
un somn fara de vis,urat sau mandru
o ulita pustie,trista-n soare
dara iubire este o primavara
cu cantecele inimii-n florite
care ne umple de traire viata
deci nu cauta cararile iubirii
caci rostul ei in veci nu-i intelege
daca de ea inima e legata
de dorul ei la fel sa ne dezlege
si din inalt spre-nalt ne duca viata”
:Pleasure:
…Nicolae Vacarescu (1786 – 1825)
Vis îndrăzneţ
Am visat că îmbrăţişez cerul cu braţele.
Pe umeri, stelele îşi vărsau praful de lumina.
Am visat că picioarele îmi erau înfipte în pământ,
Iar gândurile îmi erau asemenea păsărilor cu penaj de diamant.
Am visat că pot colinda lumea într-o secundă,
Încălţată cu botine de argint.
Că în fiecare colţ al lumii,
Dăruiesc un zâmbet si o bucată de cer.
Am visat că pot zbura pe aripile vântului,
Prin nopţile sfârtecate de lumină.
Am visat că inima îmi bătea atât de tare,
Încât putea fi auzită de la Polul Sud.
Am visat că mă risipesc prin timp,
Ţinând în mână clepsidra dragostei.
Am visat că exist de milenii,
Cu fruntea plină de crez.
Carmen Marin
Dragostea……..e-n toate !,,E-n cele ce sunt, e-n cele ce maine vor rade in soare ,, e-n fiecare ! Trebuie doar sa stim sa o daruim , dar si sa o apreciem atunci cand o primim.Are muuuuuulte fete, e smechera , stie sa se strecoare, stie sa apara de unde nu te astepti , stie sa te ingenuncheze dar si sa te inalte la cer.Ferice de cel care a intalnit-o si a cunoscut-o, cu toate capriciile ei.
Frumoasa poezia !Felicitari autoarei si lui Razvan care ne pune la dispozitie , dragostea lui .
O zi minunata chiar daca afara ploua, si sa aveti parte de muuuuta, multa dragoste.O meritam fiecare !
„…Oare cite idei frumoase am respins din viatza noastra si citor idei le-am pierdut semnificatzia nemaicrezind in ele?…
*
…Tensiunea interioara si complexitatea vietzii si a cunoashterii cresc si odata cu ele si complexitatea iubirii.
*
…Odata cu descendentza ciclica, omul devine fiintza predominant senzoriala astfel incit si iubirea lui devine senzitiva. Ea isi pierde puritatea si universalitatea prin care cunoshtea in mod direct. Caderea iubirii din zona spirituala in zona corporala, din cea a cunoshterii si reintregirii siprituale, in cunoashtere si reintregire trupeasca, e insotzita de palirea incarcaturii ei subtile si chiar a oglindirii sufleteshti. Iubirea simtzurilor capata tragismul destinului omului. E muritoare, zamislita din suferintza, din substantza consacrata mistuirii. Lutul ei se mistuie voluptuos bucata cu bucata abandonindu-se celuilalt, cautind … nemurirea.
*
…CHIPUL IUBIRII, insa, poarta amprenta nevoii fiecaruia de cunoshtere. Ea il calauzeshte pe tot parcursul caii proprii spre fiintza lui adevarata, pentru ca suferintza este ardere a adaosurilor inutile, a reziduurilor psihice, mintale, care lasa fiintza doar in veshmintui ei luminos natural.
*
…Diversitatea lumii materiale in toata splendoarea ei a substantzializat iubirea, a legat-o de lucruri, de cauze exterioare improprii. Ea a luat chipul dorintzei sufletului, a poftei trupului, a afectziunii fraterne. Dar a provocat si patimile tulburatoare care ii stimuleaza sau ii inhiba omului fortza vitala, dar in acelashi timp il determina sa se gindeasca mai mult la un lucru sau altul, sa problematizeze, sa gaseasca solutzii, sa dobindeasca invatzaturi din lectziile vietzii si din alte invatzaminte, idei si principii. Potrivind fiecare intilnire cu el, se cunoashte pe sine.
*
…Este felul substantzial de a exista al iubirii, modul ei de a insotzi actziunile sufletului pina la reintregire, felul in care se poate impleti ea cu cunoashterea. Adaptindu-se nevoii de cunoshtere a lumii exterioare, prin toate framintarile intzelese in ideile lor superioare, ea ajuta la intarirea ratziunii care sa le stapineasca si a puterii de cugetare, care sa le transfigureze.
*
…Mintea tinde sa isi reprezinte ceea ce impresioneaza sufletul si, de aceea, din toate impresiile, pornirile, bucuriile si tristetzile, mintea absorbe sintetic si retzine numai ceea ce se potriveshte cu ea. Poate chiar predispozitzia ei pentru suprem creeaza idoli, dar numai intilnirea cu Dumnezeu si iubirea adevarata care o insotzeshte intorc mintea acasa, in ea insashi. Adevarul copleshitor care provoaca uimirea atinge inima care se inunda de iubire, hranindu-se flamind de ceea ce avea nevoie iar indestularea aceasta e resimtzita ca BUCURIE DEPLINA. O asemenea legatura continuata infuzeaza si trupul cu sanatate si frumusetze, fiind si pentru gindire precum … jaratecul pentru caii inaripatzi!
*
…Intrucit cunoashterea e posibila numai prin similitudine, iubirea e chiar aceasta putere a asemanarii, a intilnirii celor de aceeashi natura, in mod necesar.
*
…Iubirea e legatura prin excelentza…
*
…Intrucit cunoashterea e posibila numai prin iubire si pentru ca totul e cunoshtere, inseamna ca totul e iubire, prin puterea principiului unitatzii, a egalitatzii de sine latente in toata infinitatea lumii. Iubirea infinita, care prezideaza COSMOZA, trebuie doar inviata, conshtientizata. Poate doar crezind in ea, caci atit ashteapta!”
:Happy:
… …Elena Petresteanu – ‘COSMOZA, iubirea cosmica’
Cand iubesti simti ca traiesti.Dragostea te face sa te simti “om normal”.
Neavand pe cine sa iubesti ,esti mereu in cautare,simti ca iti lipseste ceva din tine,o parte din tine.Da iti lipseste jumatatea sa te simti ca intreg.
Cam asta simt eu , trecuta de prima tinerete.
***
Lumina si Iubire!
„…Totul e iubire asa cum ‘daca iubire nu e, nimic nu e’, nimic nu are sens, nimic nu converge catre reintregirea trainica in identitatea de sine suprema. Si daca totul e iubire si iubirea cu iubire se gaseshte, inseamna ca IUBIREA E SOLUTZIA ORICAREI PROBLEME…
*
…Mintal, iubirea e o lege a similitudinii, sufleteshte e o afinitate in complementaritate. Spiritual e o raza interioara luminoasa care ne leaga, sufletesc e caldura sufletului care ne atrage.
*
…Prin aceasta iubire cosmica divina, COSMOZA, sint date si fortza intilnirilor, evenimentelor, a intimplarilor nefortuite, binecuvintarea si blestemul, recompensa si pedeapsa, ce le aduna pe cele asemenea la izvorul lor, le hraneshte si le trezeshte, le inaltza si le coboara, le face cunoscute lor insele prin celelalte, pina cind le aduce la omogenitatea neamestecata, eterogena.
*
…Pasiunea care insotzeshte iubirea e cu atit mai mare cu cit ASPIRATZIA e mai puternica.
*
…Aspiratzia e atit mai mare cu cit golul resimtzit e mai acut. Iubirea e pe masura frustrarii sau privarii de cele proprii si legitime.
*
…Daca pina la reintregire ne este data iubirea ca aspiratzie, dincolo de reintregire e beatitudinea plinatatzii, bucuria ametzitoare a partashaniei cu FIINTZA DEPLINA. Asa incit, in orice intilnire prefigurezi intilnirea finala, in orice iubire anticipezi beatitudinea, in orice persoana cautzi de fapt idealul cel mai inalt.
*
…In sufletul in care incapi, in care te vershi si cu care te potzi umple, chiar vezi … FIINTZA! Pe EA o iubeshti in persoana care itzi e data, iubeshti numai persoana care itzi poate hrani iluzia plinatatzii, care itzi poate alimenta puterea de a vedea starea ei virtuala maxima.
*
…Pe ea in acea stare nemarginita o iubeshti, de aceea nu ii potzi vedea neajunsurile si, de aceea, in lumina iubirii potzi grabi ajungerea ei si a ta … ‘ACOLO’.
*
…Poate de aceea ma golesc pe mine, ma pun mai prejos dorind a trai in fiintza iubita, pentru ca sint copleshit de maretzia infinitatzii mai presus de concepte si definire, intr-o perplexitate a mintzii ca in fatza unui miracol. Atunci am atins nemarginireaea si ea s-a activat, potentzind tot ce atinge, ridicindu-ne pe amindoi treptat, delicat si temeinic. Sau poate ma adincesc de fapt atit de adinc in mine sau patrund pina in strafundul inimii tale care mi se deschide incit plonjez direct in spatziul acela fara limite, necuprins si comun dupa care tinjesc sufletele sa se reuneasca in infinitul iubirii…
*
…Insa, iata, pot reushi aceasta plinatate a sufletului, inimii si mintzii numai in relatzie de iubire strict directa, persoana catre persoana…
:Roses-are-red:
…Elena Petresteanu – ‘COSMOZA, iubirea cosmica’
Rusalii – Obarsie
….o stea intre stele…asa as putea sa te numesc,si-ti multumesc pentru versuri.
Cand am citit poezia ta,l-am regasit pe Eminescu,intr-un chip mai modern,dar cu aceiasi tehnica…
as purea spune chiar ,ca Eminescu s-a reintrupat pe pamant,luand de data aceasta chip feminin…
Multumim si te mai asteptam. De asemenea nu-l uitam nici pe Razvan cu intreaga sa echipa.
Multumiri si Iubire!
Consider ca este MINUNAT faptul ca inca mai sunt OAMENI pe Pamant , asa cum este si Mariana , oameni ce SIMT Poezia Universului si ne-o transpun in cuvinte ca sa ne bucure INIMA. Iti urez din suflet sa ramai in FLUX draga Mariana. Va imbratisez
felicitari mariana pentru poezie
este minunata asa cum esti si tu
te imbratisez cu caldura
Eu sunt Pamantul iar tu esti Universul
Si impreuna suntem infinit,
O stralucire fara de sfarsit,
O simfonie-n care eu sunt versul.
Privesc cu albastrul marilor din mine
Spre-a stelelor nemuritoare treceri,
Ma infioara dorul de luceferi
Si ma intind cu visele-mi spre tine.
Dansez si ma rotesc necontenit
Ca sa ma vezi in toata frumusetea;
Imi canta ciocarlia tineretea,
De ma-nrosesc in clar de rasarit.
Incerc sa fiu o nota mai inalta
In melodia marilor planete,
Ca sa m-auzi si dintr-atatea fete,
Pe mine sa m-alegi si nu pe alta.
Imbraca-ma-n lumina ne-ntinata
Si arde-ma intr-al iubirii foc,
Sa redevin iar parte dintr-un tot,
Sa fiu pe bolta ta o nestemata.
Dar pan-atunci, in cantec sunt doar versul,
Tu – stralucire fara de sfarsit,
Dar impreuna catre infinit,
Eu sunt Pamantul iar tu Universul!
Alexandra Dumitriu
https://www.youtube.com/watch?v=TeNZompeS_0
(‘:Hi:’)
„De aproape doua mii de ani ni se predica sa ne iubim, iar noi ne sfasiem”
Mihai Eminescu
Da, da, cit de adevarat…
Si cit de trist si tragic…
.
Uneori am groaznica ‘revelatzie’ ca bietul de El s-a sacrificat inutil.
Iar Tatal Lui, cu lacrimi in ochi, a incetat datorita nerecunoshtintzei si nemasuratului nostru orgoliu sa ne mai considere si pe noi fii Sai…
Poate de aici ne vine si senzatzia de gol interior, de infinita tristetze, de iremediabila depresie: De la faptul ca dezamagit de noi, El nu ne mai raspunde, nu-l mai intereseaza soarta noastra si, poate, chiar ne-a parasit…
In fond sintem rezultatul propriilor nostre optziuni iar ‘crucea’ pe care ne rastignim stupid in fiece clipa a existentzei noastre nu e deloc insingerata da’ e intoarsa aproape apocaliptic cu fundul in sus! Si, de aceea, ea este infinit mai greu de dus…
:Sad:
…Slabanogi si trufashi, ignobile si imunde fiintze fara de onoare, L-am uitat pe El uitindu-ne de fapt pe noi inshine!
Exceptionala ‘revelatie’ @frei_herr !
Te felicit pentru transpunerea in cuvinte a ceea ce simti si gandesti !
O zi minunata !
Multzumesc mult pt. aprecierile tale…
Ma simt onorat ca oameni pe care nu-i cunosc si nu i-am vazut in viatza mea se regasesc intr-un minunat mod in mijlocul … cuvintelor mele. Care, asa cum ai remarcat. sint … chiar eu!
Multa sanatate, bucurie si linishte interioara!…
:Delighted:
Intr-adevar @frei_herr , ma regasesc intr-un minunat mod in aproape toate ‘scrierile’ tale si iti multumesc pentru ca ne impartasesti aici o parte…din tine . :THANK-YOU:
Scrieti o carte!
‘Neica’, te-ai saturat, in sfirshit, deee … subtitrari la filme, de wikipedia si de youtube ?!? Imbucurator de-a dreptul!
Mai ales ca pe ‘eshuatzii’ fara succesuri(!) parea ca-i epuizaseshi demult…
:Wink:
P.S. Nu-i asa ca schimbarea paradigmei ne ajuta pe totzi sa evoluam?!?…
.
Maxima sanatate ca stamina vad ca ai din plin!
Singura problema ar fi doar lipsaaa … polenului. Da’ de la o virsta nici ca mai conteaza…
la un control amănunțit
medicii m-au suspectat
a fi
donator universal de iubire
au găsit în sânge spuneau
particula Lui Dumnezeu
de atunci mă simt o rotiță din
angrenajul suprem
măsor spațiul cu gândul
timpul cu inima
într-un punct zero
o lume imaculată
îmi va țâșni din
adn
Floriana Turculeanu
Absolut minunat!
Aproape ca nu mai e nimic de adaugat…
Am citit ,de mult , o cugetare care mi s-a parut ‘tragic’ de adevarata apropos de chipul iubirii din zilele noastre..am sa incerc sa reproduc aici ce imi amintesc din ea..
Daca oamenii si-ar asuma o mare iubire, lumea nu ar mai fi plina de masti umblatoate, cu maini reci , fara viata, cu imbratisari inghetate, cu ochi lipsiti de scantei, cu suflete intinate de pacate, cu oameni mici si superficiali, care nu sunt autentici, fara stralucire, care se tarasc in loc sa zboare, cersesc in loc sa daruiasca, fura, mint si inseala in loc sa isi traiasca esenta Adevarului, exista in loc sa traiasca iar in privirea lor…parca nu e nimic si nimeni…
Din pacate, ne indepartam din ce in ce mai mult de esenta vietii ..Iubirea .
Va doresc o zi plina de lumina !
Da, prietene, multa simtzire si adevar in spusele cugetarii amintite de tine…
Prea mult nimic…
…Si mult prea multzi … nimeni!
Sau cum ar spune romanul, „mult popor, putzini OAMENI!”…
.
…Oriunde te poarta gindul si oriunde itzi sint pashii, sa traieshti aidoma sufletului tau plin, @Col’oneil!
:Happy:
Parintele Teofil Paraian a raspuns atat de frumos la intrebarea ‘ce inseamna sa iubesti pe cineva?
„Sa-l aduci IN tine, sa nu il lasi langa tine
Sa nu il lasi departe de tine, sa il aduci aproape de tine
Sa-l imbratisezi
Sa il aduci din afara inlauntru
Sa il aduci in suflet
Sa poti zice: te port in mine, in suflet, in visuri si in brate
Si daca nu spui lucrurile acestea sa stii ca nu iubesti
Nu-i iubesti nici pe cei pe care crezi ca ii iubesti
Nu-i iubesti pe aceia de care vrei sa scapi, nu-i iubesti pe aceia pe care nu ii apropii, nu ii iubesti pe aceia pe care nu ii ajuti
Nu ii iubesti pe aceia pe care nu ii mangai
Nu ii iubesti pe aceia pe care ii bruschezi
Sa luam aminte la toate lucrurile astea si sa stim ca iubirea aduce si durere cand nu poti face ceva pentru omul pe care il iubesti .”
.
Multumesc pentru cuvintele frumoase frei_herr !
:Approve: