Egalitatea între oameni
Astazi, cand sistemul de impartire al averii de tip socialist-comunist s-a dovedit falimentar, ne punem intrebarea oare sistemul capitalist si democratic in care traim e mai bun? Oare din punct de vedere mental si spiritual suntem capabili sa promovam egalitatea sau ne dorim o egalitatea limitata, poate uneori e mai bine sa ne gandim ca si inegalitatea are o sursa obiectiva.
In mod cert oamenii nu sunt identici nici pe scara evolutiei spirituale nici pe scara evolutiei intelectuale, si de fapt, daca ne gandim bine, oamenii nu sunt identici pe nicio scara. Averea sau beneficiile materiale tind natural sa fie stranse si absorbite de un anumit grup de oameni. Pana aici nu este nimic rau, nimic gresit. Totusi, se constata ca exista in aceasta privinta trei viziuni extrem de diferite:
Prima ar fi nivelul dorit de oameni pentru distributia bogatiei. Aceasta impartire o putem considera ca varianta ideala catre care ar trebui sa mergem.
A doua este cea referitoare la imaginea noastra, si cum ne inchipuim ca este distribuita astazi bogatia in lume.
A treia este chiar realitatea seaca, care ne arata cat de bogati sunt bogatii si cat de saraci sunt saracii.
Aceste idei si altele ne sunt expuse astazi de Dan Ariely.
Va invit sa vizionam materialul de mai jos si sa meditam la ceea ce ne dorim. Evident nu uitati sa extrapolati exemplele oferite mai jos la tot ce societatea va ofera in ziua de azi. Nu uitati ca saracii sunt de fapt mult mai saraci decat va imaginati sau estimati voi ca sunt, si ei au nevoie disperata de orice ajutor cat de mic.
Ar fi frumos să fim obiectivi în viață, în multe feluri. Problema e că avem ochelari cu lentile colorate când privim diverse situații. De exemplu, gândiți-vă la ceva simplu ca berea. Dacă v-aș da să gustați câteva beri și v-aș ruga să le evaluați intensitatea și gustul, diferite beri ar ocupa diferite spații. Dar dacă am încerca să fim obiectivi? În cazul berii ar fi foarte simplu. Dacă am face o degustare pe neve? Dacă am face același lucru, ați gusta aceeași bere, pe nevăzute lucrurile ar părea altfel. Majoritatea berilor vor merge în același loc. Nu le veți putea distinge, cu excepția Guinness bineînțeles.
Putem gândi la fel despre fiziologie. Ce se întâmplă când oamenii așteaptă ceva de la fiziologia lor? De exemplu, am vândut oamenilor analgezice. Unora le-am spus că medicamentele sunt scumpe. Altora le-am spus că sunt ieftine. Medicamentele scumpe au lucrat mai bine. Au calmat mai bine durerea oamenilor deoarece așteptările chiar ne schimbă fiziologia. Și desigur toți știm că în sport, dacă ești fanul unei anumite echipe, nu te poți abține să urmărești meciul din perspectiva echipei tale.
Toate astea sunt cazuri în care noțiunile și așteptările preconcepute ne colorează lumea. Dar ce s-ar întâmpla în cazuri mai serioase? Cum ar fi în cazul justiției sociale? Am vrut să vedem care e versiunea degustării pe neve în cazul inegalității. Așa am început să observăm inegalitatea și am făcut chestionare pe scară largă în SUA și alte țări. Am pus două întrebări: Știu oamenii ce fel de nivel de inegalitate avem? Apoi, ce nivel de inegalitate vrem să avem? Să ne gândim la prima întrebare. Imaginați-vă că iau toți oamenii din SUA și îi ordonez de la cel mai sărac în dreapta la cel mai bogat în stânga, apoi îi împart în cinci categorii: cei mai săraci 20%, următorii 20%, următorii, următorii, cei mai bogați 20%. Apoi vă rog să-mi spuneți ce avere credeți că deține fiecare categorie. Mai simplu, imaginați-vă că vă rog să-mi spuneți ce avere credeți că dețin cele două categorii de la bază, cei 40% de la bază? Gândiți-vă câteva secunde, alegeți un număr. De obicei nu ne gândim. Gândiți-vă puțin, să aveți un număr în minte. Îl aveți?
Ok, iată ce ne spun mulți americani. Ei cred că cei 20% de la bază dețin aprox. 2,9% din avere, următorul grup are 6,4%, deci împreună puțin peste 9%. Ei spun că următorul grup are 12%, 20%, și oamenii cred că cei mai bogați 20% au 58% din avere. Vedeți cum e în comparație cu ce ați gândit voi.
Dar cum e realitatea? Realitatea e puțin diferită. Cei 20% de la bază au 0,1% din avere. Următorii 20% au 0,2% din avere. Împreună fac 0,3%. Următorul grup are 3,9%, 11,3%, și cel mai bogat grup are 84-85% din avere. Deci ce avem de fapt și ce credem că avem diferă foarte mult.
Dar ce vrem? Cum ne dăm seama? Pentru a afla ce vrem de fapt, ne-am gândit la filosoful John Rawls. Dacă vă amintiți, John Rawls avea o definiție a unei societăți drepte. Zicea că o societate dreaptă e aceea în care, dacă ai ști totul despre ea, ai fi dispus să intrii în ea într-un loc oarecare. E o definiție frumoasă, deoarece dacă ești înstărit, ai vrea ca bogații să dețină mai mult, iar săracii mai puțin. Dacă ești sărac, ai vrea egalitate. Dar dacă ai merge în acea societate în orice situație, fără să știi, trebuie să consideri toate aspectele. E ca degustarea pe neve, când nu știi care va fi rezultatul când iei o decizie și Rawls numește asta „vălul ignoranței”.
Așa că am luat un alt grup, un grup mare de americani, și i-am întrebat sub vălul ignoranței. Care sunt caracteristicile unei țări care te-ar determina să te muți acolo, știind că ai putea ajunge întâmplător în orice loc? Iată rezultatul. Ce au vrut oamenii să dea primului grup, cei 20% de la bază? Au vrut să le dea 10% din avere. Următorului grup 14% din avere, 21%, 22% și 32%.
Nimeni din eșantion nu a dorit egalitate completă. Nimeni nu a crezut că socialismul e o idee fantastică. Dar ce înseamnă asta? Înseamnă că avem un decalaj de cunoaștere între ce avem și ce credem că avem, dar avem un decalaj cel puțin la fel de adânc între ce considerăm corect și ce credem că avem în realitate.
Putem pune aceste întrebări nu numai despre avere, ci și despre alte lucruri. De exemplu, am întrebat oameni din diferite părți ale lumii despre problema asta, liberali și conservatori, și practic ne-au dat același răspuns. Am întrebat bogați și săraci, au dat același răspuns, bărbați și femei, ascultători NPR și cititori Forbes. Am întrebat oameni în Anglia, Australia, SUA… răspunsuri foarte asemănătoare. Am întrebat chiar și departamentele unei universități. Am verificat aproape toate departamentele de la Harvard și chiar de la Harvard Business School, unde unii doreau ca bogații să aibă mai mult și săracii mai puțin, asemănarea a fost izbitoare. Știu că unii dintre voi au mers la Harvard Business School.
Am pus întrebarea asta și despre altceva. Am întrebat despre proporția dintre salariul unui director și cel al muncitorilor necalificați. Asta cred ei că e proporția. Apoi am întrebat care cred că ar trebui să fie proporția. Apoi am întrebat care e realitatea. Realitatea? Am putea spune că nu e chiar așa rea, nu? Roșu și galben nu sunt chiar atât de diferite. Dar asta deoarece nu le-am desenat la aceeași scală. E greu de văzut, acolo e galben și albastru.
Dar cum e cu alte consecințe ale averii? Averea nu înseamnă doar bogăție. Am întrebat despre sănătate, despre disponibilitatea medicamentelor pe bază de rețetă, speranța de viață, speranța de viață a copiilor. Cum vrem să fie ele distribuite? Dar educația pentru tineri? Și pentru vârstnici? Din toate astea am aflat că oamenilor nu le place inegalitatea averii, dar există alte lucruri în care inegalitatea, rezultatul averii, le pare mai cumplită: de exemplu, inegalitatea în sănătate sau educație. Am aflat și că oamenii sunt deschiși schimbării inegalității când vine vorba de oameni care au mai puțină autonomie, practic, copii și bebeluși, deoarece nu îi considerăm responsabili pentru situația lor.
Deci ce lecții învățăm din asta? Avem două decalaje: unul de cunoaștere și unul de dezirabilitate. Decalajul de cunoaștere e despre cum educăm oamenii: cum facem oamenii să gândească diferit despre inegalitate și consecințele inegalității sub forma sănătății, educației, geloziei, ratei de criminalitate etc.?
Apoi avem decalajul de dezirabilitate. Cum îi facem pe oameni să gândească diferit despre ce vor cu adevărat? Vedeți, definiția lui Rawls, perspectiva lui asupra lumii, abordarea degustării pe neve, scoate din joc motivația noastră egoistă. Cum implementăm asta la nivel mai înalt, la scară mai largă?
În final avem și un decalaj de acțiune. Cum abordăm practic lucrurile acestea? Cred că o parte din răspuns e să ne gândim la oameni ca la copii și bebeluși care nu au autonomie, deoarece oamenii par mai dispuși să facă asta.
În concluzie, aș zice că data viitoare când beți o bere sau vin gândiți-vă în primul rând la ce e real în experiența voastră și care e efectul placebo cauzat de așteptări? Apoi gândiți-vă ce înseamnă asta pentru alte decizii din viața voastră și, în final, pentru probleme politice care ne afectează pe toți.
Mulțumesc mult.
Comentarii (9)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Egalitatea intre oameni…cred ca e o utopie , nu a fost si nu va fi niciodata.
Sistemul capitalist – democratic poate nu e nici el bun dar e singurul sistem care functioneaza si a functionat din cele mai vechi timpuri…
Impartirea bogatiei …( a cui bogatie…?)…a celor care o au sau bogatia tarii..e visul saracilor si baza pe care sa si creat sistemul socialist – comunist.Care impartire sa dovedit a fi un capitalism de ,,cumetrie ‘’..e alta poveste.
In lume exista bogati si saraci…mai exista o ,,patura de mijloc’’ – a celor instariti – cei pe care se si bazeaza de fapt sistemul unei tari.Ei sunt cei care fac ca economia unei tari sa fie functionala….Ei sunt cei care muncesc , sunt oamenii seriosi , muncesc sau au mici afaceri ceea ce tot munca inseamna…
Bogatii sunt si ei de mai multe categorii…unii cu averi mostenite din familie , averi pentru care stramsii lor au muncit sau le-au dobandit doar ei stiu cum..
Altii care sau imbogatit subit …prin furt sau alte metode la limita legalitatii..
In general nu ar trebui sa avemt treaba nici cu unii nici cu altii…E meritul si efortul acelor oamenii care acum sute de ani in urma au forat dupa petrol sau au intrat in mina sa caute diamante…Unii au dat lovitura iar numele lor dainie si astazi…Au fost statornici si au dat mai departe urmasilor proprietati si capital care a dus la averile de azi…
Cei care sau imbogatit din furt – nu merita sa discutam de ei….sunt scursura societatilor..ii vedem aproape zilnic cu catuse la maini – altii si altii…Unii se sinucid sau se fac sa se sinucid de disperare ca au fost prinsi de legiuitori…
Sa impartim bogatia….echitabil …bogatia unei tari nu avem cum sa o impartim..Bogatia lumii nici atat…
,, John Rawls avea o definiție a unei societăți drepte. Zicea că o societate dreaptă e aceea în care, dacă ai ști totul despre ea, ai fi dispus să intrii în ea într-un loc oarecare. E o definiție frumoasă, deoarece dacă ești înstărit, ai vrea ca bogații să dețină mai mult, iar săracii mai puțin. Dacă ești sărac, ai vrea egalitate.’’….Saracia nu e o boala….saracia e o constanta a actiunilor tale,a felului tau de a fi , de a trai….
Nu avem cum sa fim egali si nu vom fi niciodata . Cei care doresc si cred ca e posibil traiesc in iulizii desarte…. Suntem diferiti …intellectual , material si fiziologic …chiar si spiritual vorbind….iar asta face viata extraordinar de frumoasa.
Inegalitatea se naste din competitie din nevoia de a evolua spre mai mult si mai bine …Inegalitatea insasi e lege Universala…Exista un echilibru in Univers dar pentru realizarea lui totdeauna se sa produce o …inegalitate .
O zi buna sa aveti.
Ps. Va rog foarte mult sa spuneti daca aveti cunostina – in Roamania – daca exista un laborator ceva pentru analiza unor fotografi …mai,, ciudate’’…
Personal am fotografiat niste ,,fiite de lumina’’( nu stiu cum sa le denumesc altfel..)De fapt sunt niste globuri circulare de lumina…la inceput nu am realizat ce se intampla dar dupa ce am analizat fotografiile …In unele ,,globuri luminoase sunt ,,chipuri ‘’ – fete mai umane sau nu…dar sunt distincte…
Povestea e mai lunga dar nu e pe subiectul de azi…de aceea as dori sa le arat cuiva care sa posede si aparatura de analiza….
Buna Vali,
globurile circulare din pozele tale ce au in ele anumite structuri ce pot fi fete/siluete/etc sunt diferite entitati/suflete, ce in engleza se numesc „orbs”, vei gasi multe despre ele pe internet. Eu am sute de poze cu asa ceva facute in decursul anilor! Reflectiile date de lumina ce mai apar prin poze au forme geometrice „pline”, in ele nu vezi desene alambicate sau asa ceva, de obicei au forme hexagonale, ceea ce nu este cazul la orbs. Vezi tu, tehnic vorbind, entitatile respective sunt defazate inafara spectrului nostru vizual, dar cand faci poze si apare o anumita combinatie conjuncturala intre proprietatile fizice ale aparatului si vibratia sufletului celui care face poza, aceste entitati pot fi prinse in poza. Daca te duci la un laborator de analiza o sa zica 1) fie ca n-au explicatie, 2) fie ca este o reflexie de lumina
Multumesc Claudiu….sincer eu am ,,cazut” pe spate cand am realizat ce se afla in aceste globuri….Curios a fost ca le-am vazut mai intai cu ochiul liber dar asa ca niste mici ,,fulgere” .Cumva m-au urmat ca am facut poze in cateva locuri diferite din tara si au aparut cam peste tot….O poza e si cea mai interesanta e facuta undeva intr-o padure unde aveam intentia sa ma plimb cu sotia…Ea a refuzat sa plece de langa masina ca simtea ca nu e in siguranta….iar eu am glumit si am spus ca ,,nu suntem singuri…chiar acum cineva se uita la noi” – asta in gluma cred…Apoi am facut poza…in poza apare o formatiune de trei globuri apropiate cu chipuri umanoide foarte distincte…doua din ele par ca rad iar unul are o fata plictisita sau impasibila…Intr-un al loc a avut loc un adevarat spectacol de lumini, de data asta cu martori – o alta familie cu care eram….eu am vazut ce se intampla si le-am atras atentia….Acolo apar doua chipuri de animale si o multime de alte globuri fara nimic in ele dar de o culoare extraordinara care pareau ca devin incandescente dupa care dispareau ….Unele pareau asa ca niste ,,meduze” adica transaprente in prima faza dar care capatau consistenta in cateva secunde….A fost fantastic….Nici acum nu prea stiu ce sa cred exact – sincer…pare incredibil …Eu care eram asa de scrupulos…si cam neincrezator….Imi apare in fata aceste globuri luminoase cu chipuri in ele….
Multa sanatate si multumesc inca o data….
… mda, entitatile pe care le descrii sunt de diferite vibratii/frecvente, unele mai inalte iar altele mai joase. Cu unele doresti sa ai de a face, cu altele nu prea … De asemenea unele din ce ai vazut sunt entitati de sine statatoare sau suflete daca vrei, iar altele forme-gand de energie emise de alte suflete. Cu formele de animale pe care le-ai vazut in unele locuri este alta discutie. Se pare ca incepe sa ti se activeze partial, ca la destui altii de altfel din cauza energiei in crestere ce vine peste planeta, o capacitate pe care o au toti de fapt in stare latenta, numita clar-vedere. Pe masura ce o utilizezi cu intentie devine din ce in ce mai precisa si vezi din ce in ce mai multe entitati … care existau si inainte printre noi doar ca nu le vedeai
Imi vine greu sa nu-mi arat indignarea fata de nesimtirea celor care se reped sa dea cu „nu-mi place” la astfel de relatari a caror intelegere ajuta la dezvoltare. scopul nostru aici defapt!
Ca au dreptul sa-si exprime nemultumirea e arhicunoscut!
Aici insa e vorba de o practica mojica de a spurca totul in jur!
Fara indoiala ca orice tip de murdarie ce o lasam in urma va trebui acribic sa o si adnata candva fiindca e o lege universala.
Aici se urmareste sistematic intreruperea oricarei incercari de dialog sau dezbateri pe teme a caror cunoastere ne e de folositoare!
Daca ar mai functiona transparenta de altadata cand se vedea de unde iti parvin „binecuvantarile” am avea dovada ca e un „sistem” in spatele acestei practici!
Entitatile ce apar in poze sunt arhicunoscute de cei care vor cu adevarat sa se confrunte cu tema.
Ele sunt dintotdeauna in jurul nostru! Aparitia camerelor de luat vederi electronice, care opereaza in spectre mai fine decat ale luminii ce impresiona pelicula de film clasic, a facut posibila imortalizarea lor.
La intruniri ale copiilor apar cu duzinile, la fel la intalniri ale celor cu preocupari spirituale.
In natura sunt destule entitati la care se mai adauga si cele care ne insotesc sau ne intampina din anumite motive.
De frecvente inalte cum spune Claudiu sau negative care nu sunt mai putin numeroase.
Am un prieten care a fotografiat dihanii in toata regula, dare l-au amenintat si ,speriat, a sters inregistrarile.
Nu e numic deosebit daca ne gandim ca vedem cu ochii fizic cam o miime din ce se petrece in jurul nostru!
Dar si putinul ce il vedem ar trebui tratat cu interes si mai ales cu respect fata de menirea noastra aici, sau daca nu ne e clara, macar respectandu-i pe ceilalti!
Si acum apasati vartos pe casuta a doua!
Sa fie valoarea unui om,data de ceea ce poseda?
hmmm….
In mod evident raspunsul este NU.
In articol se ridica problema urmatoare valabila in aproape orice organizatie:
Cat castiga seful cel mare; cat castiga seful de la mijlocul ierarhiei; cat castiga cei de pe treptele de jos.
In functie de pregatirea lor si de raspunderea lor, de munca efectiva care o presteaza exista trei variante:
1. cat consideram ca ar fi corect sa fie platiti fiecare in parte
2. cat credem ca sunt platiti
3. cu cat sunt platiti in realitate.
Cele trei variante difera semnificativ intre ele, dupa cum este aratat si in graficele prezentate de vorbitor.
Ideea este ca oricat de bogat sau de sarac ai fi, daca ai sti ca maine te angajezi intr-o companie, dar nu stii pe care treapta ierarhica vei fi distribuit vei dori intotdeauna sa mergi intr-una care corespunde variantei 1.
Din pacate, se constata ca in multinationale oamenii de rand sunt platiti cu cateva mii de dolari pe an, in timp ce directorii, chiar daca nu au rezultate primesc milioane sau zeci de milioane anual.
Cei care privesc munca prestata ca pe o sursa de dezvoltare si nu ca pe o sursa de venit, nu pun pret pe valoarea materiala si nici nu se gandesc la cat castiga altii.
Interesant articolul.