Călărețul
Acolo unde izvoarele mângâie pantele munților ca niște lacrimi ce se scurg alene pe un chip de piatră, trăia un om sălbatic. Bătrân, dar puternic, dur și foarte priceput în ale muntelui secrete. Dacă dacii erau prieteni cu râurile și pădurea, el era mai mult decât atât, el era chiar codrul. Crescuse acolo de mic copil și nu exista gâză pe care să n-o cunoască, nu exista iarbă de leac care să nu fie la el în cămară, iar muntele nu avea secrete în fața lui. Se spunea că însuși Zalmoxis coboară din ceruri la chemarea lui.
Adeseori, când urșii atacau satul, sau când lupul se apropia prea mult, sătenii apelau la el. Pentru boli, pentru greșeli, pentru povețe și multe altele era mereu chemat. Întotdeauna avea un sfat, o vorbă bună care le lumina viața și îi scotea de la ananghie.
De câteva zile era cam necăjit. Trebuia să renunțe la două din cele trei soții ale sale, așa-i spusese Marele Preot Deceneu, că dacii nu mai au voie decat la o singură nevasta. Ce idiot, gândi el. Cum să schimbi o tradiție de mii de ani? Una dintre neveste îi dăduse prunci buni și vretnici, a doua era harnică și veselă, iar a treia era cea care prin înțelepciunea ei ținea căminul lor unit cu dragoste și voie bună. Acum vremurile se vor schimba ce va urma va fi din voia zeilor.
Într-un sat vecin un om rău, un criminal înșelase lumea, îl omorâse pe șeful satului pentru o bucată de aur și fugise. Prea multe nu se știau despre fugar. Burebista a trimis un grup de oșteni pentru a-l prinde pe nelegiuit. Rudele și prietenii celui care pășise în lumea umbrelor doreau să-l prindă și îl căutau de zor prin tot ținutul. Omul era urmărit, dar în mod miraculos tot reușea să scape.
Într-o zi, ceata de luptători a trecut pe lângă înțeleptul de la poalele muntelui. Era scufundat în rugăciunile sale zilnice către marele Zalmoxis.
Toată lumea auzise de înțelepciunea lui așa că n-a fost de mirare că ceata a descălecat cu smerenie și respect și soldații s-au așezat în jurul lui așteptând să-și termine ritualurile sacre. Bătrânul era în meditație, vorbea cu zeii. Au trebuit să aștepte o jumătate de zi până când bătrânul a revenit printre oameni, terminându-și rugăciunile sacre.
– Înțeleptule, căutăm un criminal, e un fugar de prin alte meleaguri. A furat și a ucis. Ne poți spune în ce parte merge? Vrem a ști cum arată și poate unde se duce. Ție zeii îți arată multe și poate ne poți ajuta, l-au rugat călăreții.
Bărânul zâmbi și îi privi cu atenție pe fiecare parte, apoi se adresă șefului lor:
– Vă spun dragii mei, cum să nu vă îndrum. Să știți că e un călăreț călare pe un cal alb, iar calul are o pată mare neagră pe partea stângă. Omul căutat de voi are părul lung și negru precum abanosul și o mustață lunga si rară ca cea de la viezure. Este cu un cap mai înalt decât tine, are haine groase de iarnă, și opincile rupte la spate. Cel pe care îl căutați are ochii negri și nasul mare, clipește des și are vocea groasă.
– Ne închinăm cu umilință în fața ta bătrâne. Ești uimitor! Cum ai putut să vezi toate aceste amănunte dintr-o singură meditație. Zeii sunt generoși cu tine dacă ți-au spus atât de multe despre el. Îți mulțumim.
– Mă bucur că v-am fost de folos, răspunde bătrânul zâmbind.
– Ne-ai descris atât de clar cum arată fugarul încât acum cu siguranță îl vom putea prinde. Cum ai reușit să-l vezi așa clar? Ți l-a arătat Zalmoxis? L-ai văzut în visele tale? Spune-ne și nouă, dacă zeii îți permit.
– Aaaa… e foarte simplu. Omul vostru a trecut ieri pe lângă mine, și l-am observat foarte bine. A trecut chiar prin mijlocul satului. L-a văzut toată lumea. De ce nu i-ați întrebat pe săteni? Și ei l-au văzut. Vă puteau spune ce v-am zis eu și nu vă mai pierdeați o jumătate de zi așteptându-mă. Nu uita, presupunerile tale sunt plămădite din haos. Nu te baza pe ele. Ai presupus că doar eu am răspunsul la întrebarea ta deoarece eram un înțelept. Ți-ai pierdut timpul inutil și i-ai dat fugarului șansa să scape.
Povestire de: Razvan
De același autor: Vise de Înger, File de Lumina, Trepte spre Cer
Comentarii (5)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Un comentariu care sa va mai inveseleasca .. pana iese soarele !
Tin cont de morala de la sfarsitul povestirii
,,Nu uita, presupunerile tale sunt plămădite din haos. Nu te baza pe ele ,,
Am incalecat pe cal si pornesc sa prind hotul !
Si … in timp ce calul zbura ca vantul … am inceput sa-mi fac ,, fotografia robot ,, al personajului
………………………………………………………………
1-La daci , ,, oamenii de rând purtau
ramasesera fara hrana , si lihniti de foame , singura posibilitate de a putea sa mai inainteze … au intrat cu forta in ograda dacului ….
-parul retezat pe frunte şi lăsat în plete destul de lungi pe umeri…
– mustăţi şi barbă bogată, potrivite cu foarfecele.
Îmbrăcămintea geto-dacilor, semăna cu portul popular românesc.
Bărbaţii purtau
-pantaloni (cioareci) de două feluri: mai largi sau mai strâmţi pe picior, în genul iţarilor.
-cămaşa despicată în părţi, o purtau pe deasupra cioarecilor, încingându-se cu un brâu lat de piele sau din pânză groasă.
-o haină cu mâneci şi cu creţuri,
-o mantie scurtă, fără mâneci, având uneori franjuri,
sau
-o şubă cu blană pe dinauntru, nu prea lungă
-mantia, prinsă cu o agrafă avea o glugă cu care îşi acopereau capul pe vreme rea.
In picioare purtau
-calţuni de pâslă sau opinci de piele, vara, cei de la ţară umblau desculţi.
-crampoane de fier care se prindeau de talpa încălţămintei pentru a uşura mersul pe gheaţă şi zapadă.
– când mergeau călare, dacii aveau la încălţăminte pinteni de fier.
Calul dacilor
-nu era nici frumos, nici mare, dar care era în stare să facă pe zi câte 100 de mile (160,934 km.) şi să continuie astfel timp de 8-10 zile.
…………………………………………………………………….
Ma folosesc si de datele pretioase date de intelept !
……………………………………………………………….
2– …. e un călăreț călare pe un cal alb, iar calul are o pată mare neagră pe partea stângă. Omul căutat de voi are părul lung și negru precum abanosul și o mustață lunga si rară ca cea de la viezure. Este cu un cap mai înalt decât tine, are haine groase de iarnă, și opincile rupte la spate. Cel pe care îl căutați are ochii negri și nasul mare, clipește des și are vocea groasă.
………………………………………………………………………….
Prin deductie …
Hotul era sigur din armata lui Traian
Vazand cat de bogati suntem ….au continuat asa mult timp pana am reusit sa-i alungam cu batele !
……………………………………………………………………………
Asa ca , Razvan , cercetarile mi-au luat ceva timp ! Uite asa reusesc eu sa ma rup de realitatea haotica in care traiesc …facand presupuneri !
Imi tin mintea ocupata si nu mai am timp de ,, galceava ,, cu nimeni !
Multumesc mult !
…. Sper sa nu te supere , presupunerile mele !
Concluzia mea la aceasta povestire :
Suntem atat de ocupati cu problemele noastre iluzorii , incat , chiar daca ar trece pe langa noi o persoana care normal ne-ar atrage atentia prin felul diferit de a fi , imbracaminte , infatisare , vorba … suntem atat de orbi …incat trecem mai departe fara a o sesiza ..
Dar …. suntem atat de experti de A NE DA CU PAREREA !
Va daruiesc o cununa frumoasa de zambete !
Cel cautat nu era din armata lui Traian pentru ca atunci cand acesta a sosit in Dacia deja modelul de familie era monogama iar Burebista nu mai era de mult rege.
Oricum, nefiind blond, personajul e de presupus ca venea din alte meleaguri, eventual din sud.
Razvan … Asta am si urmarit cand am facut acest comentariu ..Sa se vada diferenta intre imbracaminte , infatisarea hotului si un dac normal … ca sa se poata trage concluzia ca hotul nu era de al nostru ! dar… s-a intrerupt curentul , intr-un fel a fost un sabotaj …
si … mi- s-a sters din comentariu partea cu descrierea facuta de Intelept ! 
Dar tinand cont ca Traian avea o armata de mercenari ..deci din toate colturile lumii … hotul poate fi si din sud asa cum presupui ..Asta ca sa ajungem la o intelegere maliabila !
Ultimele cercetari , tinand cont de
hotul poate fi din Asia de est .. 
….
,, ..un călăreț călare pe un cal alb, iar calul are o pată mare neagră pe partea stângă.,,
Yng si Yang
Pe parcursul mai multor comentarii mi-am spus opinia despre rezultatele activitatii de a face presupuneri . Citind povestioara cu talcuri , mi-am pus intrebarea : Batranul intelept nu a putut ACCEPTA schimbarea traditiilor ( nefiind de acord cu aceasta) …. JUDECANDU-L pe cel ce a facut aceasta schimbare -categorisindu-l idiot ? Va imbratisez