Leul si oile
Intr-o buna zi, un leu batran aflat in cautarea hranei, cand s-a apropiat de turma de oi, pur si simplu a ramas nauc nu ii venea sa-si creada ochilor ! In mijlocul oilor se afla un leu tanar si viguros si, ceea ce era si mai uimitor, oile nu se temeau de el. Leul, hotarat sa dezlege acest mister, uita complet de mancare si porni spre turma insa, pe masura ce se apropia, mirarea lui crestea, pentru ca leul cel tanar alerga laolalta cu oile. In cele din urma l-a prins si l-a culcat la pamant. Leul cel tanar, speriat, a inceput sa planga si sa-l roage pe atacator sa-i dea drumul:
– Te rog, nu ma ucide, lasa-ma sa ma duc la semenii mei!
Atunci, leul cel batran l-a dus pana la marginea unui lac din apropiere – a carui apa era cristalina si netulburata si l-a fortat sa-si priveasca chipul pe luciul apei. Leul cel tanar tresari de uimire. Nu-i venea sa creada ca acela era el. Intelese imediat ca nu seamana cu restul turmei, dimpotriva, este un leu tanar si puternic. Era atat de bucuros de descoperire, incat a racnit atat de puternic, de a rasunat intreaga vale. Pana atunci nu scosese nici un fel de raget, deoarece nu se credea cu nimic diferit de o oaie.
Atunci batranul leu i-a spus:
– Munca mea s-a incheiat ; acum totul depinde doar de tine. Vrei cumva sa te intorci la turma in care ai crescut ?
Leul cel tanar a ras si i-a raspuns :
– Te rog sa ma ierti, dar pur si simplu uitasem cine sunt. Iti multumesc foarte mult ca m-ai ajutat sa-mi dau seama cine sunt cu adevarat! Daca nu te intalneam, m-as fi purtat toata viata ca o biata oaie, fara sa-mi cunosc puterile.
Si regele animalelor pleca mandru, netemator, fara sa mai arunce nici macar o privire inapoi, adancindu-se in jungla plina de pericole.
Asa si omul, abia dupa ce cunoaste intelepciunea si isi da seama cine este cu adevarat, poate trai la adevarata sa valoare.
Autor necunoscut
Comentarii (8)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Este o parabola cu multe sensuri, ca orice parabola care se respecta. Fiecare poate intelege ceva de la varianta strict literara, la orice alta intrepretare a textului. Asa incat este deschis si valabil orice comentariu. Eu ma voi rezuma la un aspect. Atunci cand cresti intr-un mediu si ti se aplica acelesi reguli si spalari pe creieri – vei gandi ca aceea este normalitatea si firescul. Pentru asta nu trebuie sa stii decat ceea ce iti spun si te invata altii, fara ca tu sa iti doresti sau sa afli mai multe, chiar daca propriile experiente iti arata ca undeva ceilalti se insala si simti instinctiv manipularea. Dar turma inseamna printre altele siguranta. Este adevarat ca si prin turma sunt lupi cu blana de oaie si rivalitatile in turma sunt pe viata si pe moarte dar faci parte din turma. A te trezi altcineva brusc si a constientiza acest aspect inseamna sa iti asumi nu doar schimbarea ci si riscurile schimbarii. Unii se pot adapta si supravietuii , unii nu, preferand sa se intoarca la ceea ce cred ca le confera siguranta, desi niciodata nu se vor mai adapta integral, e ca si cum ai vrea sa intorci la bob un porumb expandat. In general cei ce descopera schimbarea descopera si singuratatea pana cand gasesc fiinte similare lor dar… oare se vor intelege chiar daca au acelasi aspect …. acelasi sistem de valori ? Si aici invata concesiile sau isi pastreaza orgoliile. Concesiile le faci cand iti doresti un limbaj comun si poate si o viata impreuna. Te va ajuta chiar sa te adaptezi mai bine si sa iti cresti valoarea reciproc avantajos.Orgoliile te vor ajuta sa ramai un vesnic explorator, singuratic, util doar siesi si nimanui altcuiva, dar cu siguranta ai propria dreptate. Este o varianta de intrepretare a parabolei, mai sunt nenumarate altele. Cu respect.
Vedeti,nici unei oi nu i-ar fi trecut prin cap sa-i spuna leului ca nu-i oaie.Faptul ca arata altel fizic,nu conta atat timp cat se comporta ca o oaie.Avea constiinta de oaie,de turma ,ca si fapturile din jurul lui,urmand fara sa-si puna intrebari ,regulile colectivitatii.A trebuit sa apara cineva cu o altfel de consiinta care l-a fortat initial sa se uite la el insusi pentu a si-o schimba pe a lui.Astfel ar fi fost potrivit sa stea lucrurile si intre oameni,adica educatorii lor sa aiba o constiinta mai apropiata de adevarurile VIETII pentru ca membrii societatii sa evolueze in cunoasterea de Sine.Ce s-a petrecut insa a fost ca cei ce s-au erijat in sfatuitori,indrumatori,educatori,duhovnici i-au adancit mai mult in constiinta de turma,nefiind nici ei altfel,ci avand doar atestate (tot de turma,ca de aceea si fusesera concepute ;pentru specializarea in abilitatea de manipulare a constiintei cu scopul de a o mentine in tiparele vechi ).In lume au aparut si indrumatori ai schimbarii si,pentru ca unii membri ai colectivitatilor au simtit chemare catre invatatura lor ,care le deshidea ochii asupra a cine sunt de fapt,erau ostracizati si pedepsit impreuna cu indrumtorul,dar atractia catre o constiinta a adevarului a invins si i-a eliberat.Acestia sunt adevaratii educatori,invatatori,profesori,parinti cu care se vor popula sistemele de invatamant si educatie ale Noii Lumi.Spre asta ne indreptam: O LUME DE OAMENI CONSTIENTI DE CINE SUNT CU ADEVARAT.(N-am nici o indoiala !).
Interesant materialul, deasemenea si comentariile.Cred totusi ca a intelege corect morala, ar trebui mers mai mult inapoi de ziua intalnirii celor doi lei. Este necesar sa stim cum, in ce imprejurari a ajuns tanarul leu in mijlocul turmei de oi.Daca a fost gasit , puiandru fiind, ratacit prin stepa, adoptat de oi , care au avut grija de el pana la maturitate….Daca a fost ranit, parasit de ai lui si pe fondul unei amnezii ( la oameni au fost multe astfel de situatii…)… In fine …pot fi multe alte situatii si abia….dupa, pot sa-mi spun parerea despre retrezirea sa ( tanarul leu) la originile firesti. Acum despre aceasta trezire la realitate…..nu cred ca e normal, chiar LEU fiind, sa uiti de cei in randul carora ai trait, ai copilarit, care au avut (poate) grija de tine …
Trezirea constiintei de LEU-regele, nu trebuie sa te faca uiti de “umilitoarea….viata de oita”!
Acceptand povestea ca o fabula, trebui sa ne gandim la noi, oamenii, care pot trai o perioada
din viata lor intr-o familie mai umila, mai saracuta,unde (individul) a fost acceptat, adapostit, hranit, iubit…pana cand intr-o zi apare salvatorul care ii arata originile nobile, eventual o mostenire si dintr-o data viata sa capata alte valente, alt parcurs, alta situatie sociala….Cum interpretam, intr-o astfel de situatie, atitudinea LEULUI-TANARUL OM???
Personal cred ca asa ar trebui sa intelegem talcul acestei “parabole”( cum spunea cineva mai devreme) ! E bine, e normal sa-ti recunosti valoarea, dar nu uita unde ai trait pana atunci, ….nu-i uita pe cei in mijlocul carora ai trait…., chiar daca rangul actual e….sus, foarte sus!!!
‘:Who-s-the-man:’
Tot timpul omul joaca un rol,dar,la un moment dat isi reaminteste ca el a scris scenariul,el l-a pus in scena,el l-a interpretat asa de mult,incat a uitat ca el este creatorul intregii desfasurari a „teatului” si s-a confundat cu rolul.Cand isi revine (chiar cu ajutorul alcuiva),isi da sema de fapt ca doar a jucat un rol si-si aminteste de poztia lui de creator.Asta nu inseamna ca reneaga ceea ce a trait,ci doar isi ia stapanirea,devine constient ca,de fapt,el este Dumnezeu manifestat pe pamant,ca oricare altul de langa el.Diferenta o face constientizarea acestui fapt in el insusi,fara a judeca pe cei care inca nu au avut …revelatia.Va veni si timpul lor.Exemplul il da prin felul in care se manifesta intre semeni,pornind de la aceasta costientizare.Scimbarea lui nu ramane neobservata si doar asa ajua pe ceilalti;nu trebe sa-i traga de maneca,sa le care poverile,sa faca lucrurile in locul lor,sa-i…evanghelizeze.Cel care devine constient de cine este,poate sa respecte alegerile proprii ale altcuiva,fara a-l invada sau sufoca cu …ajutor necerut ,stiind ca fiecare este CERATORUL propriei realitati si nu va interveni fara a i se solicita (ar insemna sa-i fure experienta necesara trezirii).Solicitat fiind,ii va vorbi despre experienta trait de el,dar nu i-o va impune ,nici pretinde nimanui.(Vorba reclamei:”Suntem cu totii diferiti,din fericire” sau…sunt tot atatea cai,cati cautatori sunt ).
Minunat, asta e si mesajul, numai ca trebuie nuantat nitel!
Leul „invatator” l-a „recunoscut” imediat pe cel „ratacit” in turma dar nu l-a privit cu dezinteres lasandu-l sa behaie la infinit stiind bine ca nu va fi in stare din proprie initiativa sa ceara ajutor!
L-a luat de labuta si l-a pus in fata „oglinzii”!
Daca nu ii „lua” un „blocaj” cheie, nu ajungea sa „raga” eliberator!
De acum incolo e treaba lui ce „cale” apuca!
Daca behaie mai departe la adapostul turmei sau daca rage conform „dotarii” sale alese!
Ma indoisec ca „batranului” leu ii venea ideea sa la o oita si sa incerce sa o „trezeasca”!
Asa ca, acolo unde intelepciunea la indrumat sa intervina, n-a pregetat si nici nu s-a ascuns in spatele clauzei de noninterventie!
Aceasta „interventie” se aplica de cand lumea, altfel asteptam mult si bine sa ceara careva „ajutor”!
Numai ca ea se face cu curaj, incredere si cunoasterea limitelor aplicarii ei!
Daca turma behaie negand in cor, nu e nici un bai! Trebuie rabdare! Toti deodata nu se vor trezi nici asa!
Da,cand dscipolul e pregatit,Maestrul apare caci acesta din urma stie sa „miroase” cine vrea cu adevarat schimbarea,cine e gata si cine inca nu e.
Este bine sa fii LEU-OM dar nu doar pentru tine, ci pentru binele societatii in care traiesti. Este bine sa simti ca esti rege, insa asta nu inseamna ca tre sa devii o fiinta rautacioasa, radicala doar pentru ca asa vrei tu. Cei care au adoptat regele tanar (adica oile), chiar daca sunt considerate animale fara minte, au avut totusi sentimente de mila si l-au primit in comunitatea lor, unde a stat de buna voie. Lumea este o jungla. Jungla este viata. Depinde cu cine te insotesti pe acest drum si ce idealuri iti propui sa indeplinesti
Dupa cum a realizat un mare maestru inaltat,”Mila e ultimul pacat”(Zrathustra).Abia cand era aproape de Inaltare,si-a dat seama ca mila e tot o suferinta care nu onoreaza nici pe cel ce o poarta,nici pe cel pentu care o poarta.Cum te simti cand cineva face ceva pentru tine din mila?Fara a-si fi dat seama si de acest „pacat”,nici Zrathustra,nici altcineva nu s-ar fi inaltat.(a nu confunda mila cu bunavointa !)