10 pași pentru ca să-i accepți pe cei care ti-au greșit
Iertarea nu există, e doar o convenție socială. Nu încerca să ierți pentru că n-o să reușești. Mai bine încearcă să accepți ce s-a întâmplat. Îți vei face ție un mare bine. Atunci cand poți accepta, tensiunea arteriala scade, nivelul de stres si suparare se reduce, iar fericirea si speranta revin. În momentul în care accepți, atunci supararea nu mai există și poți să rămâi concentrat pe fericire. În acest fel, viața va deveni mai puțin stresantă și pânza de sentimente negative va fi sfâșiată.
Iată cei 10 pași pentru ca să-i accepți pe cei care ți-au greșit.
1. Să știi exact cum te simți în legătură cu ce s-a întamplat și să descoperi motivul care a dus la apariția acelei situații. Gândește-te ce efecte a avut asupra ta această situație și cât de mult te-a afectat emoțional.
2. Pune-te în pielea celui care ți-a greșit, analizează motivele lui. Oare tu, în locul lui, având motivele lui, ai fi făcut la fel?
3. Ia-ți angajamentul că vei face tot ce trebuie pentru a te simți bine. Acceptarea situației îți va reda ție libertatea și te va elibera, este bună pentru tine, nu pentru altcineva.
4. Acceptarea nu înseamnă că te vei împăca cu persoana care te-a rănit sau că trebuie să taci și să accepți ce ți-a făcut.
De fapt, odată ce ai reușit să accepți, ți-ai găsit liniștea sufletească și poți reacționa în modul cel mai bun pentru situația creată.
5. Încearcă să ai perspectiva corectă în legătură cu ce s-a întamplat.
Recunoașterea faptului că supărarea provine din sentimentele rănite și din propriile tale gânduri negative este un pas înainte. Aceste gânduri nu fac decât să-ți producă mai multă durere, ele se învârt iar și iar în jurul subiectului, adâncind în fiecare moment rana. În momentul în care reușești să privești evenimentul negativ ca o lecție de viață, pe care era necesar să o trăiești, vei reuși să rupi cercul rememorare-furie-rememorare-furie.
6. Gestionează stresul
Dacă esti supărat sau furios, încearcă să practici meditația pentru a te liniști, lasă să treacă primul moment de furie sau de durere, și abia apoi analizează situația.
7. Renunță să mai ai așteptări de la ceilalți.
În momentul în care ai așteptări, înseamnă că Eul tău vrea recunoaștere, faimă și orgoliul tău cere ca lumea să-l aprecieze. De fapt, tu nu ai nevoie de acestea, ești bine așa cum ești, iar ceilalți acționează după cum gândesc, sau sunt educați. Ei nu sunt problema ta.
8. Concentrează-te mai degrabă pe găsirea unor noi căi de atingere a obiectivelor, decât pe experiențele neplacute pe care le-ai avut.
Dacă ai încercat într-un fel și ți-a ieșit prost, atunci nu insista. De ce crezi că dacă vei face din nou același lucru, rezultatul va fi diferit? Încearcă altceva, sau pornește pe altă cale pentru a ajunge la rezultatul dorit.
9. Aminteste-ti ca o viața bine trăită este cea mai dulce răzbunare și îl va scoate din minți pe cel care îți vrea răul.
În loc sa te concentrezi pe sentimentele negative, învață sa vezi frumusetea si bunatatea din jurul tău. Capacitatea ta de a accepta lumea, cu bune și cu rele, va crește și nu vei mai fi atât de afectat de evenimentele neplăcute.
10. Nu există niciun eroism în acceptare
Pentru a ierta ai nevoie de o luptă cu tine însuți și oricât te-ai strădui, va rămâne mereu în tine un sâmbure de supărare. Prin acceptare, iertarea devine o vorbă goală. Dacă ai acceptat, atunci nu mai ai ce să ierți. Sentimentele negative s-au risipit în vânt. Nu ești un erou dacă faci asta, ci, pur și simplu, ești cel mai bun prieten al tău, întrucât te alimentezi numai cu sentimente bune de dragoste și compasiune, sentimente care își aduc beneficii atât morale cât și fizice. Corpul tău devine mai sănătos și mai viguros, iar oamenii din jur mai prietenoși și te împing mai degrabă către succes.
Comentarii (35)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Da acesti 10 pasi sunt valabili daca cineva ti-a zgariat masina. Categoric se potrivesc toti dar in viata …… depinde de eveniment si consecintele acestuia pe termen scurt, mediu sau lung. Sunt fapte care afecteaza definitiv si pierderi pentru totdeuna. Asa ca revenim cei 10 pasi sunt valabili pentru cauze minore desi si acestea sunt tot evenimente care te afecteaza din cel putin un punct de vedere fie material, moral, emotional. Da , categoric sunt experiente si un mod de a evolua – dar preferi sa nu le ai. Este adevarat ca tot patitul devine intelept dar preferi o alta cale de obtinere a intelepciunii. Si apoi expertii in iertari sunt bisericile, terapeutii si cine mai vrea… in realitate nimeni nu uita si nu iarta. Traiesc cu consecintele dar nu in acceptare, ci in a nu avea altfel cum. E important sa ramai sanatos, sa te poti ridica, sa iti continui viata. La un moment dat afli si ca aceluia din „n” motive i s-a intamplat ceva mai rau, de obicei persoanei care ii este cea mai draga. Nu te bucuri, dar in sinea ta simti ca cineva nevazut, nestiut ti-a facut si tie dreptate. Faptele nu se compenseaza si nu se repara. Fiecare traieste cu sine si asta la un moment dat duce la acel echilibru care spune dupa fapta si rasplata – doar ca dureaza ceva timp. In unele situatii intervine legea umana in altele legile vietii sau mana divina. Toti gresim si toti platim aici. Am invatat sa fiu atenta la faptele mele si sa imi platesc eu greselile ca sa nu le plateasca copii mei. Asa am sperat, dar cand s-au ivit problemele majore am suferit toti. Asa s-a adeverit un alt sfat – fii atenta la faptele tale ca nu stii cati oameni afecteaza si cum. Iarta-ma la terapeut sau preot nu inseamna nimic daca nu obti iertarea cui ai gresit si nu repari consecintele. Este o dovada de minim respect atat fata de sine cat si fata de cel prejudiciat. Dar respectul nu mai e la moda …..si nici bunul simt si nici asumarea raspunderii…… deci mai bine solutia soft „iarta-ma” la cursul de Hoopoonoopoonoo si taxa de 200-300 euro de curs. Cu drag si simtul umorului.
Alice Herz Sommer http://filedelumina.ro/2014/02/13/cateva-minute-pretioase/#ixzz3D52XK1Uw ea cum poate? Si nu e vorba de zgariat masina, ci de o viata intreaga, inclusiv cativa ani traiti in lagar cu un copil mic in brate.
„in realitate nimeni nu uita si nu iarta. Traiesc cu consecintele dar nu in acceptare, ci in a nu avea altfel cum” – Va contrazic total. Sunt multi, foarte multi oameni care traiesc in acceptare. Exemplele sunt nenumarate. Doar la noi, pe File de Lumina, am prezetat zeci de asemenea persoane, iar cea mai cunoscuta dintre ele este Dalai Lama. Sa continui cu Arsenie Boca sau sa incep sa va enumar dintre oamenii obisnuiti care pot face lucrul acesta?
Si da, aveti dreptate cand spuneti ca fiecare trebuie sa-si plateasca greselile si ca degeaba te duci la preot sau la terapeut cautand iertarea. Ei nu au nicio relevanta in conditiile in care tu ai gresit fata de altcineva. Daca poti repara ce ai facut, atunci repara fata de acea persoana, nu sta pe ganduri.
O zi minunata!
nu cred ca in fata unui pedofil, a unui medic criminal ( care, DA, ti-a omorat copilul!!) sau a oricarui lucru traumatizant din viata ta, mai poti numara pana la 10…….de fapt SUNT SIGURA ca nu mai poti!!
Asta e diferenta dintre dvs. si un sfant. Dvs. nu puteti face asta, el poate.
Reteta e aceeasi si se aplica si la lucrurile mici si la cele mari.
Se poate trece cu acceptare, fara ura si resentimente, peste situatii cumplite cum ar fi lagarul nazist. Va aduc aminte interviul publicat de noi cu Alice Herz Sommer
http://filedelumina.ro/2014/02/13/cateva-minute-pretioase/#ixzz3D52XK1Uw
Daca poti rade si emana bucurie chiar si atunci cand esti in lagar si dormi afara pe beton cu un copil mic in brate, chiar si atunci cand rudele iti sunt ucise de regimul criminal inseamna ca se poate acest lucru si in conditiile specificate de dvs.
E adevarat, nu toata lumea poate sa accepte.
Unii daca sunt loviti din greseala pe strada de un trecator anonim sar la bataie. Aceea au toleranta zero la orice. Altii pot accepta in mod natural pana la un punct, dupa care nu mai pot. Si mai exista categoria sfintilor, sau a persoanelor foarte evoluate care pot accepta orice indiferent de gravitatea situatiei.
Limitarea de genul „pana aici pot accepta, iar dincolo de acest punct devine inacceptabil” este in mintea noastra, noi stabilim unde punem acest prag.
O zi minunata!
Bine reliefată domnule Răzvan această incursiune reală și adevărată în ce ne caracterizează viața,existența,valoarea umană.Exemplu Domnului Isus Hristos este superlativul iertării.El nu a răspuns la ură cu ură,la batjocuri cu dispreț sau răzbunare.El a fost dragostea supremă pentru noi,cei care-L răstignim zi de zi(nu,numai cei care L-au răstignit fizic),prin păcatele noastre sau chiar prin nepăsarea noastră față de Cel care a murit pentru noi.Să nu uităm,că El nu a fost numai de natură dumnezeiască,ci a fost și om ca și noi,cu aceleași sentimente.
Cei care nu au experimentat iertarea altcuiva(în speță a Domnului Isus),nu au cum să-și dea seama ce virtute este ca și tu să ierți.
Stimate domnule Burciu, nu doresc sa intru intr-o dezbatere cu dvs pe teme ideologice, dar imi permit sa va spun parerea mea. Eu consider ca Isus nu a iertat pe nimeni. Pur si simplu, nu avea nevoie, el era pe un plan atat de inalt, comparativ cu ceilalti, incat toate rautatile si jignirile lor nu-l atingeau. Daca cei din jurul lui au luat asta sub forma de iertare inseamna ca asta au inteles ei. Totusi, Isus si-a acceptat soarta si destinul fara ura sau resentimente, el a mers inainte indiferent de batjocurile sau dispretul altora.
O zi minunata!
Domnule Razvan,nu am sa fac un comentariu larg pentru a va demonstra despre…”încât toate răutățile și jignirile lor nu-L atingeau”,ci am să vă citez doar două versete din Isaia cap. 53(4,5);”Totuși,El suferințele noastre le-a purtat,și durerile noastre le-a luat asupra Lui,și noi am crezut că este pedepsit,lovit de Dumnezeu,și smerit.(5) Dar El era străpuns pentru păcatele noastre,zdrobit pentru fărădelegile noastre.Pedeapsa,care ne dă pacea,a căzut peste El,și prin rănile Lui suntem tămăduiți.”Și,dați-mi voie să mai citez și din Ps.22(vers15,16)”Mi se usucă puterea ca lutul,mi se lipeste limba de cerul gurii:m-ai adus în țărâna morții.Căci niște câini mă înconjoară,o ceată de nelegiuiți dau târcoale împrejurul meu ,mi-au străpuns mâinile și picioarele:…”
Deci,l-au atins,domnule Răzvzn,toate acele acte nesăbuite pe care L-ea suportat(și încă le mai suportă,fiindcă orice păcat,mai întâi lopveste în El,apoi în semănul nostru) de la noi,oamenii.Dar rugăciunea Lui a fost ;”Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac !”(Luca 23,24) .Asta nu înseamnă că iertarea va fi orcum.Trebuie mai întâi să-ți recunoști ticăloșia,apoi să implori iertarea din toată inima ta.
Luiza, sunt de acord cu tine.
In plus, articolul acesta (perfid, dupa parerea mea), cauta sa mute atentia si importanta trairii „iertarii” (prin energia inimii), spre actul rational, logic, al acceptarii. O incercare „disperata” de auto-convingere ca prin acceptare totul va fi OK. De fapt, acoperi o rana cu amagiri, acumulezi frustrari si totul sare in aer cu prima ocazie.
Parerea mea.
Nu stiu de unde aceasta concluzie a dvs ca iertarea apartine de inima si acceptare de creier.
Imi pare rau sa va contrazic, dar iertarea este mai degraba un produs al mintii. Cand spui „eu te iert pentru ca mi-ai gresit” ce inseamna asta?
1. Ca in sintea ta consideri ca intr-adevar tu esti cel care ai acest drept, tu esti pe un plan superior fata de celalalt.
2. Ca intr-adevar consideri ca celalalt ti-a gresit
3. Ca o faci pentru ca tu sa te simti bine, si in marea ta marinimie ai avut puterea sa ierti.
Prin urmare, din start, tu, in mintea ta, te plasezi pe un plan superior fata de celalalt si fata de actiunea propriu zisa, iar iertarea o acorzi pentru ca celalalt sa se simta mai bine, si mai ales, ca tu sa dovedesti Eu-lui tau interior cat de bun esti. „Iert, dar nu uit” si alte asemenea afirmatii sunt de-a dreptul hilare. Evident ca daca nu poti uita, inseamna ca de fapt, n-ai iertat.
In schimb, acceptarea inseamna neimplicare, inseamna non actiune la nivel de fapta, de gand si de simtire. E ca si cum ai avea acces la niste informatii trecute pe care le poti analiza „la rece”, detasat. Analiza ta se face cu mintea si cu sufletul. Iti poti analiza gandurile si trairile. Inseamna de fapt, sa fii rupt de lume dar sa traiesti in ea. E o stare mult mai profunda, in care nu te afecteaza nici cele bune, nici cele rele. Cand te apropii de iluminare, cand devii un sfant, aceasta stare iti este comuna. Este cea in care traiesti.
O zi minunata!
Multa lume confunda acceptarea cu acordul.
Poti accepta ceea ce este, chiar daca nu esti de acord cu forma sau momentul in care se manifesta.
Nimeni nu a fost de acord cu crimele nazismului(in afara celor care le-au comis), dar unii supravietuitori
au reusit sa accepte acele experiente, pentru ca ele se produsesera deja.
Mai sunt si cazuri in care acceptarea este simtita de unii oameni ca resemnare.
Nu sunt similare.
Acceptarea te ajuta sa traiesti mai departe si sa te misti cu usurinta prin viata.
Buna ziua si bine ati venit domnule Florin.
Ati punctat perfect.
O zi minunata!
Buna ziua,
Cineva afirma mai inainte ca NIMENI nu uita si nu iarta !E adevarat ca asa am fost obisnuiti sa gindim …(De ce il lasi sa te impinga? zice un parinte…du-te si da-i o palma …)E liberul nostru arbitru sa gindim sau sa actionam intr-un anumit fel…Adevarat, intimplari naprasnice ,de viata si moarte ne fac inflexibili, ne incremenesc in dusmanie…Mama a murit in urma unei banale operatii de apendicita pt. ca un medic a uitat sa-i puna un tub de dren …Nu am uitat si nu l-am iertat.Medicul a murit intr-un accident teribil si cred ca nici atunci nu l-am iertat…Cu timpul ,destul de tirziu ,am inteles ca nu am obtinut nimc cu aceasta neiertare…Ce am cistigat cu ura mea ???Egoul nu te lasa a intelege aspectele profunde ale vietii.Sa intelegem ca sentimente negative ca :ura. minia,invidia, dusmania au consecinte dramatice in plan fizic si spiritual…De multe ori ele ,,sentimentele ,se mostenesc,se transfera de la o generatie la altaSi ne mai miram ca unii copii au viata nefericita plina de boli si suferinte…Un invatat spunea ca noi am uitat sau nu am aflat ca suntem numai UNA dintre speciile acestei planete ,cea mai aroganta si cea mai distructiva si suntem pe un drum gresit…
Sa ne rugam la Dumnezeu sa nu fim in situatia de a fi obligati sa iertam !!!Dupa un accident teribil,la limita mortii, un englez,Howard G.Charing a fost readus la viata de un saman,DAR numai dupa ce s-a hotarit sa-l ierte pe cel care ii facuse rau…Medicina europeana nu-i dadea nicio sansa,iar el trebuia sa ramina o leguma…Greu a reusit sa ierte, a durat un timp ,dar dorinta de a trai a fost mai mare decit ura si …a invins , vindecarea a venit f.f. repede Astazi din omul de stiinta ,cu spirit cartezian care a fost a devenit el insusi vindecator de suflete ,scrie carti si impartaseste cui are urechi sa auda din experienta sa .Puteti sa cititi de pe net despre activitatile sale in domeniul vindecarii cu plante.O carte a sa a fost tradusa si in l. romana „Shaman-spiritul plantelor” ,scrisa impreuna cu Ross Heaven.
Ceea ce v-am spus este parerea mea ,o respect pe a altora,nimeni nu este obligat sa actioneze impotriva propriei vointe .Fiecare ajunge pina unde ii este ingaduit,dar repet :sa fereasca Domnul sa nu fim OBLIGATI sa iertam! Sa auzim numai de bine si sa nu uitam sa ne bucuram !
Multumesc pentru comentariu. Sincer, nu m-am gandit niciodata cum ar fi sa fii obligat sa ierti.
Foarte interesant. Probabil ca in cartea mentionata de dvs. este descrisa aceasta intamplare. E intr-adevar una neobisnuita.
Sa aveti o zi minunata!
Draga Razvan – eu nu sunt sfanta si nici nu aspir la sfintire. Eu sunt un om obisnuit, o femeie care traieste in prezent si care ca orice om biologic are si calitati si defecte. Uneori am gresit fara sa vreau din neatentie sau din nestiinta, dar cu convingerea ca fac un bine. Am gresit si am stricat deoarece nu aveam suficiente cunostinte si nu am tinut cont de cei de langa mine convinsa fiind de adevarul meu. Dar cand am realizat ca am gresit , fata de fiecare in parte, am cautat sa indrept ce am gresit, sa compensez, sa platesc uneori mult mai scump decat am stricat. La randul meu au fost oameni care mi-au gresit, unii grav, alti mai putin. Pentru cei ce au inteles si au reparat nu s-au mai pastrat resentimente si crede-ma nu m-am simtit superioara, am simtit doar ca a inteles greseala si a reparat-o atat cat s-a mai putut. E o dovada de respect reciproc. Parerea ta care doresti a fi impusa si in care crezi, este absurda (din punctul meu de vedere) – noi oamenii obisnuiti nu suntem sfinti si de ce crezi ca tu ca sfintii sunt declarati mult post mortem doar dupa anumite fapte cunoscute. Fii sigur ca sunt si multe alte fapte necunoscute si ca nu este om sa nu fi gresit si sa nu fi iertat. Sunt greseli si greseli si iertari sau nu. Unii nu recunosc ca gresesc si se cred Sabia Dreptatii lui Dumnezeu – dar ei fac cele mai mari nenorociri pentru semeni. Am si exemple dintre acestia dar nu cred ca merita a fi pastrati nici macar pe un site. Asa ca nu este o marinimie sa ierti sau sa ceri iertare – este o dovada de responsabilitate si bun simt si mai ales de respect reciproc. Sunt oameni care se comporta ca niste tirani din convingerea ca ceea ce fac este bine, sau ca au diplome care le acopera incompetenta – dar consecintele pentru cei din jur sunt grave – unii isi revin si constientizeaza, altii nu. Constiinta este cand la un moment dat omul se trezeste din marasmul imaginatiei personale a unei sfintiri autoinchipiute si traieste in realitate plenar asumandu-si consecintele faptelor sale si evitand sa faca greseli fata de semeni. Toti avem rani in suflete sau pe trupuri mai mult sau mai putin vindecate dar ne propunem sa traim sanatosi atat cat putem. Eu ma bucur ca sunt om obisnuit care isi permite sa rada, sa planga, sa isi asume toate emotiile si starile. Am invatat multe din greseli dar nu au fost atat de grave cat m-ar fi ajutat cei apropiati. Si nu degeaba a aparut acel proverb care spune – Apara-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma apar si singur. Si toate aceste incercari iti dau ceea ce se numeste tarie de caracter. Daca mi-as propune sa fiu sfanta as pleca din viata laica si m-as izola pe munte – atunci cu siguranta fiind doar eu si divinitatea, lumea poate ar spune ca sunt sfanta sau sunt nebuna – depinde de manifestare. Intr-un articol anterior ti-am spus ca l-am cunoscut pe Dl. Prof. Alexandru Pesamosca. In timpul vietii a avut multe greutati si multe i le-au facut si colegii medici din spital. A avut si dumnealui diverse „meciuri” cu multi oameni care nu intelegeau ce face si de ce – dar el si-a facut profesia fata de copii si viata dintr-o mare iubire de oameni. A devenit sfant in acceptiune cand a murit ( multe dintre operatiile sale neavand nimeni curajul si imaginatia sau riscul de a le face) – desi nu este numit asa de catre BOR el a facut in fiecare zi ceva practic si util pentru umanitate si pentru dezvoltarea medicinei – aratand ca se poate. Sunt oameni pe care i-a iertat si oameni pe care nu i-a iertat si ii considera bipezi cu diploma si aere. Ce a scris o doamna – foarte frumos – e parerea dumneaiei. Daca o impartasesti e minunat. Sunt multi oameni care scriu carti. Din diferite motive sunt mai bine sau mai putin bine mediatizati, dar nu inseamna ca adevarul lor este adevarul meu. Citesc ce consider ca am ceva de invatat, dar asta nu inseamna ca imi schimb parerile de la fiecare carte citita si traiesc dupa ideile ei. Categoric poate fi un plus si o autoanaliza fiind si aceea o alta forma de a vedea lumea – dar eu ma adaptez la realitatea mea pe care o imbunatatesc sau nu cu acele informatii, in masura in care se dovedesc intr-o situatie a fi utile. Cu respect Razvan dialogam nu ne impunem pareri , eu asa am inteles ca ti-ai propus pe acest site – sa dialogam, nu sa ne impunem pareri altora – fiecare ne aducem contributia cu parerea personala care poate avea sau nu acceptiunea celorlati cititori sau comentatori, printr-o exprimare sincera, decenta si argumentata. Suntem oameni obisnuiti. Daca tu ai devenit sfant intre timp sau la asta vrei sa ajungi spune-ne pe site cu ce te putem ajuta. Cu drag si cu respect.
Fiecare dintre noi evolueaza, unii mai incet, altii mai repede. E laudabil sa faci ceva pentru societate, sa lasi in urma ta multe lucruri bune. Doctorul de care spuneati sunt convins ca a facut multe. Totusi, pana nu te intorci catre tine si nu lucrezi cu sufletul tau nu vei reusi sa evoluezi pe plan spiritual.
Ce pot sa spun?
„Cunoaste-te pe tine insuti” nu este o vorba goala. Prin urmare, daca acceptam faptul ca sufletul nostru se incarneaza de sute de ori, evoluand de fiecare data mai mult sau mai putin, vom ajunge la concluzia ca fiecare dintre noi va ajunge la un prag dupa care va fi numit sfant. Deci, toti vom ajunge acolo, mai devreme sau mai tarziu.
Eu nu-mi impun parerea ci doar o dezvolt, si o prezint cat mai clar cu putinta. Fiecare poate sa comenteze si sa spuna ce doreste.
Nu trebuie sa fii un sfant ca sa gasesti puterea de a accepta, multi oameni obisnuiti au facut-o, chiar in situatii limita.
Referitor la cartile scrise/citite nu am inteles legatura cu subiectul de fata. Daca va referiti la cartile scrise de mine… nici atunci nu vad legatura. Cu siguranta este ceva ce-mi scapa in acest paragraf. Oricum, ultima fraza cum ca am devenit sfant intre timp, a fost amuzanta.
Eu ma gandeam ca cel mai frumos este atunci cand luam ca model o personalitate cunoscuta pentru calitatile sale. Preferabil una cat mai putin contestata si incepem sa o analizam pentru a deslusi cum a putut el sa ajunga unde a ajuns. Oare cum gandeste Dalai Lama, Oare cum gandeste un sfant? Oare cum a gandit Isus, Budha sau altii ca ei. Eu cred ca avem de invatat mai mult decat atunci cand spunem ca un om obisnuit nu poate face sau gandi intr-un anume mod. Poate! Totul este sa vrea. Sa ne lasam inspirati de exemple de acest tip, in loc sa-i punem pe ei deoparte, ca pe niste curiozitati, ce nu apartin acestei lumi si noi sa traim tot cum stim sau cum credem ca stim.
O zi minunata sa aveti!
„Intr-un articol anterior ti-am spus ca l-am cunoscut pe Dl. Prof. Alexandru Pesamosca. In timpul vietii a avut multe greutati si multe i le-au facut si colegii medici din spital. A avut si dumnealui diverse “meciuri” cu multi oameni care nu intelegeau ce face si de ce – dar el si-a facut profesia fata de copii si viata dintr-o mare iubire de oameni. A devenit sfant in acceptiune cand a murit ( multe dintre operatiile sale neavand nimeni curajul si imaginatia sau riscul de a le face) – desi nu este numit asa de catre BOR el a facut in fiecare zi ceva practic si util pentru umanitate si pentru dezvoltarea medicinei – aratand ca se poate. Sunt oameni pe care i-a iertat si oameni pe care nu i-a iertat si ii considera bipezi cu diploma si aere.”
Referitor la citatul de mai sus, Dr. Pesamosca chiar a avut mana lui Dumnezeu calauza. Sotul meu a fost primul caz de esofagoplastie , operatie reusita in urma unui accident nefericit, cand la varsta de 4 ani a baut soda caustica crezand ca este suc… Dumnezeu sa il aiba in paza si ii multumesc pentru ca sotul meu traieste astazi si este un barbat sanatos datorita acestui medic minunat!
Suntem prea mici si e greu sa iertam, dar invatam sa acceptam situatiile neplacute. Trebuie sa constientizezi ca ura face rau sufletului iar cel ce e urat si neiertat nu stie poate ca tu ai aceste sentimente fata de el. Atunci… cum e mai bine?! Sa incercam sa trecem peste dezamagire…suparare…pentru ca ne facem noua rau. Asa stiu eu sa explic iertarea…
Nu am negat nicio clipa puterea tamaduitoare a domnului doctor si harul sau. Sunt convins ca a facut lucruri minunate si ma bucur ca exista asemenea oameni. Eu ma gandeam ca domnia sa a facut ceva util, palpabil, binefacator pentru cei din jur. A avut o chemare si o „misiune” in aceasta directie. Nu l-am cunoscut ca om sau ca specialist. Nu ma pot pronunta in niciun fel asupra domniei sale. Eu am atras atentia asupra deosebirii intre o persoana evoluata spiritual si cea care face bine altora.
Cei 10 pasi mi se par de bun simt. Mai ales ca tot ceea ce ni se intampla este din vina noastra. E adevarat, ai tendinta sa te autoinchizi in acel cerc al suferintei, sa rememorezi cele intamplate si inerent, sa te intrebi: de ce mie?
Am trecut printr-un cosmar derulat pe parcursul unui an. O poveste care ar putea fi banala prin repetarea ei in vietile a mii si mii de femei. La mine amanuntele „au facut totii banii”.
Sotul meu, prin functia pe care o avea la vremea respectiva, a starnit interesul unei femei mai mica decat el cu 20 de ani, medic (fara specialitate anume, a picat examenul de rezidentiat de doua ori dupa care a renuntat si traieste din diferite expediente legate de Medicina muncii), membra MISA de 21 de ani. Am fost colege de serviciu cativa ani si a fost data afara pentru scandaluri sexuale. Nu am stiut nimic pentru ca niciodata nu am agreat barfa si mai degraba am tendinta de a observa calitatile unui om. A aflat adresa de e-mail a sotului si au inceput o corespondenta asidua timp de cca. 3 ani. Cand „s-a copt fructul”, a inceput amantlacul printr-o oferta initiata de ea. De unde stiu? cand s-a terminat totul, el mi-a dat toata corespondenta lor. Asa am aflat ca bataile primite, lipsa banilor (eu fiind pensionara cu o pensie mica, asa, ca un bun inginer), bani care imi erau necesari pentru tratarea unui diabet avansat cu ambele picioare operate, veneau de la ea. El mi-a spus ca vrea sa divorteze (ea se vroia sotie de director, cu bani, calatorii prin toata lumea, facuse o lista cu locurile in care care visa sa ajunga). Toate „bune si frumoase”, insa faptul ca totul se impartea intre noi, era un mare obstacol in calea fericirii ei. Socul mare este cand am citit intr-o scrisoare cum il indemna sa ma omoare, iar cand el nu a marsat la asa ceva, i-a dat ideea sa ma inchida intr-un ospiciu cu promisiunea ei de a nu mai iesi vreodata. Spunea clar ca el trebuia sa ia tot. Fiica noastra a fost si ea data la o parte, doar era mare si era cazul sa se descurce cum o putea. Mama mea, bolnava de Alzheimer era si ea in planul cu ospiciul.
Singurul drum pe care am mers a fost cel al credintei. M-am rugat, am mers la biserica, am aprins lumanari si pentru ea, am plans cat pentru o viata intreaga. Am slabit in mai putin de doua luni 31 kg. Eram cu un picior proaspat operat, mergeam cu o gheata speciala. Una dintre batai mi-a ranit gura si obrazul drept si am ajuns la Medico-Legal.
As putea sa relatez multe episoade, ce rost mai are? A trecut, mi-am iertat sotul, greu,am implinit 30 de ani de casatorie, pe ea nu am reusit desi nu i-am facut nici un rau, resping agresivitatea sub orice forma, am mers mai departe. Agresivitatea naste agresivitate.
Am luat-o ca pe o lectie de viata, am analizat tot ce s-a intamplat, sunt multumita ca nu am luat calea razbunarii pentru ca Dumnezeu este deasupra noastra a tuturor si El stie ce are de facut si mai ales, cand.
Cei 10 pasi cumva i-am constientizat, poate nu in aceeasi ordine, sunt optimista si puternica cum nu ma stiam. Cel mai important pentru fiecare om care trece printr-o nenorocire, indiferent de natura ei, este sa fie binecuvantat cu prieteni adevarati. Astfel poti trece peste orice.
Adevarul este ca nu poti ierta cu adevarat rautatea unui om exprimata cu atata violenta, dar poti accepta, chiar intelege cumva, poti analiza din punctul de vedere al propriilor greseli care au netezit drumul necazurilor, si in final, poti aproape ierta si uita. Eu cred in uitarea raului si in a nu privi in urma, in schimbarea vietii, a felului de a gandi intamplarile si in evolutia sufletului.
Multi oameni au intrat in nebunia „tineretii vesnice”, reclamele produselor care iti readuc stralucirea tineretii, operatii de tot felul, un carusel al desertaciunilor. Ca sa fii frumos ai nevoie de un suflet frumos, atat. Dupa 40 de ani iese sufletul pe fata, asa vezi batrani frumosi sau urati. Este singura formula care lucreaza in favoarea ta. Si sa ai credinta! Oricate incercari vor veni, Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce.
Iar a ierta inseamna distantarea de acea persoana si in final, a o uita. Si asta te face frumos. Iar cand vom pleca, vom lua tot ce adunam in suflet si in minte.
Genoveva,draga mea, exemplul tau este „o pilda” ptr. multi, multi din cei ce citesc acest site.
Tu nu ai gresit cu nimic, dar ramanand in acceptarea lucrurilor si a situatiei ai ajuns sa-l faci
pe sotul tau sa nu poata lua o hotarare decisiva in privinta ta. Acceptarea ta a situatiei fara
a te indeparta de raul ce-l traiai, l-a schimbat pe sotul tau. Stiu, suferinta a fost supraomeneasca
dar TU, doar TU ai hotarat sa lupti pana la capat fara a cunoaste cum se va sfarsi.
Da-mi voie sa te felicit, ai devenit un om intelept, cu un suflet nobil si o intelegere a lucrurilor
cum putini reusesc.
A fost o onoare ptr. mine sa-ti citesc comentariul. Multumesc !
Va multumesc din suflet pentru ca ne-ati facut onoarea de a fi partasi la o farama din viata dumneavoastra.
Ati fost un om frumos, dar dupa cele traite, ati devenit unul de admirat si multi dintre cititori ar trebui sa va ia de model in modul in care ati gestionat situatia dificila prin care ati trecut.
Va multumesc din nou! Sa aveti parte doar de clipe minunate si de multa liniste si fericire!
Frumoasă lecție de viață,d-na Genoveva . Aceste lecții,sunt perle ale învățăturii creștine lăsate de Domnul Isus prin modelul desăvârșit al vieții Lui pe pământ,cât și a învățăturilor lăsate în cele patru Evanghelii.Lecția iertării nu se obține prin diverse-reâncărnări(învățătură străină creștinismului),ci prin dedicare,prin lecțiile eșecurilor și exersarea cu perseverență a binelui.În Biblie,se numesc ”Roada Duhului”(Galateni cap.5,vers.20),care au o însemnătate deosebită înaintea lui Dumnezeu,iar pentru noi pe pământ, o bucurie a culesului seminței semănate.Pentru această sfințire se lupta cu înverșunare și aposolul Pavel,când se confrunta cu împotrivire firii umane(păcătoase,depravate),ajungând să spună;”O, nenorocitul de mine!cine mă va scăpa de acest trup de moarte ?..Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu,prin Isus Hristos,Domnul nostru”(Romani cap.7,vers.24,25).Totuși el ajunge să spună mai târziu;”Călcați pe urmele mele,întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos”.Asta înseamnă -sfințire-,care durează toată viața,iar desăvârșirea nu va fi pe pământ(cum sunt unii sanctificați),ci dincolo,în cer,unde va fi totul desăvârșit.
”Urmăriți cu toții pacea și sfințirea,fără de care nimeni nu va putea vedea pe Dumnezeu”(Evrei 12,14).Dumezeu să ne ajute !
Toata lumea cunoaste rugaciunea TATAL NOSTRU „si ne iarta noua greselile noastre,precum iertam si noi gresitilor nostri”.
Pai daca ne-ar ierta Dumnezeu precum iertam noi,nu am mai fi iertati in veci. De ce mai rostim aceasta rugaciune?numai asa sa aratam cit de evlaviosi suntem ,daca tot nu respectam ceea ce se spune??? . Dar alta este problema :noi vrem ca Dumnezeu sa asculte TOTDEAUNA de noi.Este ca la pravalie ,adica ai nevoie de ceva ,imediat cerem :Doamne ,da-mi!…iar Domnul trebuie sa se conformeze…Cind vine vremea sa ascultam si noi de poruncile date …atunci se schimba povestea….ca sa vedeti ca eu am propria credinta s.a.m.d…si nimeni nu ma obliga sa ascult…
Marele duhovnic Arsenie Papacioc ,ce a stat zeci de ani prin puscarii si a cunoscut ce este tradarea ,nerecunostinta,lasitatea si atitea slabiciuni omenesti ne invata sa gustam din marea bucurie a iertarii.Afirma ca suntem raspunzatori toti pt.toate relele din lume si asta pt. ca nu ne rugam unii pt. altii…Stam si ii judecam pe ceilalti,doar vorbim de SF.Treime,dar nu TRAIM in SF. Treime…..F.multi ne consideram lipsiti de mari pacate.asta e specific omenesc ,sa vedem paiul din ochiul celuilalt…DAR trebuie sa fim constienti ca toti avem o mare vina:suferim de pacatele lipsirii(adica,binele pe care-l poti face si nu l-ai facut..)
Tot ce ni se intimpla are o semnificatie:sa ne trezim mai mult,sa iesim din suferinta mai buni,sa ne inteleptim.
Dumnezeu ne iubeste pe toti ,dar nu simtim la fel.Se spune ca il iubea pe Ioan Evanghelistul mai mult….dar…acesta avea o capacitate mai mare de a iubi ,era un vas mai mare …E necesar sa ne cunoastem mai bine.Biruie numai acela care se biruie…Bucurati-va !!
Doamna Valeria,referitor la acei oportuniști care strigă după salvare,sau obținerea de foloase,nu-L cunosc pe Dumnezeu.Ei sunt creștini de tarabă sau mai bine zis ;scamatori-saltimbanci.Bine ați punctat ideia cu iertarea păcatelor de către Dumnezeu,după cum și noi iertăm celor care ne greșesc.Astfel de rugăciuni sunt asemenea unui CD,nu izvorăsc din conștiință,sunt…palavre(scuzați expresia).Bine că Dumnezeu nu ne face după cum se cere(cum se fac rugăciunile)și nu ține seama de incultura noastră spirituală.Dar,cu siguranță,că atunci când fiecare ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu,și gândurile vor fi evidențiate și toți vom da socoteală pentru binele sau răul pe care l-am făcut atunci când am trăit în trup pe pământ.(2 Cor.5(10).
Doamna Genoveva poate ca dvs. v-ati consolat in suferinta si i-ati dau o aura de sfintenie indreptandu-va spre credinta. Admirabil mod de a gasi o solutie de supravietuire dar… Realitatea este ca privindu-va in oglinda si analizandu-va sincer aveti multe sa va spuneti. Sotul teoretic este langa dvs. dar……. tot ceea ce a facut si extrabonus bataile pe care vi le-a administrat pana a ajunge la Medicina Legala ….. Fiica dvs. care a avut de suportat fiind mai aproape sau mai departe ceea ce vi se intampla dvs. lasa urme marcante adanci. Da, poate dvs. v-ati consolat intr-un fel dar …poate aveti si un cerc de prietene credincioase care va sustin. Poate va ganditi ca aveti un comportament ascetic … dar aveti si o multime de boli care manifesta in fizic tot zbuciumul dvs. sufletesc. Ati imbatranit brusc de durere si desi impacata religios de fapt inca manifestati toate bolile care poate s-au agravat. Diabetul este o boala care se declanseza ca urmare a unui soc puternic si a unei neacceptari a realitatii. Este furia pasiva care distruge din interior mai mult decat furia activa manifestata. Daca cu adevarat erati impacata incepea fenomenul de insanatosire si revigorare. Cand ti se i-a o presiune care a durat mult timp , organismul singur se retonifica si isi reface functiile. Sotul este departe de a fi linistit sau prezent cu adevarat in relatia dvs. Fizic este in casa … dar….dvs. sunteti un repros viu in permanenta chiar daca nu scoateti un sunet. Este constient macar partial ca starea sanatatii dvs. i se datoreaza. Si compara viata cu dvs. cu viata cu ea si mai ales placerile oferite, vitalitatea si experienta celeilalte. Poate ca a inteles ca aceea este de fapt profesia ei baza si modul de a-si castiga existenta foarte spiritual de sexual – experienta MISA. Si poate ca locul „lui” deja a fost ocupat de cineva cu un potential financiar asemanator- urmatorul din spirala. Sunteti acum o combinatie intre o sfanta martira si un barbat dedicat propriilor placeri dar imbatranit si ranit in orgoliu. Poate ca si averea acumulata a avut un rol in a mai ramane impreuna si un dram de constiinta din partea lui dar….. draga doamna doar dragostea de viata si poate dorinta de ati vedea fata bine si nepotii, sa te poti bucura de ei si impreuna cu ei, te vor tine pe o linie cat de cat echilibrata si armonioasa. Sfatul meu este sa te privesti cu drag in oglinda ca o femeie sanatoasa si intrega din toate punctele de vedere si sa faci cat mai multe lucruri care iti fac o deosebita placere atat pentru tine cat si pentru cei dragi. Creativitatea si frumosul din inima ta va face ca ochii tai sa straluceasca, inima sa bata puternic si toata fiinta ta sa rada cu pofta fie de o gluma fie de ceva ce iti place. Bucura-te ca esti vie si vei constata dupa scurt timp ca vei deveni si cu adevarat sanatoasa. Relatia cu sotul tau las-o sa vina de la sine si nu ii reprosa nimic si nici nu tine cont de replicile lui rautaciose sau defaimatore la adresa ta daca le va face. Priveste-i chipul si zambeste linistit si raspunde-i – eu sunt frumoasa si sanatosa pentru toti cei dragi mie – fata nostra, nepotii nostrii si chiar si tu, chiar daca inca nu ma vezi cu adevarat.Comunicarea ta va fi completa astfel prin fizic, emotional si mental. Cine m-a crescut m-a invatat ca oricine ii poate face rau trupului meu dar sufletului meu si mintii mele nu, daca eu nu il las – aici eu sunt cea mai puternica si singura care decide. Si femeile ca pasarea Phoenix pot renaste din propria cenusa. Comunica putin, strict si fii intotdeauna vesela pentru tine in primul rand – pentru sanatatea ta. Exista un proverb care spune asa – cainele de la macelarie si barbatul de la femeia vesela nu pleaca niciodata. Reinventeaza-te tanara chiar la varsta si cu decenta si intelepciunea potrivita modului tau de a fi. Candva odata el s-a indragostit de zambetul tau si de frumusetea ta radianta. Toate poate se schimba dar frumusetea ochilor si a privirii tale va ramane vesnic tanara cat timp iti doresti tu. Cu respect, fruntea sus si zambeste-ti larg tie in oglinda – meriti o viata fericita de acum incolo si de tine depinde asta. De acum incolo va fi doar al tau (mosule, ce tanar esti). Cu drag o femeie care a trecut si ea prin ce ai patit tu dar care a luat decizia de a divorta. Si nu regret – m-am insanatosit. Viata mea e mai pretiosa decat orice bun material pe care sanatosa fiind, pot sa il refac daca am real nevoie. Este poate o diferenta de varsta intre noi doua. Iti doresc sa fii fericita, respectata si sanatoasa cat mai multi ani impreuna cu cei dragi.
Luiza, sufletul tau tanjeste dupa ceva si prin toate comentariile tale scoti in evidenta
sufletul tau bolnav. Tu in loc sa te vezi pe tine, tot timpul vezi pe altii, te legi de povestile
oamenilor fara sa realizezi ca de fapt te expui pe tine.Tu, in afara de stramoasa si fostul
sot, nu sti si nu poti sa-ti vezi si sa-ti simti sufletul.
Singura ta boala e ca astepti sa fii bagata in seama – asta denota lipsa iubirii si a iertarii.
Pana nu ajungi sa te cunosti pe tine, nu vei reusi niciodata sa-i intelegi pe altii.
O zi minunata tuturor !
Buna ziua Delia,
imi permit sa-ti raspund eu la comentariul de mai sus.Am senzatia ca nu ai citit cu atentie comentariul Luizei pentru ca observ ca faci o apreciere ce nu recurge din cele spuse de Luiza.Cred mai degraba ca repeti niste opinii gresit interpretate dintr-o adversitate neinteleasa.Atat am a spune,nu sunt eu totusi in masura sa judec parerile altora,ci doar sa exprim parerea mea personala.
Sa auzim de bine.
Draga Razvan ma refeream la autoarea sau autorii straini pe care ii aduci ca exemple. Eu personal nu am aflat ca Alice Herz Sommer este sfanta sau ca cineva a decretat sau a propus-o. Oamenii s-au adaptat la a traii intr-un fel si ea a trait in special cu credinta ca se va salva pe sine si fiul ei. Dragostea de mama este sfanta intradevar, ea mergand pana la sacrificiu suprem – dar asta o stie orice femeie de pe suprafata pamantului. Capacitatea de a indura si a rezista vicisitudinilor vietii a femeilor este deosebita. Asa ne nastem.unele, altele suntem mimoze. Si dupa cum stii toti ne nastem dintr-o mama care ar trebui respectata toata viata. Mamele moderne au un alt mod de a intelege atat maternitatea cat si respectul. In privinta dialogului raman consecventa – adica pareri, nu impuneri. Personal eu apreciez oamenii si faptele lor si nu intra in sfera mea de intelegere cei ce se cred sfinti si lucreaza la acest aspect personal. Nu stiu cui folosesc. Ce face si ce simte Dalai Lama e ca si cum ma intrebi ce simte si ce vrea Popescu care este bibliotecar si toata ziua citeste. Invataturile lui Dalai Lama sau alte altora le citesti si cauti in masura in care se potrivesc sa le aplici in realitatea zilnica acolo unde se poate. Marea majoritate a oamenilor nu traiesc pe ideile si modul de a fi nici a lui Dalai Lama si nici a lui Popescu. Fiecare isi traieste propria realitate isi asuma obligatiile si se adapteaza la a trai armonios si sanatos la orice varsta, cautand sa isi faca si sa isi aduca bucurii in fiecare zi atat pentru sine cat si pentru cei dragi. Suntem supusi la atatea schimbari si evenimente zilnice incat a ramane sanatosi la cap chiar este un exercitiu zilnic. Si dupa cum vezi sunt multi dati peste cap si dezechilibrati datorita tuturor evenimentelor. A iti gasi linistea si armonia proprie si a o impartasi cu altii nu inseamna a iti impune ideile, ci inseamna a le lasa un spatiu propriu de manifestare a creativitatii fiecaruia. Toti suntem parti de adevar asa cum il simtim si il traim. Iti multumesc pentru faptul ca am avut sansa sa comunic. Este o parere. Cu respect.
Cei pe care ii aduc ca exemple nu sunt autori de carti ci sunt oameni care au avut de indurat suferinte inimaginabile din partea altora sau pur si simplu din partea sortii. Alice Herz Sommer este doar unul dintre ei. Diferenta dintre acesti oameni (care nu sunt sfinti, ci doar oameni deosebiti) si altii este modul in care au reusit sa treaca prin suferinta. Pe omul mic, suferinta il innegreste il schimonoseste la suflet si la trup, el vede doar ranchiuna si ura, arunca vina pe tot si pe toate, traieste in furie si in tristete. Pe omul mare, suferinta il caleste, il inalta, il purifica si il invata. El poate sa treaca peste toate cu zambetul pe buze si ajunge sa iubeasca mai mult lumea si pe cei din jur, el raspandeste tot timpul bucurie si aduce speranta si incredere celor din jur.
Cand spuneti ca nu intelegeti la ce folosesc sfintii si ca pt. dvs. o personalitate precum Dalai Lama este echivalenta cu bibliotecarul Popescu… reprezinta niste afirmatii care m-au uimit sincer.
Daca este sa facem echivalenta in lumea stiintifica asta ar suna cam asa: „Nu avem nevoie de cercetatori in domeniul fizicii teoretice, fizicii cuantice si al cercetarilor avansate. Cercetarile lor nu au nimic aplicabil si prin urmare sunt fonduri irosite.”
Evident aici este un loc in care ne expunem parerile.
O seara placuta!
Draga Delia. Dintr-o intamplare aseara participand la o intalnire largita intre cateva amice mai vechi si mai noi am ascultat fel de fel de povesti si povestiri. Cand subiectul a fost copiii si educatia scolarilor cat si ce program zilnic ar trebui stabilit pentru a fi armoniazat invatatura cu timpul liber si de odihna, cea mai experimentata si experta in probleme care le stia si ne judeca pe toate, era o tanara doamna care nici maritata nu e, nici copii nu are, dar era cea mai in masura se ne judece. Ne-a tinut o prelegere despre autori straini si ce a citit ea. Era experta si in sentimente materne si relatia de cuplu. Noi cateva care avem copii si mai mari si mai mici, am tacut un timp deoarece era invitata gazdei apoi cateva ne-am ridicat si am plecat. O amica comuna a mai ramas sa asculte dizertatia doamnei. Asa am aflat ca dupa plecarea nostra ne-a facut cum a considerat mintea ei evoluata – suflete bolnave, energii involuate si altele pe aceeasi tema. Amica mea a intrebat-o de ce crede ca majoritatea am plecat fara sa intram in dialog cu ea. A continuat cu energiile si autorii straini, la care brusc a fost invitata afara sa continue sa vorbesca in noapte cu universul convinsa fiind de adevarurile ei. Apoi am fost sunate noi si ni s-a cerut scuze.
Intr-o alta ordine de idei draga Delia poti sa ai ce pareri doresti din propriati experienta a interpreta ce scriu eu. Succes.
Pe parcursul timpului , am cautat modalitatea de a reusi sa IERT , pe cei ce consideram ca mi-au gresit . Am incercat sa uit „greseala ” lor . Nu am reusit sa-mi opresc FRAMANTAREA INTERIOARA. Am incercat sa-i ignor pe cei ce consideram ca mi-au gresit . Nu am reusit sa-mi opresc FRAMANTAREA INTERIOARA .Si cum se zice din „batrani” : Fii atent la ce-ti doresti , pentru ca s-ar putea sa ti se implineasca dorinta ‘ . Asa ca in urma cu cativa ani am constituit o firma impreuna cu sotia mea si cu fiul unor clienti de-ai nostri , oameni pe care ii consideram de mare onestitate punand suflet in activitatea noastra firma se dezvolta. Partenerul nostru era necunoscator in domeniul instalatiilor , dar fiind inginer a inceput sa invete . lucrurile mergeau bine .Dupa vreo doi ani , am simti ca ceva s-a schimbat in comportamentul partenerului . incepuse sa se preocupe din ce in ce mai putin de firma. intr-o seara , de ziua mea de nume (26 octombrie- Sfantul dumitru) am accesat internetul ca sa vad ce firme mai comercializau un anumit produs al nostru. Stupoare …..am gasit un site cu produsele noastre care si semana cu site-ul nostru. La „contact” aparea un numar de telefon fix. Dimineata aflandu-ma la birou am sunat la acel numar si ….telefonul de pe biroul partenerului nostru a inceput sa sune. Noua ne spusese sa nu raspundem vreodata la acel telefon pentru ca pe acela il suna doar parintii lui . Am inteles de ce se schimbase atitudinea atitudinea partenerului – efectua concurenta neloiala. Avand foarte mare incredere in parintii lui , le-m povestit descoperirile mele , partenerul fiind plecat din localitate . Am primit asigurari din partea parintilor lui ca se vor lamuri lucrurile. Si cum tot o vorba din batrani spune : „Nici o nenorocire nu vine singura” am constatat in zilele urmatoare ca ii invitase fara stirea noastra pe partenerii strain de la care importam un produs si faptul ca deschizand un alt cont bancar , fara stirea nostra , banii ce trebuiai sa fie achitati de catre o firma careia ii ececutasem niste lucrrari ,(o suma frumusica) au intrat in acel cont la cererea lui scrisa , iar apoi au „zburat”instantaneu in contul firmei lui si a tatalui lui .factura fiind semnata chiar de tatal sau. Intr-o clipa am ramas eu si sotia fara „obictul” muncii ,fara site (ce fusese facut pe numele lui) fara bani. Asta se intampla in noiembrie 2007. Ce a urmat : judecati pentru recperarea banilor -fara rezultat . macinare interioara si URA. A fst cumplit de greu ….insa dupa vreo 3 luni am pornit impreuna cu sotia o noua firma si cu ajutorul GRATIEI DIVINE am intrat din nou im „cartile afacerilor”. Si totusi URA pe are i-o nutram atat lui cat si tatalui lui , nu-mi dadea pace .Ca sa fie „tacamul complet” am inceput si „minunatul ” tratament cu citostatice pentru hepatita C. Si totusi….dupa un timp , am constientizat ca : nu mai pot SCHIMBA ce s-a intamplat , ca am invatat sa nu mai am ASTEPTARI de la oameni (partenerul si de tatal sau) , ca aceasta NEIERTARE ma MACINA pe dinauntru si culmea ….ca dupa aceasta LOVITURA am devenit mai PUTERNIC . Asa ca am ACCEPTAT situatia care se intamplase urmandu-mi cu CREDINTA CALEA . Pe zi ce trecea am simtit ca aceasta ACCEPTARE a DECLANSAT …IERTAREA . Finalul povestirii adevarate conform vorbei „nimic nu este intamplator” dupa vreo doi anide la „eveniment” m-am intalnit fata in fata la o expozitie cu fostul partener. Zambind m-am asezat in fata lui la masa si i-am spus : Iti multumesc pentru LOVITURA pe care mi-ai dat-o pentru ca datorita ei am capatat foarte mult CURAJ si INCREDERE in mine si in DIVINITATE incat nimic nu ma mai sperie si caut SOLUTII de rezolvare fara sa mai ma lamentez ” M-am ridicat , i-am intins mana si am plecat.
Consider ACCEPTAREA promotorul IERTARII , Recomand cautarea BINELUI din „spatele” asa zisului RAU . Recomand ACCEPTAREA SCHIMBARILOR din VIATA . Recomand TEMPERAREA EGO-ului , ce o data realizata veti constata ca nu mai e cazul sa IERTATI deoarece nu mai aveti ce IERTA .Recomand sa VA CUNOASTETI si sa VA IUBITI pe voi insiva si veti constate ce minunati suntem cu totii …idiferent pe ce rand ne aflam la SCOALA VIETII. Si nu uitati DIVINITATEA este in noi ……lasati-o sa VA INDRUME PASII . Va imbratisez.
Batrane Dan felicitari pentru reusita. Stiu din propria experienta cat este de greu, dar tu ai fost norocos. Sotia a fost langa tine si impreuna ati reusit. Conteaza sa ai incredere si sa te ridici prin increderea si credinta celui de langa tine. Sunt sigura ca asta te-a ambitionat sa te depasesti pe tine pentru ca randul tau trebuia sa lupti pentru doi. Va felicit si va respect pe amandoi pentru intelepciunea de a trece peste greutati cu adevarata iubire si incredere in fortele proprii.
Multumesc pentru gandul bun. Asa este , cum ai simtit ;sotia a fost de-a lungul anilor cu adevarat langa mine si la usor si la greu . Despre noroc ….mi-am spus parerea intr-un comentariu anterior (omul si-l atrage sau…si-l respinge). Insa despre „pasii catre ACCEPTARE , pasii catre IERTARE , pasii catre TEMPERAREA PROPRIULUI EGO , pasii spre CONECTAREA cu DIVINITATEA DIN MINE pot AFIRMA cu tarie ,ca mi-au fost indrumati de GRATIA DIVINA , manifestata prin oameni , scrieri si intamplari.Si inca ceva ….Peste ani am constientizat ca aceasta intamplare mi-am atras-o datorita ATASAMENTULUI meu fata de munca ( nu fata de castig) si datorita faptului ca vroiam sa demonstrez EGO-ului de cate sunt in sare sa fac . Lovitura a venit , ca si bolile , ca sa-mi atraga atentia ca trebuie SA MA OPRESC , SA MA CUNOSC PE MINE INSUMI si….SA MA IUBESC.Te imbratisez.
Doamna Luiza, se poate reusi chiar si de unul/una singura intr-o situatie extrema, chiar si fara a avea alaturi o partenera/un partener. Norocul si-l face omul cu mana lui spune o vorba din batrani, si chiar asa este ! Eu personal am avut un alt gen de poveste careia ii datorez evolutia spirituala ulterioara. Si am fost singura, fara partener, doar cu prieteni adevarati care m-au sustinut si incurajat. Numai ca Acceptarea si Iertarea nu au venit la momentul acela, ci dupa vreo 15 ani… Pentru ca nu vreau sa intru in prea multe detalii, am sa va spun, pe scurt, povestea. Tatal fiicei mele s-a casatorit cu alta femeie cu 4 zile inainte sa se nasca fiica noastra ! Doar o MAMA poate sa inteleaga cat de puternica trebuie sa fie o femeie gravida si ulterior lauza care sa poata trece UN astfel de test fara sa ajunga la alienare, depresie, sinucidere sau alte manifestari negative provocate de aceasta situatie nefireasca. Mi-am crescut singura fiica, deoarece tatal nu a participat decat material la evolutia ei, vazandu-si de viata lui toti acesti ani. Pentru asta, probabil, am si eu vina mea, vina de a nu fi acceptat prezenta celeilalte femei in viata copilului meu. Pentru ca o femeie adevarata, isi arata sentimentele materne tot timpul, nu dupa ce si-a vazut sacii in caruta. In fine… Astazi ii sunt recunoscatoare tatalui fiicei mele pentru lovitura sub centura primita acum 18 ani, deoarece daca nu treceam prin aceasta lectie de viata, astazi nu as fi fost nici pe departe cea care sunt. Si inca sunt singura, doar eu cu fiica mea, ma iubesc si ma accept asa cum sunt si nu uit nicio zi sa multumesc bunului Dumnezeu pentru toat ce mi-a dat si pentru tot ce mi-a luat. Cu alte cuvinte Acceptarea, care nici pe departe nu inseamna a fi de acord, tine numai si numai de persoana fiecaruia. Atunci cand ajungi sa ai puterea de A ACCEPTA, viata ti se va schimba radical. Nu va rog altceva decat sa incercati ! Este doar o parere si un indemn. Faceti doar ceea ce va dicteaza Liberul Arbitru !
Fiti binecuvantati !
Doamna Anisoara va multumesc ca ati scris mai si mai precis mi-ati scris. Viata fiecaruia dintre noi este o poveste care bate orice roman citit. Nu ne-a invatat nimeni cum va fi viata noastra si ce vom face. Dar am gasit puterea in noi de a trai si a da vietii noastre un sens. Cand se intampla o durere o incasezi si doare din plin – ca si o rana deschisa sangereza. Timpul ii va oferi o coaja si va ramane un semn care mereu ne va aduce aminte cand il vedem sau il atingem. Durerea poate se mai estompeaza, poate ca ne purtam cicatricele cu mandrie, insemna ca ne-am invins durerile si slabiciunile, printre altele pe noi insine, vindecandu-ne ranile si suntem niste invingatoare azi. Este o experienta pe care cu greu ne deschidem sufletele a o povesti. Si totusi ne face bine sa ne privim din cand in cand si sa cautam sa lasam cat se poate, povestea noastra pentru a fi de invatatura celor ce vor veni dupa noi. Este o alta poveste reala de viata. Copiii nostrii nu trebuie sa poarte in sufletele durerea noastra, dar pot invata ceva din experienta noastra si din modul cum am depasit-o ramanand intregi si sanatoase fizic, mental, emotional. A iubi este frumos si magic la orice varsta. Am invatat de la stramoasa mea sa nu condamn lumea pentru un om, nici pentru doi si ca fiecare om este unic cu calitatile si mai putin calitatile lui si asemenea sunt si eu. Dar eu pot sa iti spun ca nu regret nici un moment oamenii din viata mea pe care i-am iubit cu toata puterea sufletului meu. Ca nu ne-a fost sa ramanem impreuna … din orgolii, s.a.m.d. … cand doi oameni se despart doare oricum si nu asta iti doresti. Speri ca iubirea aia sa fie ca in povesti „si au trait fericiti pana la adanci batraneti si poate mai traiesc si azi inconjurati de cei dragi”. Dar viata e viata si omul din viata noastra sau noi – ceva se intampla … si orice ai face, fiecare o ia pe alt drum. Fiecare din noi real suntem singuri toata viata, dar eu recunosc ca imi place foarte mult sa fac parte din viata unui om asa cum am admirat si admir cupluri care traiesc povesti de dragoste pana la adanci batraneti impreuna privindu-se cu stelute in ochi. Sunt rare, dar exista. De la bunici am invatat ca nimic de pe acest pamant si in acesta viata nu ne apartine – avem doar drepturi temporare de a beneficia de ceva. Copiii nostrii apartin lumii intregi desi sunt parti din noi, din nemurirea nostra, a neamului nostru. Ceea ce avem, daca stim sa pretuim, este un partener de viata la bine si la greu impreuna cu care invatam, traim, plangem, radem, ne ridicam, traim toate starile si emotiile, cladim raiul nostru pentru noi, strabatem timpurile , ne imbratisam trupurile si sufletele cand doar noi stim, devenind un univers in univers. Da si singuratatea are intelepciunea ei si decat un cosmar in doi, mai bine simplitatea si linistea singur. Dar cred ca orice fiinta are dreptul de a se bucura si de a trai plenar fericirea de a iubi si a fi iubita. Pur si simplu te transforma intr-o explozie de lumina si bucurie care te reseteaza si la care fiecare particula din tine participa. Si aici ma refer la sentimentele pe care le traiesti si le manifesti tu. Draga Anisoara am invatat din propria-mi viata ca cine iubeste , stie si poate, este cel mai bogat om de pe pamant pentru ca sufletul tau se va recreea pentru ati aduce bucurie si implinire. Sufletul nu imbatraneste niciodata si nici dragostea cu farmecul si nabadaile ei. Si niciodata nu sti cand vei intalni omul care ti se potriveste ca si cum asa era firesc sa apara. Permite-ti atunci sa il primesti in sufletul tau si sa nu intri in noua relatie cu gunoiul nearuncat sau cu durerile din vechea relatie – nu au nimic in comun, dar poate sa iti faca tie rau. Fiecare om e unic sub toate aspectele. Fii fericita in fiecare zi asa cum simti ca iti canta sufletul si vei fi mereu frumoasa si sanatoasa sub toate aspectele. Ti-o spune cineva care este foarte conservatoare si genul familist convinsa. Accepta-ti dreptul tau la fericire. Cu drag si cu respect.
Acceptarea este totul. Acceptand incetezi sa judeci (cine suntem noi sa judecam??) faptele celorlalti. Acceptarea este alinarea tuturor durerilor pricinuite de nedreptate, de condamnare sau de comportament necorespunzator fata de persoana noastra. Acceptarea este inaltarea deasupra tuturor lucrurilor care ne pot indurera. Acceptarea este muuult deasupra iertarii.