Despre copaci si padure
Ai observat cat de schimbatoare este natura primavara? Anotimpul trezirii, al schimbarilor…Chiar si marea valureste pe neasteptate si apoi se calmeaza. Noi insine suntem cuprinsi de o liniste neobisnuita.
Am vrea sa fim departe, dar nu stim unde; am vrea sa fim diferiti, fara sa stim cum.
Chiar si copacii isi infing radacinile in pamant cu toata forta lor, incercand sa afle scopul pentru care au crescut.
Cine stie sa comunice cu ei si este in stare sa ii inteleaga, descopera adevarul si credinta care ii sustine.
De la copaci invatam sa dorim numai ceea ce ni se da si sa luptam cu furtunile anotimpurilor.
Eu imi petrec multe ore sub cires. Ma invata cum sa indeplinesc datoria care mi-a fost data pe acest pamant de catre Dumnezeu, imi aminteste scurgerea timpului.
Un calugar tibetan batran, pe care l-am cunoscut cu multi ani in urma, mi-a povestit ca atunci cand era trist, se plimba prin paduri pana ce gasea aceea forta misterioasa, care, punandu-i stapanire pe minte, il readucea la seninatate.
Avea o mare veneratie pentru copaci si definea padurile drept „locuri de rugaciune”.
Traia in contact cu natura, sapa terenul, curata copacii de ramurile uscate, si, toamna, aprindea focuri pentru a arde frunzele uscate.
Era convins ca si copacii vorbeau; de fapt, odata, s-a oprit indelung sa asculte povestirea unui fag batran.
„Cine stie sa ii asculte, spunea el, descopera multe adevaruri…”
A te ruga este ca si cum ai parasi pamantul pentru cateva clipe.
de Romano BATTAGLIA – O inima curata
Comentarii (5)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
De la … Romano BATTAGLIA….la ….
A fost odata un copil care a fost prieten cu codrul,cu crangurile,cu poienile,cu raurile si cu lacurile acestuia.Ii placea sa iasa adesea si sa cutreiere codrul,pier-zandu-se in visare…. Iti mai aduci , aminte ?
Fiind băiet păduri cutreieram
de Mihai Eminescu
Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă izvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetişor:
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas.
Răsare luna,-mi bate drept în faţă:
Un rai din basme văd printre pleoape,
Pe câmpi un val de arginţie ceaţă,
Sclipiri pe cer, văpaie preste ape,
Un bucium cântă tainic cu dulceaţă,
Sunând din ce în ce tot mai aproape…
Pe frunza-uscate sau prin naltul ierbii,
Părea c-aud venind în cete cerbii.
Alături teiul vechi mi se deshcide:
Din el ieşi o tânără crăiasă,
Pluteau în lacrimi ochii-mi plini de vise,
Cu fruntea ei într-o maramă deasă,
Cu ochii mari, cu gura-abia închisă;
Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă,
Călcând pe vârful micului picior,
Veni alături, mă privi cu dor.
Şi ah, era atâta de frumoasă,
Cum numa-n vis o dată-n viaţa ta
Un înger blând cu faţa radioasă,
Venind din cer se poate arăta;
Iar păru-i blond şi moale ca mătasa
Grumazul alb şi umerii-i vădea.
Prin hainele de tort subţire, fin,
Se vede trupul ei cel alb deplin.
… Si copacii ,vorbesc …Numai sa ne facem timp sa-i ascultam …
Multumesc ! Razvan ….pentru aceasta frumoasa poveste …
O zi minunata !
Buna dimineata.
Despre ce vorbeste Romano Battaglia?Despre ce se vorbeste in poezia postata de Rosa?
Despre copaci si padure?Despre frumusetile padurii si ale copacilor?Despre ceea ce se poate invata cutreierand padurile?
Domeniile padurilor,a copacilor este cu adevarat un minunat loc de a te conecta cu Natura,de a invata de la Natura ce nu se mai poate invata in locurile special amenajate pentru a invata.Am inceput comentariul meu astfel pentru ca trebuie recunoscut ca in zilele noastre majoritatea oamenilor,fie tineri sau in varsta,nu stiu a pretui padurea si copacii altfel decat din interes pur material.
Am revenit in tara dupa o lipsa de 15 ani si de atunci stau cu o durere continua in suflet privind cum cad copacii Romaniei,fie din padure,fie de pe marginea drumului sau din curtile oamenilor.Romano Battaglia si calugarul tibetan vorbesc cu veneratie de padure,de copaci.La noi sunt multi care nici macar nu mai au habar ca datorita copacilor avem oxigenul ce-l respiram.Un tanar care taia un frumos copac si pe care l-am intrebat daca stie ca datorita acelui copac are oxigenul ce-l respira,s-a uitat la mine chioras spunandu-mi ca „a,ce asta e nimic,taie altii paduri intregi „. Un batran care timp de luni in sir l-am vazut venind zilnic de la padure cu copaci tineri si caruia i-am spus:”ce faci omule,zilnic tai padurea,copacii cei mai tineri,nu ai sa mai ai ce mai taia in curand…” s-a uitat la mine si mi-a spus „asa sunt unii prosti,dau din gura ” ,mai si injurandu-ma apoi.
Din ignoranta si din cauza unui sistem educational deficitar,oamenii nu cunosc latura spirituala a existentei padurii,copacilor in vietile noastre.Nu exista asa ceva pentru majoritatea dintre noi.Este o RUSINE.Cata padure taiata care a luat drumul Occidentului.Macar aia stiu ca din copaci se face mobila solida.N-au nici o jena sa ne trimita noua mobila lor din plastice ca fiind ceva de lux. Prostia este la noi….
Imi pare rau,inteleg intentia postarii de azi,dar degeaba stiu eu a aprecia viata unui copac cand privesc in jurul meu si legal observ devastarea padurilor.Chiar in toamna asta am asistat la taierea unui tei imens,puternic,frumos mirositor in luna iunie.Acum zace in drum sub forma unor busteni din care taie careva zilnic portia de combustibil pentru foc.DURERE.Cine o simte?
Sa auzim daca se poate numai de bine…Sefora
1- Frumusetea ramane indiferent de imprejurimile urate – Chazal
2-Cand ajungi sa iubesti viata vei vedea frumusetea in toate lucrurile posibile – Kahlil Gibran
3-Viata este frumusete – admiro – Mother Theresa
Cred…
Cred ca punem accent prea mult pe lucruri…lucruri nesemnificative.Cred ca pretuim prea putin oamenii de langa noi.Cred ca suntem prea putin recunoscatori celor ce apar in viata noastra si ne dau impulsuri inimii.Cred ca rareori observam pe cei care ne iubesc cu adevarat.Cred ca uneori ne este prea frica sa primim iubire.
Cred ca primim foarte multe lectii insa repetam aceleasi greseli.Cred ca avem o putere imensa de a schimba orice si totusi ne complacem in vechi tipare.
Cred in momentul de acum si totusi ne gandim prea mult la trecut si poate si mai mult la viitor.Cred in bucuria de A FI si adeseori uitam ca SUNTEM.
Cred ca toti oamenii au niste parti sufletesti complexe,extraordinar de frumoase si totusi ei uita sa si le arate cu adevarat.
Cred cu tarie in viata si iata ca ii vad pe cei care nu se bucura in totalitate de ea.Cred in evolutia spiritului si totusi rareori ascultam cu adevarat-pe noi,pe cei de langa noi.
Cred enorm de mult in iubire si totusi alegem sa o ascundem dupa vorbe fara sens,opunem rezistenta in a o darui ..
As vrea sa nu cred deloc in ceea ce nu aratam,in starea de adormire a fiintei.Mi-as dori ca cineva acum sa darame aceste ziduri ,sa ma contrazica cu ardoare, sa imi arate contrariul secunda cu secunda ,sa ma ia de mana si sa imi spuna” Hai !E vremea sa pasim spre o lume mai buna !” si impreuna cu totii sa readucem la suprafata adevarul.
Timpul?E inexistent de fapt …insa devine atat de scurt cand nu stim sa il oferim,cand nu stim unde sa privim,catre cine,cum…de AryAna
Cred ca …mi-a atins sufletul …si …am simtit , sa ,, impart ,, cu voi , aceasta Bucurie !