Putem vorbi limba delfinilor?

De 28 de ani, Denise Herzing petrece cinci luni pe vară trăind cu un grup de delfini pestriți de Atlantic, studiind trei generații de relații de rudenie și comportament. E clar că ei comunică între ei, dar e acesta un limbaj? Ar putea fi folosit și de oameni? Ni se prezintă un nou experiment fascinant pentru testarea acestei ipoteze.

Mergem în Bahamas pentru a întâlni un grup de delfini remarcabili cu care am lucrat în mediul lor natural, în ultimii 28 de ani.
Mă interesau delfinii pentru că au un creier mare și eram curioasă ce pot face cu această putere a minții în libertate. Știm că folosesc o parte din puterea minții trăind o viață extrem de complexă. Dar ce știm despre inteligența delfinilor?
Știm câteva lucruri. Știm că la ei raportul creier-corp, o măsură fizică a inteligenței, urmează imediat după cel de la om. Pe plan cognitiv, pot înțelege limbajele create artificial. Și se recunosc în oglindă. În unele părți ale lumii, delfinii folosesc unelte, precum bureții pentru a prinde pești. Rămâne, însă, marea întrebare: există o limbă a delfinilor? Dacă da, despre ce vorbesc?
Cu zeci de ani în urmă, nu ani, m-am decis să găsesc un loc in lume unde să pot urmări delfinii sub apă și să încerc să descifrez sistemul lor de comunicare. În multe părți ale lumii, apa e tulbure, astfel că animalele subacvatice sunt foarte greu de observat, dar am descoperit o comunitate de delfini ce trăiește în apa minunată, clară și puțin adâncă din Bahamas, la est de Florida. Delfinii își petrec ziua odihnindu-se și socializând la adăpost în acele ape puțin adânci, dar noaptea merg la vânătoare în apele adânci.
Nici pentru cercetători nu e un loc foarte rău… Mergem acolo vreo cinci luni în fiecare vară, pe un catamaran de 20 de metri, unde trăim, dormim și lucrăm pe mare, săptămâni în șir. Unealta mea principală e camera video subacvatică cu hidrofon, un microfon subacvatic care mă ajută să corelez sunetele cu comportamentele. Mare parte din ce facem e non-invaziv. Încercăm să respectăm eticheta delfinilor cât suntem în apă, întrucât îi studiem practic în apă. E ușor să lucrezi cu delfinii pestriți de Atlantic din două motive: Se nasc fără pete, le apar pete când cresc, iar fazele de dezvoltare le sunt distincte astfel încât e chiar ușor să le urmărești comportamentul. Pe la 15 ani, sunt complet pestriți, cu pete albe și negre.
Pe mama din această imagine o cheamă Mugsy. Avea 35 de ani în această poză, dar delfinii pot trăi puțin peste 50 de ani. Asemenea celorlalți delfini din comunitate, am fotografiat-o pe Mugsy și i-am urmărit micile pete și crestături de pe înotătoarea dorsală, precum și tiparul unic ale petelor pe măsură ce se maturiza.
Cât cresc, delfinii tineri învață mult, în anii adolescenței își exersează aptitudinile sociale, apoi în jurul vârstei de nouă ani, femelele se maturizează sexual putând rămâne gestante. Masculii se maturizează ceva mai târziu, în jurul vârstei de 15 ani. Delfinii sunt foarte năbădăioși așa că pentru a afla cine sunt tații trebuie să facem teste de paternitate, colectând fecale din apă și extrăgând ADN-ul din ele. Ceea ce înseamnă că, după 28 de ani, urmărim trei generații, incluzându-i pe bunici. Delfinii sunt acusticieni înnăscuți. Produc sunete cu frecvențe de 10 ori mai înaltă și aud frecvențe de 10 ori mai ridicate decât noi. Dar folosesc și alte semnale de comunicare. Văd bine și deci folosesc postura corpului pentru a comunica. Au gust, dar nu miros. Au simțul tactil. Sunetul poate fi simțit efectiv în apă deoarece impedanța acustică a țesuturilor lor e aproximativ aceeași cu cea a apei. Deci delfinii se pot gâdila și zbârnâi de la distanță.
Cunoaștem rolul anumitor sunete, relativ la anumite comportamente. Fluieratul-semnatură e un fel de fluierat specific unui anumit delfin, un fel de nume al acestuia. (Fluierături de delfin) Acesta e cel mai studiat sunet, fiind foarte ușor de măsurat. Poate fi auzit când mamele și puii se reunesc, de exemplu.
Un alt sunet bine documentat e păcănitul de ecolocație. Un fel de sonar al delfinului. (Păcănit de ecolocație) Se folosesc de păcănituri pentru a vâna și a se hrăni. Dar pot comasa aceste sunete foarte repede, transformându-le în zbârnâiri de comunicare socială. De exemplu, așa stimulează masculii femelele în timpul unei fugăriri de curtare. Știți, și eu am fost zbârnâită în apă. (Râsete) Nu spuneți nimănui. E secret. Și sunetul chiar se simte. Aici vroiam să ajung. (Râsete)
Delfinii sunt și animale politice, fiind nevoiți să-și rezolve conflictele. (Zgomote de delfin) Folosesc atât aceste sunete pulsative, cât și contactul cap-la-cap pentru a se lupta. Aceste sunete sunt foarte puțin studiate căci sunt greu de măsurat.
Iată un clip cu o luptă tipică între delfini. (Zgomote de delfin) Veți vedea două grupuri în postura lor de contact cap-la-cap, câteva boturi deschise, foarte multe cârâituri. Iată și o bulă. În cele din urmă, unul din grupuri va ceda și totul se va încheia cu bine, fără a se ajunge cu adevărat la violență.
În Bahamas mai trăiesc și delfini cu bot gros care interacționează cu delfinii pestriți. De exemplu, își îngrijesc reciproc puii. Masculii se folosesc de etalări de dominanță când fugăresc femelele celorlalți. Cele două specii formează chiar alianțe temporare pentru a-i îndepărta pe rechini. Unul din mecanismele folosite pentru comunicarea de coordonare e sincronismul. Își sincronizează sunetele și posturile pentru a arăta mai mari și a suna a mai puternici. (Sunete de delfin) Aceștia sunt delfini bot-gros, veți vedea cum vor începe să-și sincronizeze comportamentul și sunetele. (Sunete de delfin) Vedeți, se sincronizează cu partenerul, precum și cu cealaltă pereche. Mi-aș fi dorit o asemenea coordonare. E important să ne amintim că noi auzim doar sunetele de delfin din spectrul uman audibil. Delfinii scot și ultrasunete și pentru colectarea acestora am folosit echipament subacvatic special. Cercetătorii au măsurat complexitatea fluierăturilor folosindu-se de teoria informațională, fluieratul e foarte ascuțit chiar și în comparație cu limbile umane. Dar sunetele exploziv-pulsative sunt încă un mister. Iată trei spectrografe. Două sunt cuvinte umane, unul e vocalizare de delfin. Încercați să ghiciți care e de delfin. Se pare că sunetele exploziv-pulsative seamănă puțin cu fonemele umane. O metodă de decodare e să interpretăm aceste semnale și să le aflăm semnificația, dar e o misiune dificilă și nu avem încă „Rosetta Stone”. O altă metodă de decodare e de a crea o tehnologie, o interfață pentru comunicare bidirecțională. Asta încercăm să facem în Bahamas și în timp real. Oamenii de știință se folosesc de interfețe de tastatură pentru a încerca să clădească o punte spre alte specii, inclusiv cimpanzei și delfini. Această tastatură subacvatică în Orlando, Florida, de la Epcot Center a fost cea mai sofisticată interfață bidirecțională proiectată pentru delfini și oameni pentru a coopera sub apă și a schimba informații. Am dorit să realizăm o astfel de interfață în Bahamas, dar într-un mediu mai natural. Un motiv pentru care credeam că putem face asta e că delfinii au început să manifeste curiozitate reciprocă. Ne imitau spontan vocalizările și postura, de-asemenea ne invitau să participăm la jocuri de delfin. Delfinii sunt mamifere sociale, le place să se joace și unul din jocurile lor preferate e să poarte alge, în cazul nostru, sargassum. Sunt specialiști în asta. Le poartă, le scapă și le prind din nou. În acest video, adultul e Caroh. Aici are 25 de ani și e și puiul nou-născut, Cobalt care învață acest joc. (Sunete de delfin) Ea îl tot provoacă. El chiar că vrea acel sargassum. Când delfinii îi solicită pe oameni pentru acest joc, adesea se scufundă în apă în poziție verticală, cu un mic sargassum pe înotătoare pe care, din timp în timp, îl împing și-l scapă la fund, lăsându-ne să mergem să-l prindem. Aveam astfel un mic joc de-a prins alga. Dar dacă nu plonjăm spre fund ca să-l prindem, îl vor aduce la suprafață și-l vor flutura în fața noastră cu coada, lăsându-l să cadă, la fel cum fac cu puii. Atunci prindem alga și intrăm în joc. Astfel, am început să ne gândim dacă nu ar trebui să realizăm o aparatură care ar permite delfinilor să-și ceară în timp real jucăriile favorite. Viziunea inițială era să avem o tastatură conectată la un calculator agățată de barcă și scufundătorii și delfinii să poată folosi tastele pentru a schimba fericiți informații și a cere jucării unii de la alții. Dar ne-am dat seama repede că delfinii pur și simplu nu vor urma barca pentru a folosi o tastatură. Au lucruri mai bune de făcut cu timpul lor în sălbăticie. Ar putea face asta în captivitate, dar în libertate… Așa că am construit o tastatură portabilă pe care o puteam lua cu noi în apă și am marcat pe ea patru obiecte cu care le place să se joace: eșarfa, frânghia, sargassum și înotul pe valul creat de ambarcațiune, o activitate distractivă pentru delfini. (Fluierat) Acesta e fluieratul pentru eșarfă, asociat și cu un simbol vizual. Acestea sunt sunete artificiale. Sunt în afara repertoriului normal al delfinilor, dar sunt ușor de imitat de aceștia. Am petrecut patru ani cu colegii, Adam Pack și Fabienne Delfour, lucrând pe teren cu această tastatură, folosind-o între noi pentru a cere jucării în timp ce delfinii ne priveau. Delfinii puteau intra în joc. Puteau arăta spre obiect sau puteau imita fluieratul. Iată înregistrarea unei astfel de sesiuni. Scufundătorul are aici o jucărie-frânghie, iar eu sunt la tastatură, pe partea stângă și tocmai am apăsat pe tasta-frânghie, semnalând astfel că cer de la om această jucărie. Mi se dă frânghia, mă scufund, de fapt încerc să captez atenția delfinilor, sunt ca și copiii mici. Trebuie să le captezi atenția. Voi lăsa frânghia, observând dacă vin după ea. Iată-i, vor prinde frânghia și o vor purta ca pe-o jucărie. Eu sunt la tastatură, la stânga și, de fapt, era prima dată când am încercat asta. Voi încerca să cer jucăria de la delfini, jucăria-frânghie, folosind sunetul pentru frânghie. Să vedem dacă înțeleg ce vreau. (Fluierat) E fluieratul pentru frânghie. Vin delfinii și-mi dau drumul la frânghie. Uau. (Aplauze) Asta a fost o singură dată. Nu știm precis dacă înțeleg cu-adevărat funcția fluierăturilor. OK, în apă e o altă jucărie. E eșarfa și încerc să-l duc pe delfin la tastatură, pentru a-i arăta semnalul vizual și acustic. Am poreclit acest delfin „hoața de eșarfe” fiindcă, pe parcursul anilor, a sustras vreo 12 eșarfe. Credem că are un butic pe undeva în Bahamas. Deci, mă întind. Are eșarfa pe dreapta. Încercăm să nu prea atingem animalele, nu vrem să le obișnuim prea mult. Încerc să o conduc înapoi la tastatură. Scufundătorul va activa sunetul pentru eșarfă pentru a o cere. Încerc să-i dau ei eșarfa. Ups. Aproape că a pierdut-o. Dar acesta e momentul în care totul e posibil. Delfinul e la taste. Ai obținut atenție deplină. Uneori a continuat așa mai multe ore. Am vrut să vă arăt acest video nu ca să vă demonstrez cine știe ce mare descoperire, pentru că încă nu a avut loc, ci să vă arăt nivelul de intenție și concentrare al delfinilor și interesul pe care îl au pentru acest sistem. De aceea am zis că avem nevoie de o tehnologie mai sofisticată. Ne-am unit forțele cu Georgia Tech, cu grupul pentru computație portabilă, al lui Thad Starner, să ne facă un computer subacvatic pe care l-am numit CHAT. [Audiție și Telemetrie pentru Cetacee] Acum, în loc să poarte o tastatură pe sub apă, scufundătorul poartă întregul sistem care-i exclusiv acustic. El activează sunetele printr-o tastatură de pe antebraț, sunetele sunt redate de un difuzor subacvatic, dacă un delfin imită fluieratul sau un om scoate acel fluierat, sunetele se propagă și sunt localizate de două hidrofoane. Computerul poate determina cine a cerut jucăria dacă există un cuvânt ce se potrivește. Punctul tare al sistemului constă în recunoașterea sunetului în timp real, astfel încât putem să-i răspundem delfinului rapid și exact. Suntem în stadiul de prototip, dar sperăm că va funcționa astfel: Scafandrul A și Scafandrul B au ambii câte un computer portabil și delfinul aude fluieratul ca fluierat, la fel și scafandrul, dar aude și cuvântul prin conducție osoasă auditivă. Deci Scafandrul A produce fluieratul-eșarfă sau Scafandrul B produce fluieratul-sargassum pentru a cere jucăria de la cine o are. Sperăm că se va întâmpla ca delfinul să imite fluieratul și, dacă Scafandrul A are sargassum, dacă acesta a fost sunetul scos și cerut, scafandrul îi va da acest sargassum delfinului care i-l cere și se vor pierde fericiți în apusul Soarelui, jucându-se sargassum pentru totdeauna. Cât de departe poate merge această comunicare? CHAT e proiectat expres pentru a le da posibilitatea delfinilor să ceară lucruri de la noi. E proiectat să fie cu-adevărat bidirecțional. Vor învăța oare să imite fluierăturile funcțional? Sperăm și credem că da. Dar pe măsură ce le decodăm sunetele proprii, plănuim să le introducem în sistemul computerizat. De exemplu, la ora actuală le putem introduce în calculator fluierăturile-semnătură și să le cerem să interacționeze cu un anumit delfin. La fel, putem să ne creăm propriile semnături sonore, propriile fluierături-nume, și să-i lăsăm pe delfini să ceară să interacționeze cu anumiți scafandri. S-ar putea întâmpla ca tehnologia noastră mobilă să fie, în cele din urmă, și cea care ne va ajuta să comunicăm până la urmă cu o altă specie. În cazul delfinului, știți, e o specie care e, probabil, apropiată de noi ca inteligență în multe privințe și, poate, nu putem accepta asta acum, dar ei trăiesc într-un mediu foarte diferit și trebuie să construim legătura între sistemele noastre senzoriale. Imaginați-vă cum ar fi să înțelegem cu-adevărat mintea unei alte specii inteligente de pe această planetă.