Abia după o lună şi jumătate a putut să îşi ţină pentru prima dată copilul în braţe. Un băieţel mult dorit, după ani de rugăciuni şi de speranţe. Dorinel. La 28 de săptămâni a trebuit să fie adus pe lume. Cântărea pe atunci doar un kilogram şi 200 de grame. Plămânii nu îi erau suficient dezvoltaţi, iar îngrijorarea medicilor nu a dispărut nici măcar după prima noapte petrecută de copil în spital şi căreia a reuşit să-i supravieţuiască. La naştere a primit nota 6 şi cu greu doctorii au putut să-l facă să respire. Imediat, Dorinel a fost intubat şi aşa a rămas multă vreme, până ce furtunaşul a fost înlocuit cu o mască de oxigen. Abia atunci cei doi părinţi, speriaţi şi emoţionaţi, fericiţi şi în acelaşi timp, temători ca nu cumva ceva rău să se mai întâmple, au reuşit să se apropie de el şi să-i mângâie mânuţele. Era o bucăţică de om, care se chinuia să reziste. Să trăiască. Mama arareori putea să-şi stăpânească lacrimile. În timpul acesta corpul firav, extrem de plăpând al copilul, era înţepat peste tot cu ace, era pus la perfuzii, în încercarea disperată a doctorilor de a-l salva. Părinţii îi vorbeau mereu. Doar vocea lor s-a întipărit în mintea băieţelului. Dorin nu vede. Ochii lui mari şi negri sunt lipsiţi de lumină. Diagnosticul a fost pus la numai câteva luni de la naştere. Retinopatie. Iar ritmul de pierdere al vederii era extrem de alert. După trei luni de stat în spital, părinţii şi-au dus acasă băiatul. Pentru mama şi tata, zilele în care au trebuit să se obişnuiască cu ideea că fiul lor nu va vedea niciodată au durut cumplit. Şi-au spus ulterior că nu e drept. Că nu pot renunţa la luptă. Că fiul lor merită toate şansele să vadă. Au început să scotocească pe internet, să se agaţe de fiecare firicel de speranţă. Să cunoască oameni care au trecut prin aceaşi situaţie ca şi ei. Aşa au aflat că în America ar exista o clinică, William Beaumont din Detroit, cu speciliaşti pricepuţi care ar putea să picure viaţă în ochii goi ai fiului lor. Cu o singură condiţie: intervenţia chirurgicală trebuie să se facă cât mai repede. Dorinel are deja 4 ani. Costurile însă, sunt peste putinţa părinţilor lui Dorinel de a le acoperi: 30.000 de euro. Pentru cei care vor să îl ajute pe Dorinel, la BCR, sucursala Ştefan Luchian, Botoşani, pe numele mamei, Tilică Mariana, s-au deschis următoarele conturi:
-în lei:RO68RNCB0579040596800001
-în euro: RO41RNCB0579040596800002
Pentru mai multe detalii, familia Tilică poate fi contactată la numărul de telefon: 0726.453.127