Ghetele
Intr-un sat de munte, era un om vestit pentru harnicia sa. Dar, pe cat de muncitor era omul, pe atat de lenes era fiul sau. Toata ziua ar fi stat degeaba si tot nu s-ar fi plictisit. Numai ca, intr-o dupa-amiaza, se duse la tatal sau si ii spuse:
– Tata, am vazut pe ulita niste baieti incaltati cu ghete noi, foarte frumoase. As vrea si eu asa ghete.
– Mai baiete, i-a raspuns omul, daca ai munci si tu cat de putin, ti-as da banii, dar asa, pe degeaba, zi si tu, e drept ?
N-a mai spus nimic copilul, dar a plecat suparat. Tare si-ar fi dorit asemenea ghete, asa ca, a doua zi, iar s-a dus sa-i ceara bani tatalui sau. Dar si de data aceasta parintele l-a refuzat.
Cand a venit si a treia zi sa-i ceara bani, taranul i-a spus:
– Uite, mai baiete -vad ca nu mai scap de tine! Eu am treaba aici, in gradina. Dar, in pod, e o gramada de grau ce trebuie vanturat, ca altfel se umezeste si se strica. Pune mana pe lopata, vantura tu graul si pe urma vino aici si-ti dau bani sa-ti cumperi ghetele.
N-a mai putut baiatul de bucurie. S-a urcat repede in podul casei, dar nu prea il tragea inima la munca. Asa ca s-a culcat pe un brat de fan, a tras un pui de somn...
Sunt convinsa de faptul ca Dumnezeu isi face prezenta simtita si prin semnele pe care ni le trimite, doar ca noi trebuie sa fim atenti, Atat ni se cere. Semnele se numesc sincronicitati . Aceasta scurta povestioara, avand in unele traduceri titlul „Metafora creionului”, scrisa de Paolo Coelho mi-a ramas si-mi va ramane in minte.A fost mesajul pe care mi-l comunica Dzeu inainte cu o zi de ruperea definitiva a relatiei mele de cuplu cu iubitul meu. Cu o seara inainte, petrecuta la un Club, iubitul meu a castigat la tombola…un creion ! paream fericiti… Poate, vazand creionul, am dat din umeri ca e un obiect comun, fara semnificatii anume.
Dupa despartirea brusca petrecuta a doua zi, mi-a cazut sub ochi povestioara. Am ramas surprinsa! Mi-am facut o introspectie dupa lecturare si am tras concluziile necesare. Eu sigur mi-am dat seama de semnificatia acelui creion si am retinut invatamintele. La ce concluzie o fi ajuns iubitul meu, caruia i-am transmis povestioarea, ramane la nivelul lui de intelegere.
Am tresarit acum, recitind si recunoscand textul ! chiar daca am ramas marcata de urmele lasate de… acel creion, ma simt fericita ca sunt capabila in mare masura sa respect in viata mea toate semnificatiile unui banal… CREION!
Cata inspiratie ai, Razvan drag, cat de minunate sunt toate articolele postate de tine! Te felicit!
Foare frumoasa povestirea, desi mai pot adauga, cu smerenie, cateva asemanari si deosebiri:
Noi nu putem fi cumparati din nici un „magazin”, nu putem fi schimbati si nici facuti cadou. Noi suntem, existam si mai ales noi avem imensa sansa de a ne alege „mana” care sa ne manuiasca! Mana care sa ne ascuta si sa scrie cu noi! Si avem prin aceasta o imensa responsabilitate fata de mina noastra interoara de grafit, caci vedeti voi, cu cat lasam mai multe urme pe coala vietii si cu cat ne tocim si suntem ascutiti din nou, viata noastra, ca si a creionului se scurteaza. La sfarsit vine bilantul: ce creatie minunata ai lasat pe hartie? Si noi, oamenii, fata de creiane, nu putem spune ca e vina mainii care ne-a condus ca am lasat scrise cuvinte urate sau de ocara sau pur si simplu prostii, fara valoare, adica ne-am risipit viata. Nu putem spune asta pentru ca in fiecare clipa, pe parcursul vietii, putem alege ce mana sa ne calauzeasca.
Si prin aceasta vine si diferenta fundamentala dintre noi si creioane: chiar daca nu facem nici o alegere si preferam sa stam pe masa neatinsi si netociti, de frica sa nu ne scurtam, chiar cu riscul sa nu scriem nimic, noi tot ne scurtam cu timpul, in acelasi ritm cu celelalte creioane care scriu dar lasa ceva in urma, poave chiar ceva valoros. Iar noi alegem sa stam pe masa nefolositi, pentru ca in iluzia noastra credem ca asa ne salvam. Fals, ne tocim ca si ceilalti, dar fara sa lasam nimic in urma. Chiar si cand creionul a mai ramas doar un ciot, poata lasa in urma macar o propozitie divina. Nu uitati ca unul dintre talharii rastigniti impreuna cu Domnul nostru Iisus a fost mantuit chiar cu cateva clipe inainte sa-si dea ultima suflare. Niciodata nu e prea tarziu. Oricum timpul se scurge, noi ne scurtam si mai stam mult pe masa nedecisi?
Unii fac alegerea devreme si au timp sa scrie o intrega carte divina, altii mai tarziu si abia au timp de un capitol, iar ultimilor abia le ajunge timpul de-o propozitie scurta.
O zi minunata tuturor
APRECIERE…RESPECT..si …RECUNOSTINTA….pentru frumoasele cuvinte …scrise …din suflet..pe aceasta FILA…M-am reintors… la …mine …. si… am reusit .. ..sa patrund mai… adanc… in sufletul meu ….M-am intors pe o parte si alta ..si m-am analizat ….pana la cele mai mici detalii……..Am realizat…ca a SOSIT TIMPUL pentru BILANT…SINCRONICITATE ..sau nu…chiar la primele ore …imi propusesem ..O SCHIMBARE …in viata mea …pentru ca ,,ciotul ,,din mine …inca nu se lasa …invins …atat de usor ..de …,,ascutitoarele ,,vietii…Aceasta poveste …a creionului…s-a implementat …in sufletul meu ..ca un balsam….VA MULTUMESC !…..SIMT O BUCURIE ……ca SUNT AICI…cu voi …TOTI…Va doresc …PACE …si ARMONIE in sufletele voastre …
Buna dimineata Clement. Te-ai gandit sa scrii ? Cred ca in afara activitatilor tale baza, scrisul iti vine „ca turnat”. Pentru mine acest efect l-a avut File de Lumina. Prima data, am inceput sa scriu cu toate temerile imaginandu-mi ca am doar o scurta povestire, apoi am simtit ca ma pot adresa in scris atunci cand simt ca am o parere. Acum scriu, pentru ca mi-am dat seama de ce sansa am avut eu in viata sa am niste bunici extraordinari de la care am invatat multe lucruri care acum se „invata” cu bani grei. Bunicii mei , aveau logica, bun simt si imi verificau rezultatele a ceea ce ma invatau si cum aplic in viata de toate zilele. Ei spuneau ca degeaba stii ceva sau inveti ceva, daca nu aplici. Practic ei mi-au cultivat atentia, atitudinea, respectul, curatenia sub toate aspectele. De multe ori m-am luat dupa restul lumii si mi-am dat seama cat de mult am gresit pentru ca aveam sisteme diferite de intelegere si comportament. Mai ales la capitolul responsabilitate. Multi strica, distrug dar pentru ca nu vad consecintele imediate sau nu le suporta direct considera ca nu au nici o responsabilitate. Sufletul unui om chiar daca nu il „vezi” intrii in contact cu el si pe el se imprima ceva din ceea ce esti tu. Toate intalnirile si evenimentele ne marcheaza mai mult sau mai putin, mai placut sau mai dureros. Cand faci un rau cuiva, poti sa mergi la toate credintele si spiritualitatile si sa iti ceri iertare pana la „sfantul asteapta si inapoi”, chiar daca faci 1000 de mantre, si chiar daca crezi ca tu te ierti si te-ai impacat fiind iertat de toate – pana nu repari fata de cine ai gresit si nu te iarta acea persoana – totul este in van. Vei plati sub alta forma, fie manifestand o boala, fie pierzand ceva foarte drag, fie platind prin copiii tai – viata de nenumarate ori a demonstrat-o. Unele fapte se pot sterge, altele se platesc si nu cu bani ci cu suferinta. Ciudat este, ca durere este pentru fiecare si nu poti da timpul inapoi, iar distrugerile sunt irecuperabile. Toti scriem prin faptele noastre, povestea vietii noastre. Sanatate , succes si prosperitate. Iti doresc o saptamana plina de bucurii atat tie cat si tuturor prietenilor File de Lumina.
Ai mare dreptate, Luiza, noi toti suntem creioane fara guma la celalalt capat, nu putem sterge. Deci sa avem mare grija ce scriem.
Tot ce mai putem scrie, dupa ceva nedrept, ar fi doar… „iarta-ma”.
…hmm, din punctul meu de vedere nu-l pot aplauda pe Coelho pentru metafora cu creionul, n-as spune ca-i cea mai reusita a lui. In plus Coelho este de vreo 25 ani membru al unei scoli de magie albe si ma asteptam de la el la comparatii spirituale mai elevate sincer decat aceasta cu creionul, care-i de introducere in domeniu, suna tipic pentru lectiile elementare de religie predate de preoti pe la clasele de la scoala clasele 1-IV. Ca atare, nu-s sigur ca avea ce cauta pe filedelumina, pare sub nivelul impus de Razvan ….. no hard feeelings Razvan, apreciez tot ce faci, doar imi exprim o opinie printre multi altii.
Ma rog, nu stiu din ce scriere a lui este, o fi dintr-una de acum 30 de ani, sau poate in cartea respectiva acesta era rolul bunicului sa invete nepotelul bazele relatiei cu Dzeu si dadea bine ….
Doamne, cate ganduri se perinda in minte pana sa scriu comentariul.Cand am facut exercitii pentru a dobandi calmul interior, creionul a fost primul obiect la care ma gandeam in timpul meditatiei. Intai l-am observat exterior, apoi imaginea puteam sa am in interior si sa contemplu tot ce stiam despre el, incet aparea si ce nu stiam :semnificatia cuvantului, adica trairile launtrice, cam ce este in povestea de mai sus…..Multumesc pentru toate aceste povestiri, aduce in miscare toata viata interioara….
Da Clement „iarta-ma” – dar cine plateste ? Oare plata acopera prejudiciul ? Un bun poate fi reinnoit, reconstruit, dar un suflet ? Dar un trup mutilat ? Dar un om disparut dintre noi prematur – dintr-o „greseala” comportamentala, juridica sau medicala ? Inaintasii nostrii aveau un simt etic mult mai profund – acum „greselile” se acopera in doua feluri – fie prin justificarea – este democratie – deci nimeni nu este responsabil de faptele si consecintele acestora, ca fiecare face dupa cum „il taie capul” (ca de gandit – pauza – nu este la moda), fie pe cale religioasa si/sau asa zis spirituala in care daca se auto-iarta si se spovedeste sau spune de x ori iarta-ma sau face x meditatii si platesc o suma de bani preotului sau bisericii sau d-lui/d-nei guru – gata sunt absolviti de orice consecinte. Viata si universul inseamna armonie – totul se plateste fie ca realizezi, fie nu. Priveste in jur – s-au inmultit spiritualii si a disparut etica. Sunt mai multi bani si tehnologie , dar s-a accentuat dramatic saracia in toate formele se manifestare. Sistemul de valori adevarate este cautat, dar nu este trait. Multi citesc si se roaga putini inteleg si isi insusesc ceea ce citesc. Cum poti fi spiritual cand comportamentul tau fata de semeni este iresponsabil ? Cum poti fi intelept ca citesti si stii pe de rost Biblia cand tu furi, minti, jignesti, delapidezi, iti inseli sotul/sotia (uneori sunt si violente crunte), te certi cu vecinii, iti inseli prietenii, iti bati joc de oameni la locul tau de munca prin ceea ce faci ? Care sunt acum cei mai multi ? Am vazut in transportul in comun barbati si femei citind cu sarg din Psalmi dar cand a ridicat ochii din carte sa te tii ce priviri aveau – nimic curat, nimic uman. Am vazut la biserica oameni care se calca in picioare pentru a pupa o racla – de ce nu stau in ordine si respect reciproc ? Bunicii spuneau ca iti arati credinta fata de orice Dumnezeu purtandu-te cu respect fata de intreaga lui creatie. Din pacate credinciosii isi justifica fiecare fapta abdominabila ca fiind vointa lui Dumnezeu si ca oricum daca au gresit sunt iertati de intelepciunea divina. Cred uneori ca oamenii il rastignesc pe Dumnezeu zilnic si gresesc mai rau ca oricum li se iarta. Daca intradevar ar aparea in fata oamenilor si ar sta fata in fata cu fiecare si l-ar pune sa se autojudece pe legile care le-a incalcat cu constiinta ca va fi iertat. Care ar fi de fapt reactia lui Dumnezeu – chiar ar ierta si ar sterge cu buretele ? Bunicii spuneau „poarta-te cu fiecare om si cu fiecare situatie ca si cum Dumnezeu ar fi langa tine – si nu uita ca daca gresesti – platesti. Nu te baza pe iertare , bazeaza-te pe faptul ca traiesti ca sa faci bine si sa iti faci bine, nu ca sa distrugi. Vii pe lume ca un Dar cu ceva nou, bun si util. Vii sa inveti si sa-i inveti pe ceilalti viata , bucuria, creatia si sa traiesti in armonie cu toata creatia lui Dumnezeu tatal si mama”. Din acest motiv dar si din multe altele eu nu inteleg de ce se dau unii de ceasul mortii cu credinta si cu posturile cand, comportamentele lor zilnice nu au nimic in comun cu cele 10 porunci sau cu orice cod deontologic spiritual care se bazeaza de fapt, pe valorile universale. Cine crede ca Dumnezeu este numai in biserica, in icoane, la preot sau la guru se inseala amarnic. Dumnezeu este prezent in orice insemna viata si te rasplateste si te pedepseste mai subtil decat iti imaginezi si mai educativ decat esti dispus sa accepti. Si oricat ar fi de preot sau maestru un om tot le incaseaza in continuare, nimeni nu este absolvit de responsabilitate si consecinte. Sunt multe proverbe si zicatori in folclorul romanesc si international care sustin ceea ce am scris eu mai sus. Si de fapt daca traim cu adevarat in realitate, si ne urmarim activitatile noastre zilnice – le intelegem. Din pacate oamenii traiesc in iluzii – asa ca viata din realitate ii izbeste pana cand ii trezeste. Acum in Romania traim realitatea celor care se roaga si asteapta de la altii. Ne uitam in sus si asteptam sa vina imprumuturile, FMI-ul,americanii,rusii,chinezii, transfigurarea, saltul cuantic in a x-a dimensiune – uitand ca noi ca sa traim, trebuie sa avem activitati utile in prezentul in care traim. Cu drag.
Luiza, draga mea, te implor, nu mai purta tu in suflet vinile altora. Citandu-l pe Batranul Dan (batrane, ai copyright) „este fix problema lor”. Mie mi se pare ca te agati de greselile celorlalti si le arati cu degetul, ii judeci. Daca ramai pe aceasta frecventa, de asta vei avea parte. Si tu vei fi judecata si acuzata, poate pe nedrept. Dar atata timp cat asta vibrezi, asta chemi.
Daca iti vei vedea de treaba si-ti vei pune cu toata increderea sufletul si viata in mainile lui Dumnezeu, nu ti se pot intampla decat lucruri bune. Si aici nu vorbesc din carti, ci din experienta proprie. Obisnuiam sa fiu ca tine, acuzam toate nedreptatile pe care le vedeam in jurul meu. Acum stiu ca eu am alta treaba, eu ma dezvolt sub ocrotirea Domnului. Si crede-ma ca de atunci imi merge mult mai bine pe toate planurile. Fa si tu asta si vei ramane uimita cate lucruri minunate ti se pot intampla.
Nu spun ca lucrurile negative vor inceta, dar ele nu te vor mai afecta, tot noroiul va ramane in laturi iar drumul tau inainte va fi pietruit si solid. Va fi o bucurie sa mergi pe el. Nu poti asana tot noroiul din lume, dar iti poti solidifica drumul tau. Iar Dumnezeu te va calauzi intotdeauna spre binele tau, acolo unde tu poti inflori maximum.
Daca poti sa-i ajuti pe ceilalti, ajuta-i. Insa nu te supara daca ei nu vor sa fie ajutati si se incapataneaza in noroiul lor.
Stiu ca suna ca o predica, poate ne-credibila. Dar eu sunt gata sa depun marturie oricand ca in cazul meu a functionat si continua sa functioneze in fiecare zi. Slava Domnului, Dumnezeul meu drag!
Si o mica completare. Nu te mai intreba „cand o sa plateasca cei care gresesc?” Asta te tine legata de cei care gresesc si mai ales cu o energie negativa, ca o astfel de intrebare denota dorinta de razbunare. Pe mine nu ma intereseaza daca si cine o sa plateasca! Pur si simplu eu evoluez, ma dezvolt, infloresc sub ocrotirea si calauzirea Domnului. Poate vinovatii n-o sa plateasca niciodata, dar cu siguranta nici nu au si n-o sa aibe vreodata sansa macar sa fie stransi la piept de Dumnezeu!
Nu ca eu as avea aceasta sansa, dar lucrez in fiecare zi la asta si Dumnezeu imi dovedeste mereu ca sunt pe drumul cel bun. Deci, cel putin deocamdata, se pare ca fac ce trebuie.
Imi doresc ca toti oamenii sa aiba aceasta sansa, dar, na, e o problema de optiune personala. Iar eu aleg sa nu raman incatusat in dorinta de razbunare pentru ca (batrane, al doilea copyright) „dauneaza sanatatii sufletului”.
o metafora superba…multumesc..o zi minunata tuturor.
Dragul meu Clement avem viziuni complementare. Eu nu pot sa ma asez la masa dimineata daca inainte nu am udat florile si nu am hranit pasarile care imi vin la geam. Nu pot sa mananc un fruct nou aparut sau ceva nou pana inainte nu il impart cu cineva si acela ia primul. Nu pot sa trec strada chiar daca ma grabesc daca vad un copil sau un batran singur si semaforul palpaie sau nu il vad ca este in siguranta pe trotuarul celalalt. Ajut oameni sa urce sau sa coboare din transportul in comun zambindu-le chiar daca ma injura. Cand merg la un prieten care are gradina si vad ca sapa il rog sa ma invete sa sapam la fel. Cand mai merg la biserica si vad ca i se face rau cuiva ma duc si il scot la aer si chem 112 chiar daca nu stiu cine este si lumea comenteaza ca asa este voia Domnului. Cred ca daca vrei sa traiesti numai pentru tine cu convingerea ca tot ceea ce faci si iti este bine, este vointa Domnului, te respect este drumul tau. Iti doresc sa devi tata. Sa vezi ce insemna sa il inveti pe un pui de om viata si sa fi responsabil pentru el in fiecare clipa a vietii tale. Si iti doresc sa ai doi sau trei, baieti si fete si sa realizezi cat de diferiti sunt si totusi tu le dai aceleasi cunostinte si aceeasi educatie si sa imi spui apoi ca nu conteaza – eventual sa pleci sa iti desavarsesti fiinta in relatia cu Dumnezeu. Oricum real suntem numai noi si Dumnezeu iar ceilalti ne sunt parteneri de drum si de experienta a vietii un timp mai lung sau mai scurt. Experimentam copilaria, adolescenta, maturitatea sau imaturitatea, batranetea.De la inceput si pana la sfarsit totul este o scoala in care dam si primim dragoste,durere,toate sentimentele umane. Cred ca suntem responsabili pentru tot ceea ce facem si ceea ce nu facem. Nu ma invinovatesc pentru nimeni si nu iau asupra mea problemele lumii. Nu ma razbun pentru neimplinirile mele in relatia cu ceilalti. Dar daca pot prin ceea ce fac si scriu sa atrag atentia asupra consecintelor unor fapte o voi face fie doar si pentru un singur om. Am sa iti dau un exemplu oarecum deplasat fata de mai devreme. Calatoream prin tara pentru a-mi dezvolta afacerea si faceam recrutare de personal, ca de obicei, pe recomandari. Intr-o seara am ajuns la un potential colaborator intr-o comuna de pe langa Timisoara. Eram imbracata la costum si urma sa ajung sa ma cazez in Timisoara. Cand am ajuns la poarta si am batut nu mi-a raspuns nimeni. Am deschis poarta strigand „buna seara oameni buni”. Am auzit voci in spate intr-un grajd. Erau cativa oameni adunati in jurul unei vaci care se chinuia sa fete. Rapid am inteles ca era la prima fatare, se chinuia de ceva timp si asteptau veterinarul. Intre timp isi frangeau mainile, au aprins o candela, se rugau, plangeau dar nimeni nu punea mana pe vaca sa o ajute. Mi-am aruncat haina intr-un colt si am cerut apa calda si carpe mari. Intre timp mi-am suflecat manecile, m-am spalat rapid, am mangaiat-o, am vobit cu ea, si am inceput sa ii fac dilatare cu mana. Animalul s-a mai linisti si practic amandoua ne-am ajutat si a fatat o vitica de o frumusete. Oamenii ma priveau si cand s-a terminat s-au bucurat pentru vitica si apoi m-au intrebat daca am pregatire si diploma. Nu avem, deci m-au considerat nebuna. Sincer parerea lor valora cat gunoiul din grajd. Multumirea am primit-o de la ochii plini de recunostinta al vacii devenita mama si de la minunata vitica. Am plecat repede si fara sa ma spal. Asa am ajuns la hotel unde va dati seama ce impresie am facut. Chiar nu imi pasa. A doua zi la intalnirea pe care o organizasem cu reprezentanti locali a venit si cel la care am fost cu o seara inainte dar atunci nu era acasa. M-a intrebat cat il costa ce am facut. M-am uitat la el si i-am spus. Salveaza o viata cand ai ocazia. Nu prea a inteles – deci a fost din punctul lui de vedere o nebunie (parerea familiei). Acum se poarta diploma, bani, incompetenta si cand se intampla ca cineva face un lucru firesc de viata – daca nu poate fi explicat la nivelul fiecaruia ……. e complicat. Viata se traieste si se distruge intr-o secunda de neatentie. Conteaza viata si cum o faci cat mai frumoasa pentru tine impreuna cu ceilalti. Degeaba esti in mintea ta cel mai mare guru si impacat cu Dumnezeu daca nu iti esti util tie si celor din preajma ta. Invata sa bati un cui, nu stii cand iti e util, invata sa repari o priza, invata sa faci un bandaj, invata sa scazi o febra, invata cum deosebesti ceva otravitor de ceva comestibil – ce il diferentiaza, invata sa ridici un batran si invata sa nu misti si sa recunosti cand un om face infarct. Sunt cunostinte generale si utile toata viata. Invata sa inveti ca te poti ajuta, ajutandu-i pe altii. Conteaza orice fapta cat de mica dar care produce un bine si conteaza orice fapta care o faci si produce un rau. Eu nu iti dau sfaturi – eu iti spun cum traiesc eu si cum mi-am educat copii. Fiecare om culege ce a semanat in viata lui, unele sunt drepte altele nedrepte – toate sunt lectii. Eu caut sa fac ca ceea ce depinde direct de mine sa fie cat mai utile celor care beneficiaza de ele. Eu imi aduc aminte cu drag de toate faptele bunicilor mei care mi-au fost mentori toata viata si datorita invataturilor lor eu sunt azi in viata. Invataturile lor sunt universal valabile indiferent de locul unde te-ai nascut si ce profesie ai – sunt bazate pe cunoastere, respect si bun simt in armonie cu toate formele de viata. Cu drag
Scuze, am postat gresit raspunsul. Il gasesti imediat dedesubt.
Felicitari, esti nu numai o tipa descurcareata dar si generoasa! Te admir pentru respectul celor batrani si pentru ca le faci onoare. Si transmiti mai departe aceste valori. Si multumesc pentru sfaturi. O zi minunata
ce sa zic….superb….acu stau si ma gandesc…multe iti vin in minte,cand citesti asa ceva.O zi buna all.
…am citit ….am recitit …m-am intrebat : ” oare care e talcul (cheita ) ?”…..Sa fie oare …. ‘vorba ” : „Totul depinde de felul cum privesti lucrurile ” ? Si atunci am cautat Sinonime ….si iata ce am gasit la fiecare calitate :
1. a conduce = a insoti, a escorta , a flanca ,a ghida , a sfatui ,a dirija , a calauzi ,s.a.
2. a suporta = a indruma , a admite ,a aproba ,a fi de acord,a rezista (la ceva),a tolera , s.a
3. a corecta = a corija , a (se) indrepta, a imbunatati, a imbunatati,a indrepta ,a repara ,s.a
4. a te ingriji = a-si purta de grija,a fi preocupat de (ceca), a vedea de (ceva) , s.a
5. a fi constient = a fi lucid, a fi treaz, a avea constiinta treaza, a-ti da seama de realitatea unui fapt sau a unui lucru, a-ti da seama de posibilitatile propri ,s.a
…iar daca apoi cautam sinonimele la ….sinonime ….samd…. se pare ca reiese (printre multe altele ) ca :”Totul depinde de modul cum privesti lucrurile ” ce consider ca este o Lectie de Viata ……..
Recunostinta si Apreciere pentru Coehlo , pentru Razvan , pentru File de Lumina , pentru comentarii si comentatori si pentru ……Tot si Toate . Va imbratisez
…..Va Multumesc Dragii mei Luiza si Clement pentru ” Cel mai pretios Dar pe care ni l-ati Oferit : „Particele din Timpul , Experienta si Intelepciunea Voastra (si …a Bunicii Luizei) , reusind sa „puneti in practica ” aceasta Lectie. Va iubesc
Cu drag si cu respect. Tinere Dan si Batrane Dan.
Toate povestile au samburele lor de adevar ; asa ca si aceasta,are adevarul ei…povata ei,care se aseaza exact acolo unde este necesar,adica in subconstientul nostru. De acolo, il vom extrage fiecare, atunci cand vom fi pregatiti pentru „a lasa urma” ,pentru a invata si noua generatie cat de minunat este „grafitul” din interiorul lor si cum il pot „manui” pentru a se bucura de frumusetea „urmelor” . Haideti, sa redesenam impreuna,cu mic cu mare, acel Pamant pe care cu totii ni-l dorim si il visam…nu este greu..trebuie doar sa luam „creionul” si sa il manuim asa dupa cum ne dicteaza constiinta inimii…
Va imbratisez pe toti cu mult dor si drag.
Iubire si Recunostinta.
Omul este cireasa de pe tortul creatiei. In opinia mea toti oamenii sunt perfecti in stadiul in care sunt pe drumul catre desavarsire. Daca cineva nu-si traieste maretia este pentru ca se crede departe de Dumnezeu. Constientizarea si stradania este in primul rand personala, apoi nu las pe cei din jur sa se vada altfel, bineinteles asta prin neconfirmarea variantei lor iluzorii despre cine sunt. Ma privesc pe mine si pe ceilalti din cel mai inalt punct de vedere. Am inteles ca sunt diferite grade de constientizare si nu este necesara judecata mea asupra nimanui. Fiecare in pasul lui. Numai atitudinea mea fata de situatii si fenomene, este imperfecta. Tot ce exista e perfect si in miscare spre manifestarea cea mai inalta a Constiintei Supreme.