Niciodată nu judeca pe nimeni!
Un doctor intrase grăbit în spital, după ce i se telefonase pentru o intervenţie chirurgicală urgentă. El a răspuns apelului cât mai curând posibil, şi-a schimbat hainele şi a mers direct la blocul de operaţie.
L-a găsit pe tatăl băiatului plimbându-se pe coridor, aşteptând medicul. Văzându-l, tatăl a strigat:
– De ce v-a luat aşa mult timp să veniţi? Nu ştiţi că viaţa fiului meu este în pericol? Nu aveţi simţul responsabilităţii?
Medicul a zâmbit şi a spus:
– Îmi pare rău, nu eram în spital şi am venit cât de repede am putut, după ce am primit apelul… Iar acum, mi-aş dori să vă calmaţi, pentru a-mi putea face treaba.
– Să mă calmez?! Dacă fiul dumneavoastră ar fi în camera asta acum, v-aţi calma? Dacă propriul fiu ar muri acum, ce aţi face??, a spus tatăl furios.
Doctorul a zâmbit iar şi a răspuns:
– Voi spune ceea ce Iov a zis în Cartea Sfânta “Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului, binecuvântat fie Numele Domnului.” Doctorii nu pot prelungi viaţa. Duceţi-vă şi mijlociţi pentru fiul dumneavoastră, noi vom face tot ce putem prin harul lui Dumnezeu.
– A da sfaturi, când nu suntem îngrijorat, e foarte uşor, a murmurat tatăl.
Operaţia a durat câteva ore, după care medicul a ieşit fericit.
– Slavă Domnului! Fiul dumneavoastră este salvat! Şi, fără să aştepte răspunsul tatălui, şi-a văzut de drum, fugind.
– Dacă aveţii vreo întrebare, întrebaţi-o pe asistentă!
– De ce e aşa de arogant? Nici nu a aşteptat câteva minute, pentru a-l întreba despre starea fiului meu, a comentat tatăl, când a întâlnit-o pe asistentă, la câteva minute după ce medicul plecase.
Asistenta a răspuns, cu lacrimi pe faţă:
– Fiul său a murit ieri, într-un accident de maşină, iar el era la înmormântare atunci când l-am sunat pentru operaţia fiului tău. Iar acum, că a salvat viaţa fiului tău, a plecat fugind, pentru a termina înmormântarea fiului său.
♥ DESCHIDE INIMA SA INTRE IUBIREA… DESCHIDE SUFLETUL SA INTRE BUNATATEA TRIMISA DE DUMNEZEU… IAR TU, LA RANDUL TAU, DARUIESTE TUTUROR…
NICIODATĂ NU JUDECA PE NIMENI, deoarece niciodată nu ştii cum e viaţa unora, sau ce se întâmplă, sau prin ce trec.
Autor text: necunoscut
Comentarii (43)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Adevarat, sunt momente cand oameni se gandesc doar la ei, nimeni nu mai conteaza! Foarte muti dintre noi ne comportam asa, din pacate.
Extraordinar de emotionanta!Doamne ajuta!
Precum spune Thomas Crum: E foarte greu să aplici vechea zicală indiană „Nu judeca pe altul până ce nu ai umblat un kilometru în mocasinii lui”, fără ca mai întâi tu să te fi descălţat de mocasinii tăi. Este foarte usor sa judecam pe altii. Si din pacate exista aceasta tendinta in noi, sa-i judecam pe ceilalti, fara sa stim exact ce este in sufletele lor. De multe ori in inimile celor din jurul nostru de ascund dureri mult mai mari decat in ale noastre. Si atunci noi trebuie sa fim cei care mangaiem pe alti, nu sa asteptam mangaiere din partea lor. Nu este voie sa-i judecam pe altii, nu avem acest drept. Nu ne este benefic nici noua si nici lor. In loc de asta trebuie sa-i iubim. Doar atat. Prin iubire, ne facem viata mai frumoasa, a noastra si a altora. Multumesc Razvan pentru mesajul acesta emotionant si dureros. Trebuie sa luam aminte. Pace, Bunatate si Iubire la toata Lumea!
O cugetare pe care am trecut-o in „caietelul meu’ . RECUNOSTINTA si APRECIERE si pentru MESAJUL tansmis . NAMASTE !
Namaste!
Sunt putini cei care se pot gandi si la altii, atunci cand ei au probleme. Asta inseamna compasiune- a suferi si pentru ceilalti, nu doar pentru tine!
„Nu judecati si nu veti fi judecati; nu osanditi si nu veti fi osanditi; iertati si veti fi iertati”(Luca 6, 37)
Este f.greu atunci cand avem o problema personala dificila sa fim obiectivi cu cei din jurul nostru si totusi… rabdarea si increderea ca nimic nu este intamlator si ca tot ce se intampla este o consecinta a faptelor noastre si nu a altora ne va ajuta nu numai sa nu judecam pe altii ci sa intelegem ca de fapt ducem o cruce mult mai usoara decat a multor semeni ai nostri.Pace si lumina tuturor.
În condiţiile date, crezi că te mai poţi gândi şi la altceva, la altcineva decât la propriul tău copil?
Eu nu spun că foarte mulţi s-ar comporta astfel, ci toţi, inclusiv eu, recunosc. Cum să mai poţi judeca coerent când viaţa îţi dă o astfel de lovitură? E omeneşte să fii cu sufletul, mintea şi gândul acolo unde simţi că trebuie să fii, nu unde ne spun pildele, doar teoriile…
….ESTE ALEGEREA FIECARUIA CUM DORESTE SA SE COMPORTE …… si in asemenea situattii, precum si in altele……Dar oare ATASAMENTUL ,FRICILE , AROGANTA , TRUFIA samd sunt ” teorii ” , doar …. sau le vedem si le simtim CONSECINTELE „la tot pasul” . O vorba din „batrani ” spune : ” CE TIE NU-TI PLACE ….ALTUIA NU-I FACE…” N-am spus-o eu. Dar oare PILDELE ” dauneaza” cumva MERSULUI PRIN VIATA ?. Dar oare BUNATATEA , RESPONSABILITATEA, CREDINTA ,BUNUL SIMT samd ” dauneaza ” cumva MINTII, TRUPULUI si SUFLETULUI NOSTRU ? Fiecare are PROPRIUL LUI RASPUNS …….Oricum personal va ADMIR pentru TARIA PERSONALITATII demonstrata prin cuvintele : …”Eu nu spun ca foarte multi s-ar comporta astfel ,ci toti , inclusiv eu,recunosc ” . Namaste ! …PUNCT .
Nu pentru asta merit un răspuns sau o admiraţie, ci pentru faptul că recunosc.
Câţi dintre noi recunosc?
Închideţi ochii, experimentaţi sentimentul de empatie, puneţi-vă în locul tatălui fie şi pentru câteva clipe. Credeţi că v-aţi gândi la doctor sau la copilul dv.?
Să fim serioşi!
Binenţeles că ne gândim la cei care fac parte integrantă din sufletul nostru, nicidecum la străinii care ne înconjoară… Asta am vrut să spun.
Nimic mai mult.
PUNCT = FARA ALTE COMENTARII
Orice faci de 12.000 de ori (cifra este reala) devine reflex si obisnuinta.
Daca de 12.000 de ori te abti in a crede ca toti ceilalti sunt langa tine pentru a servi nevoilor tale, daca de 12.000 de ori te vei gandi si la altii, incercand sa te pui in pielea lor…
Nu vei intreba de ce doctorul fuge dupa operatie. Te vei gandi ca este om si are si el probleme.
Trebuie sa ne educam inima, asa cum ne educam si mintea.
O zi minunata!
NAMASTE !!!!!!!!!
O PILDA DEMNA DE URMAT ! Multumesc Razvan . Dar oare de ce , deseori e foarte greu (cum se intreaba Lilica ) sa O APLICAM in relatiile cu ceilalti ? Marin Preda ne SPUNEA :” CINEVA care sta pe DINAFARA nu poate sa judece CE E PE DINAUNTRU „….. Recitind articolul „am intalnit ” ATITUDINILE „a doua FIINTE care purtau cate O DURERE IN INIMIA . Oare ce le-a DIFERENTIAT…. REACTIA LA DURERE ? Nu cumva RESPONSABILITATEA FAPTELOR SALE , RESPECTUL PENTRU OAMENI SI MUNCA SA , BUNUL SIMT ,CREDINTA in DIVINITATE si IUBIREA NECONDITIONATA l-au determinat pe OMUL -doctor sa se comporte asa ? Oare AROGANTA , TRUFIA , CAUTAREA UNUI RESPONSABIL pentru INGRIJORAREA SA ,DISPRETUL , SINELE FALS (EGO -SUPERDEZVOLTAT ) ,ATASAMENTUL ,FRICILE ,LIPSA DE CREDINTA ADEVARATA s.a l-au determinat pe „omul ingrijorat ” sa se comporte asa ?………. TOATE ACESTEA SUNT IN NOI…. CE FACEM CU ELE ? ……ESTE ALEGEREA FIECARUIA .Pace,armonie si bucurie
„Dar oare de ce , deseori e foarte greu (cum se intreaba Lilica ) sa O APLICAM in relatiile cu ceilalti ?”
Pentru ca nu ne-am educat sa facem asta.
Namaste!
…..Dar PUTEM … SA INCEPEM SA O FACEM DIN ACEST MOMENT ….NAMASTE !!!!!!
O INTIMPLARE CU DOI TATI,NORMALA….SI CE SPUNE RORYTA E ADEVARAT… CIND FIUL ORICAREI PERSOANE SE AFLA IN PERICOL DE MOARTE, E GREU SA MENTII CONTROLUL SITUATIEI GINDIND LA DUREREA ALTUIA .SINGURA DORINTA RAMINE SALVAREA CU ORICE CHIP A VIETII FIULUI AFLAT IN PERICOL….ASA E FACUTA LUMEA SI CA LUMEA SUNTEM NOI….NAMASTE BATRINE DAN!
Mi-au venit in minte DOUA INTREBARI …..Oare DE CE TATAL CERESC NU A VRUT ” SALVAREA CU ORICE CHIP A VIETII FIULUI ( IISUS ) AFLAT IN PERICOL” ….DE MOARTE ? CE S-AR FI INTAMPLAT cu fiul operat, daca in timpul operatiei , OMUL doctor ar fi fost „innecat ” de FURIE sau I-AR FI „PLECAT GANDURILE” LA FIUL LUI , IN CARE INIMA NU MAI BATEA ?……..Este o vorba : ” SA FII in lume …dar SA NU FII din ea ! ” Oare ce-o vrea sa spuna VORBA ASTA ? NAMASTE.
Batrane, cu tot respectul, dar comparatia cu Dumnezeu Tatal si Iisus, n-are nici o treaba in discutia asta! „De ce nu a vrut Dumnezeu Tatal sa-l salveze pe Fiul Sau, Iisus, aflat in pericol???” Hmmm… Scuze, dar eu personal, n-am inteles sensul intrebarii. Sau era retorica si nu m-am prins eu?
…Oare „nu are nici o treaba ” faptul ca este vorba de TATA si FIU …in ambele situatii prezentate in comentariul de mai sus…..Oare chiar nu au vreo LEGATURA una cu alta? Oare are vreo importanta sensul intrebarii (eu personal nu i-am dat vreun sens ) ?….Consider cu acelasi respect pe care ti-l port…… ca IMPORTANTA ESTE CAUTAREA UNUI RASPUNS , indiferent care ar fi acela ……Un contemporan de-al nostru , Ioan Guri Pascu are o „vorba” pe care am indragit-o : „ADEVARUL este un PUZZLE care cuprinde ADEVARURILE FIECARUIA „….Pace ,armonie si bucurie
Eu propun sa nu mai exageram si sa nu mai gasim simboluri filozofice sau religioase fortate acolo unde nu e cazul. „Sa dam Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu.” Pace si intelepciune
Referitor la intrebarea ta,dupa mine VORBA ASTA spune…sa iesim din turma.Nevoia inradacinata a omenirii de a te sti incadrat in niste sabloane,face pe oameni sa pedepseasca orice iesire din ele.Cand descoperi ca schimbarea proprie te duce spre o alta perspectiva de a privi VIATA,cand observi „cu ochii tai” ca incapatanarea de a ramane „in rand cu lumea” pentru ca asa vor ceilalti,nu-ti mai este comoda,iti vezi de propria „cucerire”.Esti aici pe Pamant,inconjurat de lume,dar,din punctul tau propriu de vedere,ai iesit din mentalitatea de a te privi prin ochii altora.Nu poate fi nimic mai de pret,decat propriile simtiri pe care nu-i nevoie (si nici n-ar fi intelese, decat de alti traitori) sa le explici,ci procedezi asa cum iti dicteaza propria constiinta descatusata .Efectiv accesezi o „alta lume”,straina majoritatii,dar care este a …compasiunii (e ceea ce se intelege prin :”Eu nu sunt din lumea aceasta”).Numai asa poti atinge si apoi trai…indefinibilul (care nu poate fi definit,dar e destinat TRAIRII).Te imbratisez.!
….O FI INTAMPLARE , O FI SINCRONICITATE , O FI GANDIREA DE „DELFIN (I) ” (dar sigur , nu de „sticla (e) „) , O FI …. CE-O FI , insa si SIMTIREA MEA ESTE ACEEASI CU A TA . O FI BINE , O FI MAI PUTIN BINE …ASTA ESTE …..OM LUA PUNCE IN SUS ….OM LUA PUNCTE IN JOS ….TOT AIA E !!! -Cum zice cantecul formatiei HARA , pe care il recomand spre ascultare TUTUROR .NAMASTE !!!!!
Mulţumesc. Cel puţin eu recunosc, nu ca alţii care o fac pe „oamenii buni” şi se ascund sub cuvinte false. „Eu nu aş face aşa ceva, eu nu aş gândi astfel etc.”
Intradevar este greu sa te detasezi atunci cand este vorba de propriul tau copil… Imi este greu sa ma pun intr-o situatie asemanatoare si sa fiu obiectiva… In fata problemelor proprii toate celelalte palesc… Cati dintre noi putem, cu adevarat, sa actionam asa cum ar trebui in asemenea momente? Teoretic, stam bine la acest capitol… dar cand este vorba de practica… Eu, cel putin, am trait momente in care nu am facut ceea ce ar fi trebuit sa fac…
Fie ca actiunile voastre sa fie intotdeauna corecte!
Din pacate marea majoritate a oamenilor trec nepasatori pe linga genul acesta de articole ca si pe linga necazurile semenilor .Nimic in viata nu este usor .
Tocmai in momentele dificile ne putem da seama cine suntem. Poate ca ni s-a dat aceasta oportunitate sa invatam, sa spunem mai departe si cei din jurul noastru, chiar generatia urmatoare va gandi altfel, nu cu dualitate.. Noi inca tot invatam, stiu pe pielea mea ca e greu sa ma gandesc cu inima atunci cand trec printr-o trauma, dar acuma stiu ca este mai eficient. Nu ajuta la nimeni sa fiu nemultumita, speriata, sa am reprosuri. Da, acuma invat, am cerut ajutor si parca mi se tot trimite material din care sa tot invat. Multumesc!
As dori sa citez diferite fragmente dintr-un articol postat tot pe FileDeLumina la mijlocul anului trecut, pe care le consider relevante pentru azi :
„Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd…”
„Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci / Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel…”
„Dacă înduri […] truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,…”
„Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui / Să te slujească încă peste puterea lor…”
„Mereu,Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor / Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!”
Deci da, este bineinteles Daca de Rudyard Kipling.
Si da, ii dau dreptate Rorytei. Cine are puterea si limpezimea mintii astfel incat cand inima ii este sfasiata sa-si poata prioritiza gandurile si actiunile? Cine face asta ori e sfant (si nu cred ca e cazul niciunuia dintre noi) ori un robot (dar atunci nu mai are inima, deci nici nu are ce sa fie sfasaiat in el).
…SCUZE…insa DEX-ul online „spune ” : ” (Rar ; despre oameni) Care duce o viata curata si cucernica , care este considerat ca posedand harul divin, desavarsit, perfect ,infailibil,grozav,strasnic, teribil ,zdravan perfect ” samd ………Nu comentez in vreun fel parerea ta ,dar m-am intrebat : Oare CE sau CINE NE IMPIEDICA sa REUSIM sa INLATURAM CONDITIONARILE (exemplu -Daca ) DIN MINTEA NOASTRA ….NU TOT MINTEA NOASTRA ? POATE CA DA …. .Pace armonie si bucurie
Eu as interpreta acest Daca mai degraba ca niste trepte spre „implinire” decat ca niste obstacole. Fa urmatorul exercitiu: inlocuieste cuvantul „daca” cu „atunci cand…” si vei obtine cele mai frumoase TREPTE DE EVOLUTIE (uite ca am ajuns si eu sa scriu ca tine, cu majuscule). O scara a desavarsirii. Eu cred ca aceste „daca” nu sunt conditionari care ne opresc, ci trambuline succesive spre INFLORIRE! Pace si armonie.
…..Nu e gluma ,TARE MULT MI-A PLACUT GRAMATICA . In clasele 5-8 am avut un profesor care m-a facut sa IUBESC GRAMATICA si caruia ii port in suflet RECUNOSTINTA. Ori cum „o dam ” , DACA este ori O CONTITIONARE ori O OPTIUNE …n-am ce-i face , ALEGEREA E TOT LA NOI ESTE ….N-as vrea sa te tulbur cu OSHO (referitor la comentariul cu Cezarul…) insa , ca DELFIN imi plac cele 10 PORUNCI ale lui : ” Prima zice asa : „SA NU ASCULTI ORBESTE , PORUNCA CUIVA ….decat daca CORESPUNDE si DORINTELOR TALE INTERIOARE „…. Nu ma deranjeaza ca scrii si cu MAJUSCULE …poate e un SEMN….Acum ma opresc SI NU PENTRU CA AS VREA SA AM ULTIMUL CUVANT ….ci pentru ca ASA CONSIDER SA PROCEDEZ IN ACEST MOMENT. NAMASTE ! (daca am „comis-o” cu OSHO , am „comis-o” si cu NAMASTE )
Ai mare dreptate, Batrane, referitor la „daca”. Este o conditionare. Dar noi avem puterea sa schimbam asta cand citim, avem aceasta optiune. Sa o folosim!
Pace si lumina 
Versurile citate de tine sunt o descriere a compasiunii.Asta a manifestat doctorul din pilda de fata.Cum adica noi nu putem fi in stare de compasiune ?De ce sfintii ar fi in stare de asa ceva si un alt om nu?Sfantul este tot OM (e adevarat ca pana sa devina sfant-si asta a facut-o prin compasiune-era un om limitat ca majoritatea de pe pamant).Oricine este menit sa devina „sfantul” la care te referi („Veti face toti ce fac eu,ba mai mult decat atat”).De ce ti se pare ca cel compasional…nu are inima,sau actioneaza ca un robot.Aici vad o confuzie intre emotia data de atasament,posesivitate (copilul MEU),limitarea la „cei din familie” si SENTIMENTELE INIMII.A fi sfasiat de emotii face din om un terorizat,un autoterorizat.Suprema dovada de iubire este ACCEPTAREA,care impreuna cu INTELEGEREA launtrica formeaza COMPASIUNEA (atributul principal al…sfantului)Si despre sfinti exista o intelegere confuza in randul oamenilor,datorita legendelor create in jurul lor care au prezentat faptele…dupa chipul si asemanarea naratorului….!Este adevarat ca un om compasional PARE mai rece,mai insensibil,mai distant dar ,de fapt el este ECHILIBRAT si privitorul,daca nu vede teatru in manifestarea altcuiva,asa il catalogheaza.Si aceasta catalogare este ACCEPTATA,iar actiuneile lui vor fi mereu „la obiect” si infinit mai eficiente.
Perfect de acord cu tine, Lucica. In teorie da, asa e. Eu doar spuneam ca nu stam prea bine la practica. Eu acum, cand scriu, stau comod pe un scaun tapitat si moale, tu poate stai acasa pe canapea. Foarte bine. Dar noi „facem filizofie cu burta plina”! Tatal disperat, de pe holul spitalului, nu-si permite sa desface firul in patru si sa filozofeze. El are o reactie perfect umana, asa cum ar avea marea majoritate dintre noi, cand isi vede copilul pe patul de moarte. Il inteleg. De aici cam toti am putea sa-i dam niste sfaturi cu ce ar trebui sa faca si cum sa se comporte. Dar nici unul nu vrea sa fie in locul lui. Pace si liniste.
Uitandu-ma la numele site-ului „File de Lumina”,inteleg ca aceste texte,pilde,cat si comentariile sunt pentru a provoca un „aha!” in fiecare participant,atunci cand intelepciunea celor impartasite il atinge.Nu e vorba de a da sfaturi,ci de a puncta o tara pe care o purtam cu noi si de care,de multe ori,nici nu ne dam seama.Schimbarea de constiinta la care suntem martori si care vizeaza eradicarea suferintei din lume prin implantarea ECHILIBRULUI in fiecare alege,este ceea ce ma preocupa.Exemplele sunt aspecte de-ale noastre ,care,oricat ar pare de necrezut,noi ni le reamintim (prin personajele respective) pentru a le integra si transmuta .Astfel ne realizam ECHILIBRUL de care a dus atata lipsa omenirea,insa acest deziderat nu poate fi atins decat PERSONAL,IN PROPRIA FIINTA.Cu orice ocazie (pilda) privesc spre mine si trec inca o data cu „privire” asupra „peisajului” interior pentru a vedea …chiar si de ce sunt martora acestor …scene,stiind ca nimic nu e intamplator si ca Sufletul meu n-a pus in fata lor pentru a deschide mai mult „ochii”.Lucrarea mea este intre mine si MINE.
Impresionant;m-a facut sa plang;da,toti ,sau majoritatea,obisnuim sa ridicam piatra inainte de a gandi.Este rautate,dar poate si un instinct de conservare,sau de aparare.Sau egoism,Dumnezeu stie cum suntem „asezati”.
Exceptionala poveste;te simti tras de maneca,si obligat sa numeri macar pana la 10 inainte de a deschide gura , de a te manifesta cand esti suparat, sau cand te consideri nedreptatit.
O zi buna,zi de zi.
Sa numeri pana la 10….Multumesc!
Este foarte greu sa te pui in situatia tatalui, pentru domnul doctor toata stima, asa ar trebui sa procedam cu totii. Doamne ajuta.
Of Doamne,de cate ori nu m-am repezit sa-i etichetez pe altii,sa-i judec pripit conform firii mele de sagetator.Si de tot atatea ori am regetat,vazand apoi ca lucrurile nu stateau chiar asa cum erau in aparenta.Remuscarile ma copleseau apoi ,dar de multe ori era prea tarziu,caci raul era deja facut .Iar cum bine stiti un cuvant raneste mai rau decat taisul sabiei.
da, asa este ; intotdeauna sau aproape intotdeauna ,necazul nostru il punem pe primul plan , fara sa tinem cont de ceilalti ! Doamne ajuta-ne sa auzim ,si sa vedem si problemele celor din jur ! Multumim Razvan !
Cuvintele nu isi mai au rostul !
Da adevarat eu am patit-o acum 8 ani cand am lasat copilui meu acasa cu febra bineinteles in seama unei bone si am plecat la cabinet deoarece am fost chemata urgent cand m-am intors puiul meu l-am gasit la urgenta in perfuzii am regretat mult pe vremea aceeia acum inteleg altfel frumos mesaj si un doctor echilibrat.