Povestea stâncii
Un om dormea în coliba lui, când dintr-o dată, ăntr-o noapte, camera s-a umplut de Lumină și I-a apărut Dumnezeu.
Domnul i-a cerut să facă o muncă pentru el și i-a arătat o stâncă mare din fața colibei. I-a explicat că va trebui să împingă piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a și făcut. Mulți ani a muncit din greu, de la rasăritul la apusul soarelui, împingea din toate puterile, cu umerii proptiți pe suprafața masivă și rece a stâncii de neclinitit.
În fiecare noapte bărbatul se întorcea trist și istovit în coliba lui, simțind că întreaga zi a irosit-o degeaba.
Tocmai când bărbatul era mai descurajat, “adversarul” (Satana) a decis să-și facă apariția în gândurile plicitisite ale acestuia :
– De atâta timp împingi piatra și ea nici nu s-a clintit.
Așa încât omul a rămas cu impresia că sarcina lui este imposibil de realizat și că toată munca lui va fi un eșec. Aceste idei l-au deprimat si descurajat pe barbat.
“Adversarul” i-a spus:
– De ce te distrugi singur pentru asta? Petrece-ți timpul făcând doar un efort minim și te vei simți mai bine. Bărbatul ostenit tocmai așa își propusese să facă, dar înainte de asta a decis să se roage și să-și spună păsul lui Domnului.
– Doamne, a spus, am muncit mult și greu pentru Tine, adunându-mi toate puterile să fac ce mi-ai cerut. Acuma, după atâta timp, nu am reușit să mișc piatra nici cu jumătate de milimetru. Cu ce am greșit? De ce am eșuat?
Domnul i-a răspuns înțelegător:
– Prietene, când ți-am cerut să-mi slujești și tu ai acceptat, ți-am spus că sarcina ta era să împingi cu toate puterile în stâncă, ceea ce ai și făcut. Niciodată nu am spus că aștept ca tu să o miști. Sarcina ta era doar să împingi. Și acum vii la Mine obosit spunând că ai eșuat. Dar chiar asta e realitatea ? Privește la tine… Brațele îți sunt puternice și musculoase, spatele e vânjos și bronzat, mâinile îți sunt bătătorite de atâta apăsare, picioarele ți-au devenit solide și puternice. Te-ai dezvoltat mult și capacitățile tale sunt peste ce te-ai fi putut aștepta să ai.
Adevărat, nu ai mișcat stânca. Dar vocația ta a fost să mă asculți și să împingi, ca să-ți pui la încercare credința și încrederea în înțelepciunea Mea. Ceea ce ai și făcut. Acum Eu, prietene, voi muta stânca. Câteodată, când auzim cuvântul lui Dumnezeu, avem tendința să ne folosim gândirea pentru a descifra ce vrea El, când, de obicei, El nu ne cere decât simplă ascultare și încredere în El. Cu toate că noi credem că prin credință mutăm munții, de fapt tot Dumnezeu este cel care îi mută din loc.
“Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.”
de Arsenie Boca
Comentarii (10)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Multumesc pt. aceasta poveste, am incercat sa aduc in viata mea si mi-am dat seama ca se potriveste si aici. Cand aveam mare nevoie de putere, mi-a dat Dumnezeu si in loc sa ma vait, am multumit ca am reusit!
Ce poate fi mai minunat, cand vii de la sfanta Biserica sa gasesti o completare de la File de lumina. Multumesc Domnului ca v-am descoperit.
Doamne ajuta!
Si eu citesc cu placere si cu interes cele scrise aici. Desi stiu ca in planul mantuirii sufletului meu nu conteaza vreau sa va spun ca satul meu natal se afla la 5-6 km de satul de bastina a Sf. Arsenie Boca.
Cred ca trebuie sa traim permanent in lumina pentru a simti indemnurile lui Dumnezeu si pentru a-i da ascultare. Pace si iubire!- caci fara acestea nu vom putea transcende.
Ei da, cand parintele Arsenie Boca adica cel supranumit sfantul Ardealului iti spune o povestioara, aceea chiar merita ascultata si are intelesuri pe multe nivele cum este de fapt si aceasta povestioara.
Super povestioara! Si cu talc. Satana mereu incearca sa ne faca sa gandim altceva decat vrea Dumnezeu de la noi. Si de multe ori ne lasam descurajati de aceste ganduri. Totusi atunci cand ramanem langa Domnul, tot ce facem duce la bun sfarsit.
Ma inclin cu SMERENIE , RECUNOSTiNTA si APRECIERE in fata SPIRITULUI , INGERULUI CU CHIP DE OM – Parintele Arsenie Boca. Multumesc Razvan pentru aceasta FILA de LUMINA si pentru imaginea foarte sugestiva prezentata. Oare unul din MESAJELE DIVINITATII , nu este si Acela ca ‘adversarul” ( pe care va rog sa-mi permiteti sa-l denumesc si GANDIRE NEGATIVA sau NEFERICIRE ) „prinde puteri ” si ne influenteaza atunci cand „uitam ‘ sau ignoram DIVINITATEA , atunci cand ‘suntem tristi ,istoviti , nemultumiti,cand avem tot mai multe dorinte si asteptari carora le dam termene samd ? . Oare alt MESAJ AL DIVINITATII nu este si acela ca „ANTRENAMENTUL ZILNIC ‘ de A FII TU INSUTI si A-TI RESPECTA DIVINITATEA DIN TINE …..ZILNIC , CEAS DE CEAS si CLIPA DE CLIPA , ITI ADUCE MINUNI In CALEA SPRE LUMINA ? Oare ‘desfacerea firului in patru” , cautand continuu explicatii la ORICE , ne diminueaza puterille de A PASI CU CREDINTA mai DEPARTE , indiferent ce „STANCI ” ne apar in cale ? . Consider ca da . Pace ,armonie si bucurie
Esenta credintei! Superba poveste care ingemaneaza tot ce trebuie sa stim despre credinta si Dumnezeu. Restul sunt doar „discutii”.
Crede si vei deveni un supra-om! Trage singur concluziile, cu mintea ta limitata, si vei ramane vesnic la acelasi statut limitat.
Cand vei deveni supra-om, vei descoperi ca nu mai vrei sa muti muntii din loc. Muntii stau foarte bine acolo unde sunt, doar ca tu intre timp ai evoluat enorm. Dumnezeu vrea ca noi sa evoluam, nu sa miscam muntii. Doar noi, cu mintea noastra limitata, credem ca asta vrea Dumnezeu.
Inchei, citand un sfant parinte: „Nimic nu e mai inalt decat un om cu Dumnezeu si nimic mai jos decat un om fara Dumnezeu”.
doamne iti multumesc si pentru acest semn!