La poartă
– Gheorghe! Gheorghiță! Ghiță!, strig eu cu fața spre poarta vecină.
– Da Ioane, ce strigi așa? Care-i necazul?
– Ai văzut ce am în poartă? Cine a făcut asta?
– He, he, mustăci Gheorghe cu o privire șugubeață, e tare nu?
– Toată ulița e plină de rahat! La mine în poartă, la tine, la Fane… și la toți. Cum e posibil? Cine a făcut asta?
– Vezi tu Ioane, eu am studiat problema dimineață, când tu dormeai. Știi că eu mă scol devreme, nu ca tine, de mă apucă prânzul în pat?
– Ce prânz visezi la opt dimineața?
– Vecine, eu muncesc deja de trei ore, când tu abia faci ochișori.
– Muncește, ce nu te las eu? Ți-e necaz ca unii se mai bucură de viață?
– Ha, ha, o dorm pe toată!
– Lasă asta, cum au ajuns munții de rahat în porțile noastre?
– După cum spuneam, înainte să mă întrerupi tu, își reluă Ghiță ideea… chiar așa… de ce mă întrerupi mereu?
– Ghiță! Mă scoți din minți! Spune, că nu te mai întrerup!
– Așa deci… era o dimineață frumoasă, soarele răsărise mititel… era… azi dimineață… eu eram treaz… și tu dormeai…
– Ghițăăă!!! Te omor!, strig eu, pierzându-mi cumpătul și sar gardul.
Ghiță fuge, râzând spre șopron. Alerg cât pot de repede să-l prind pe al meu vecin. Zici că e iepure, nu se lasă, dar se împiedică și cade. Eu sar pe el și-l strâng de gât.
– Nu mai râde Ghiță! Cine a lasat rahatul?
– Nu știu!!!, spune el printre lacrimile de râs.
– Nu știi?, zic eu și îi dau drumul. Cum așa?
– …pe vremea cand eu eram treaz și tu încă dormeai …
– … da…, mormăi eu, uitându-mă la cer.
– … rahatul era deja în poartă. N-am văzut cine l-a adus.
– Cuuum???
– Dar, dimineata am studiat problema…
– Și?
– A fost o basculantă!
– O basculantă, cu rahat?
– Da!
– De unde știi? De unde a venit? A cui este?
– …păi… bănuiesc… și am văzut urme de roți… ce să spun… mai mult nu știu.
– Bine Gheorghe, acum ce ne facem, cu atât de mult rahat în poartă.
– Fiecare cu rahatul lui Ioane! Am vorbit și cu ceilalți și fiecare face ce vrea.
– Eu ziceam să ne strângem cu toții și să curățăm strada, spun eu privindu-l în ochi.
– N-ai cu cine, cu Fane?… cu băiatul morăriței?… cu bețivul din capăt?
– Ce, ei nu vor?
– Nu, niciunul nu se mișcă din casă.
– Atunci, Ghiță, asta este, mă duc să fac curat.
– Ce Ioane? Ai înebunit? O să cari singur tot muntele de rahat de la poartă?
– Da! Fiecare pe al lui, nu ai spus așa?
– Ba da, spune Gheorghe și se dă din calea mea.
Mi-am luat lopata și roaba din șopron și m-am apucat de treabă. Munca era grea, muntele de rahat era mare și, nu știu de ce, nu prea aveam spor. Încărcam în roabă și duceam totul la răsadurile din spatele casei.
Am făcut nenumărate drumuri până a început să se vadă cât de cât că muntele din poartă s-a micșorat.
M-am uitat și la ceilalți vecini ai mei. Nimeni nu făcea nimic. Nici măcar Gheorghe, prietenul și vecinul meu.
Pe la amiază, Fane, Dorel și cu Gică au trecut ușurel pe lângă rahatul ce le stătea la fiecare în poartă și-au dat mâna și au venit spre mine.
– Ce faci Ioane? Vii la crâșmă?, spuse Fane, zambind pe sub mustața-i deasă.
– Nu, că am treabă, nu se vede? Voi când curățați?
– Îl așteptăm pe cel de a pus mizeria să vină să o ridice, se bagă și Dorel în vorbă.
– Păi… știți cine e?
– Nu, dar o să vină el!
– Și dacă nu mai vine?
– Lasă, Ioane… tu muncește, că oricum, nu cred că te primesc la crâșmă cu rahatul pe tine.
Fac un sem a lehamite și plec cu roaba sa o descarc. În spatele meu aud hohote de râs. „Prostul ăsta curăță singur”, „Avea rahat și pe față, chiar și în păr.” Și alte hohote de râs se aud, pe dumul spre crâșmă.
Nu-i bag în seamă și continui să muncesc.
– Pss… Pss! Ioane!, aud după o vreme.
Mă întorc și-l văd pe Gică, cum îmi face semn să mă apropii de gard.
– Ce e Gică? De ce te ascunzi?
– Au plecat?
– Cine?
– Știi tu… Fane și cu ceilalți… la crâșmă…
– Da!
– Bine, mă apuc și eu să curăț rahatul de la mine de la poartă, zice Ghiță misterios.
– De ce te ascunzi?
– Nu vreau să râdă tot satul de mine. Ție nu-ți pasă, mie da, spune el dintr-o răsuflare.
Prin urmare, eu am curățat în fața porții mele. Am muncit trei zile încheiate. În a patra am stropit cu furtunul ca să se ducă orice urmă.
Săracul Ghiță, îl vedeam cum se ascunde, cum se furișează, uneori cu găleata în mână. Pentru el a fost cumplit de greu, dar după două săptămâni era curat și la el în față. În rest… nicio mișcare. Casele noastre, a mea și a lui Ghiță erau mai depărtate de celelalte, erau mai sus pe deal. După vreo două luni, a vrenit căldura, mirosul devenea insuportabil, atunci când coborai în vale. La mine și la Gică nu se simțea deloc, dar la Fane și la restul străzii era cumplit. Dorel a luat o lopată și a început să arunce din rahatul lui la vecini. Fane s-a enervat și l-a aruncat înapoi. S-au luat la ceartă, la bătaie. Întâi ei, apoi nevestele și rudele. Toată strada se dușmănea. Toți se urau între ei.
Se urmăreau nopțile, stăteau treji ca vecinul să nu ia din rahatul lui și să le arunce lor în poartă, pe muntele lor. Dar nimeni nu făcea nimic. Timpul a trecut, au uitat de mine și de Ghiță. Sfada lor i-a orbit, le-a luat mințile. Nimic altceva nu mai avea importanță. La mine și la Ghiță mii de flori răsăriseră în curțile noastre, un parfum divin ne înconjura, aveam cele mai mari și mai frumoase legume din 10 sate. Rahatul din poartă se dovedise cel mai bun îngrășământ. Am vândut din ele la piață și am câștigat mulți bani.
Într-o seară călduroasă, m-am așezat cu Ghiță în față, la crâșmă, la o bere. Numai noi ne mai bucuram câteodată de o bere rece în arșița verii. Restul aveau treabă să-și ducă ura mai departe, să se certe, să se înjure, să se bată.
– Vezi tu Ghiță, așa este în viață.
– Cum e Ioane?
– Necazurile vin la tine în poartă. Ce faci cu ele? Te duci, le iei și le pui în grădina sufletului tău. Le accepți și le folosești ca îngrășăminte pentru florile bucuriei și pentru realizările tale viitoare. Necazul nu-l ignori, îl folosești. Așa vei obține o recoltă bogată în inima ta. O recoltă de lucruri minunate ce ți se vor aduna la picioare. Tu, spre exemplu, te-ai ferit, te-ai ascuns, când ai lucrat cu necazurile tale. Ce ai rezolvat? Te-ai chinuit două săptămâni pentru un lucru pe care îl puteai face în trei zile. Acum îți vine să râzi. Toți au uitat. Au problemele lor mai mari pe cap.
– Și ei, Ioane? Cu ei cum rămâne?
– Ei și-au lăsat problemele în poartă. Acum i-au copleșit. Nu au făcut nimic. Au râs de noi, atunci. Acum se ceartă și se bat între ei. Își aruncă unul altuia problemele. În curând nu vor mai putea respira. Mirosul a devenit prea greu pentru toți, mai ales pe căldura asta. Apoi, dacă nu fac nimic, vor veni bolile peste ei. De fapt, nici nu mai pot face nimic. Ura a devenit atât de mare, încât problema de la care a pornit, nici nu mai are importanță. Odată cu bolile, vor pleca, vor trebui să plece. Se vor muta și o vor lua de la început. Dacă lași necazul să te cuprindă, dacă nu-i dai acceptarea ta, dacă nu-l pui în casa sufletului tău ca hrană pentru viitor, dacă îl lași să-ți stea mereu în poartă și te uiți la el mereu, atunci îți macină întreaga viață și te dărâmă, te doboară. Vei ajunge o ruină, în pragul disperării.
Necazul, îl iei și îl accepți, ți-a fost dat ca promisiune pentru bucuria din viitor. Privește-l cu drag și nu uita să-ți hrănești cu el semințele fericirii. Acestea au nevoie de el pentru a crește mari și viguroase.
Autor text: Răzvan
De același autor: Trepte spre Cer
Comentarii (56)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Da. O pilda foarte adevarata. Toata lumea are necazurile si grijile sale si trebuie sa traim cu ele, dar nu avem voie sa ne gandim mereu la ele. Mai bine zis, trebuie sa ne resemnam si sa le depozitam undeva deoparte, dar sa trecem mai departe cu gandul la lucruri frumoase, care sa ne bucure sufletul. E bine sa ne gandim ca dupa necaz vine si bucurie, dupa rau si bine, dupa suparare si fericire.Dar uneori este destul de greu. Trebuie sa ne antrenam mereu mintea ca sa gandeasca la Fericire ca sa vina Fericirea, sa gandeasca la Bucurie, ca sa vina Bucuria, sa gandeasca la Bina, ca sa vina Binele. Insa trebuie perseverenta, multa rabdare. Eu, chiar trec printr-un asemena moment acum si ma lupt sa se termine odata si sa vina si Fericirea, Bucuria si Binele in viata mea si in Sufletul meu. Sa-mi gasesc Pacea si Linistea. Sa-mi gasesc un nou loc de munca, pentru ca asta este necazul meu acum. Dar va fi bine, asa simt eu. Pace si Iubire Tuturor.
Da, totul se desfasoara, asa cum trebuie sa se desfasoare. Trebuie sa privim cu incredere atat necazul cat si bucuria.
O zi minunata!
Bravo pentru text Razvan. Sa-ti dea Dumnezeu sanatate si bucurii !
De multe ori am ocazia sa inteleg ce a spus OSHO intr-o carte :”danseaza cu ce- sau cine-ti vine la usa” nu judeca daca e bine sau rau, foloseste pt. a-ti fi bine. Multumesc , mi-a placut povestea chiar daca a fost plina de „rahat”, fara de care nu am fi inteles in ce ne bagam cate-odata.
Are dreptate! Primeste totul cu inima deschisa.
O zi minunata!
multumesc mult!
Eu va multumesc pentru ca ne cititi si ne sunteti aproape.
O zi minunata!
Multumesc,…ditr-un suflet care si-a ”primit lectia”.
Eu va multumesc pentru bucuria de a ne fi aproape.
O zi minunata!
Multumesc mult.
Noi va multumim ca ne sunteti aproape.
O zi minunata!
Necazurile sunt ingrasaminte pentru semintele fericirii ????
Da, sau daca preferati putem folosi o alta formulare:
In fiecare necaz se afla samanta fericirii viitoare.
sau:
Fiecare necaz este o promisiune pentru timpuri mai bune.
Acesta este si motivul pentru care trebuie sa ne deschidem inima si sa primim cu iubire atat cele bune cat si cele rele. Cand le acceptam cu dragoste, semintele fericirii vor incolti.
O povestire cu talcuri , tare minunata . MULTUMESC DIN SUFLET ! Consider ca unul din talcurile acestei povestioare este prezentarea TREPTELOR MATURITATII pe care se afla membrii unei comunitati . Ion a dat dovada de MATURITATE . Ghita , mai cu sfiala mai cu retineri se straduie sa se maturizeze . Ceilalti….nu se obosesc sa se MATURIZEZE , deoarece considera ca MATURITATEA le „dauneaza grav sanatatii” MINTII, SUFLETULUI si TRUPULUI ” preferand ” letargia ” NEIMPLICARII , asteptand ca ALTII sa le rezolve problemele aparute in VIATA LOR ,dand vina intotdeauna pe ALTII pentru neimplinirile lor si adaugand astfel ani dupa ani pe umeri ….si atat . A TE MATURIZARA , inseamna printre altele, sa CONSTIENTIZEZI toate experientele pe care VIATA TI LE PUNE IN CALE si SA-TI ASUMI RESPONSABILITATEA GANDURILOR si FAPTELOR TALE. Pace ,acceptare si bucurie
Intr-adevar, acesta este si motivul pentru care am facut personajele sa reactioneze diferit. Initial, erau 5 raspunsuri diferite, le-am redus la trei: Ion, Ghita si restul. Povestea devenea prea lunga. Astept cu interes si analiza celuilalt aspect, al nenorocirii ce se transforma intr-o comoara.
Namaste!
Azi , in comentariul meu la Povestea magarului batran ,pe care o indragesc de mai multi ani si care a reusit sa ma sprijine tare mult , in momentele de dupa O LECTIE DE VIATA pe care initial am considerat-o o nenorocire , consider ca mi-am exprimat parerea in legatura cu transformarea unei nenorociri intr-o comoara . In rezumat consider ca „pasii” pot fi acestia : In cazul cand nu poti schimba o situatie e bine SA O ACCEPTI si SA IERTI PE CEL CE A PRODUS-O , Apoi SA-TI ASCULTI INIMA si CU INCREDERE IN DIVINITATEA DIN TINE SA -TI ASUMI RESPONSABILITATEA GANDURILOR SI FAPTELOR TATE ,CAUTAND SOLUTII DE REZOLVARE A SITUATIEI. COMOARA ESTE FORMATA DIN : Pace interioara, Liniste , Bucurie, A trai in PREZENT, Iubire pentru tine si pentru ceiilati , Compasiune, Prosperitate si altele sau intr-un cuvant ARMONIE INTRE SUFLET (INIMA), MINTE SI TRUP care inseamna FERICIRE . Simt ca ne vom intalni in curand cand voi veni pentru Trepte spre Cer. Cu mult DRAG -NAMASTE !.
Aici este vorba despre intelepciune (mostenita sau dobandita )este simplu sa privesti efectul fara a cauta si analiza CAUZA,numai asa poti accepta si transforma NECAZUL in seminte de fericire.Pace si lumina tuturor.
Si acesasta e o cale. Trebuie sa primim cu bucurie tot ce ne aduce viata.
O zi minunata!
.Multumim, Razvan pt aceasta poveste cu talc.Cred ca daca n-am avea si necazuri nu am putea sa traim cu intensitate bucuriile vietii…Interesanta analiza Batranului Dan…
Intr-adevar, in Trepte spre Cer este o nuvela destul de consistenta pe aceasta tema. Cand vei citi cartea, vei vedea cat de evident este acest aspect.
O zi minunata!
SUPERBA LECTIE .MULTA INTELEPCIUNE …cam ca si ”FLORI DE MUCIGAI ” ALE LUI Arghezi SAU fleurs de mal ale lui BAUDELAIRE .Sunt incantata in fiecare zi sa citesc tot ce ne oferi cu generozitate din gradina sufletului tau .
Multumesc!
Comparatia este cam… prea mult. Ei fac parte din personalitatile culturale ale umanitatii.
Sunt onorat.
O zi minunata!
Multumesc Razvan. O povestioara scrisa cu talent si intelepciune, dealtfel la fel ca si cele din” Trepte spre lumina”. Cu fiecare suparare sau bucurie capatam cate o experienta. Trebuie sa ne bucuram si de cele bune si de cele rele. Sa ne bucuram de ce ne ofera viata, chiar daca nu este intocmai cu viselesau asteptarile noastre.
Aveti dreptate, va multumesc! Sunteti o persoana deosebita, cu o inima calda.
O zi minunata!
Minunat! O lectie de viata inteleapta,sa accepti,sa-ti asumi responsabilitatea si apoi sa traiesti bucuria de a fi rasplatit pe masura.Multumesc!
Fii binecuvantat in tot ce faci,Razvan!
Va multumesc! Dumneavoastra sa fiti binecuvantata!
O zi minunata!
La multi ani!
M-am hotarat:cumpar cartea!
La multi ani!
Multumesc pentru ca doriti sa achizitionati cartea. V-am trimis un email. Va rog sa raspundeti la acesta.
Sa aveti o zi minunata!
O naratiune interesanta!
Multumesc pentru apreciere. Suntem incantati de atentia cu care ne urmariti!
O seara minunata!
..hahaha…mi-a placut cum l-ati creionat pe Ion:pus pe harta cu Ghita care are tipologie de ardelean../mie imi sunt simpatici toti romanii,indiferent de regiunea in care s-au nascut// ..Ghita cel harnic!!se scoala cu 3ore inaintea lui Ion ..he he,…Multumesc frumos,pt ceea ce ati scris,m-am amuzat copios, mi-a picat f.bine/stau in pat exact de pe 1ian si tusesc..etc
..Altfel aveti foarte mare dreptate :necazurile trebuie primite cu bucurie pentru ca totdeauna aduc daruri !!
..Eu personal cand am un necaz mai mic sau mai putin mic, obisnuiesc sa multumesc pentru ceea ce mi se intampla si mai ales pentru ca este doar atat si nu ceva mai grav !! si totdeauna imi este mai usor/trec mai usor peste../ Va spun cu toata sinceritate : namaste !
…ooo, scuze :Domnule Razvan, va doresc sa aveti un an plin de bucurii , pace armonie si desigur iubire. Namaste
Cu drag, CGBorontea
Iubire… pace si armonie… cu atatea ganduri deosebite sigur ca toate sunt langa mine. Va sunt recunoscator pentru acest mesaj.
Ma bucur ca am putut sa va alin chiar si pentru cateva momente sufletul.
Mi-ar face mare placere daca mi-ati trimite printr-un email la comenzi(at)filedelumina.ro adresa dvs. si numarul de telefon ca sa va trimit o carte cadou.
Sper ca povestile din aceasta carte sa va lumineze macar un pic zilele si sa va aline suferinta.
Cu adanc respect,
Razvan
Multumesc mult.
Noi va nultumim ca ne sunteti aproape.
Mi-a placut la nebunie articolul. Iti multumesc pentru mesajele frumoase si pline de invatatura. Ceea ce-mi place la tine pe site este ca ai o abordare diferita. Frumos si inca o data multumesc.
Multumesc pentru aprecieri. Ma bucur ca ne apreciati. Speram ca si in continuare sa fim la fel de „diferiti”.
O saptamana minunata!
Minunat mesaj! Multumesc Razvan! Doresc sa cumpar si eu cartea.
Multumesc pentru cuvintele frumoase!
Referitor la carte v-am trimis un email. Va rog sa-mi raspundeti la el.
O saptamana minunata!
Cum ai putea sa pui semintele fericirii viitoare, cand necazul este ca ti-a murit acel om care era sufletul tau pereche? Cum, Razvan???? Ce sa inveti din asta? Cum ar putea vreodata sa rasara din asta o bucurie? Cand stii ca nu mai e sub acelasi cer cu tine, ca nu mai respirati acelasi aer. Cand stii ca singurul om din lumea asta langa care te simteai INTREG … nu mai e in lumea asta. Cand stii ca oricum altul la fel de potrivit pentru tine, decat el, sau si mai potrivit, nu va putea apare, intrucat el era chiar EL. Si sa nu spui ca va apare cineva…. ca nu stii ce iti rezerva viitorul….. Bull shit. Daca spui asta inseamna ca tu insuti nu ti-ai intalnit sufletul pereche, pentru ca atunci cand il gasesti, stii despre ce e vorba. Ce spui de asta, draga Razvan? imi dai si mie un raspuns? in ce fel, mai exact, pot eu folosi acest necaz, pentru a-mi hrani bucuria cat sunt inca aici pe pamant?
Inteleg, te inteleg perfect referitor la sufletul pereche. Eu l-am intalnit si imi dau seama cat este de greu sa traiesti fara el. E trist, este cumplit!
Zi, de zi, ceas de ceas poti numara clipele in care nu e langa tine. E infinitul care te doboara!
Dar… daca a murit, eu te intreb acum:
Pe cine plangi?
Pe el ca a plecat sau pe tine ca ai ramas fara el?
Daca raspunsul la intrebare este ca il plangi pe el, atunci credinta este raspunsul si dorinta ta ca el sa se fi dus intr-o lume mai buna, reprezinta pasul tau catre Dumnezeu.
Daca raspunsul la intrebare este ca te plangi pe tine, atunci te las pe tine sa tragi concluziile.
Fiecare situatie este aparte si nu exista un raspuns universal la toate problemele.
Nu stiu amanuntele, nu stiu ce s-a intamplat, deci raspunsul meu este oarecum general, dar sunt convins ca acest raspuns trebuia sa-l primesti acum.
Fie ca Dumnezeu sa-ti lumineze gandurile si sa-ti aduca pacea in inima!
PS – Astazi m-am concentrat mult timp pana ti-am dat acest raspuns. Sper sa-ti fie de folos.
Razvan, multumesc pentru bunavointa ta. Te asigur ca nu iti poti da seama cat ar fi de greu sa traiesti fara el. Pana nu-l pierzi. Iti doresc sa nu ti se intample vreodata asta. Il plang si pe el, ma plang si pe mine, dar cred ca mai ales, plang acel frumos si de neexprimat sublim numit „NOI”. Cuvantul „groaznic” e doar un palid eufemism fata de cum este sa treci prin asta. Functionez in aceasta lume. Merg la servici; vorbesc cu oamenii; mananc; ma uit la televizor; fac de toate ce le face un om normal. Incerc sa imi joc rolul pentru ca stiu ca sinuciderea este interzisa – dar sufletul meu, din acel moment este in curs de descompunere. Nu pot opri acest lucru si nimeni nu mi-l poate interzice. Deci nu fac si nu voi face altceva toata viata care mi-a mai ramas, decat ca astept sa mor, cu speranta ca Dumnezeu ne va ingadui sa ne regasim. Nu vreau sa intristez pe nimeni – va dau totusi un sfat: luati in considerare permanent, ca oricine, in orice clipa poate muri. Credem ca stim acest lucru, dar NU il stim. Ei bine va spun eu: chiar se poate intampla in realitate. Cu oricine din cunoscutii vostri. Ganditi-va serios la asta.
Mai tarziu… in viata ta va rasari o floare, chiar in mijlocul pustiului tristetii tale. Floarea va fi minunata. O sa vezi.
Nu trebuie sa faci nimic. Doar sa o lasi sa infloreasca.
Asa va fi, pentru ca asa trebuie sa fie.
Eu iti multumesc pentru ca esti langa noi.
Singurul lucru pe care ti-l doresc este sa nu respingi aceasta floare.
azi ,si la o ora destul de tarzie , am citit articolul postat – de exceptie – sa va dea DUMNEZEU multa sanatate bucurie in suflet si putere de munca ! tot ce va doriti sa se implineasca in acest an ,care abia a inceput ! Multumesc ! cata dreptate aveti ! de unde pot si eu sa-mi procur aceasta carte : Trepte spre cer ? inca o data va multumesc !
La multi ani!
Multumesc pentru ca doriti sa achizitionati cartea. V-am trimis un email.
Va rog sa raspundeti la acesta.
Sa aveti o zi minunata!
Asta m-a lasat descoperit. Intr-adevar, ce-as face daca mi-ar tranti cineva rahatul in fata curtii ?! Prea harnic, asa ca Ioan, nu sunt, dar nici sa stau cu el la poarta nu cred ca mi-ar conveni. Asa ca probabil ca mi-as cumpara un bilet pentru un an de zile, via Bahamas, Haway, Caraibe, sau o tara din asta calda. Din cate stiu, rahatul este biodegradabil si plin de azot pe deasupra, asa ca la intoarcere as gasi poarta plina de flori. Glumesc desigur, dar nici sa ma ocup de rahatul altuia nu cred ca este o atitudine sanatoasa. Pur si simplu, nu mi-as prinde urechile. Cea mai grea pedeapsa pentru cineva care arunca cu rahat in ceilalti, este indiferenta. Cea mai mare pedeapsa este sa-l lasi cu el insusi, cu propria rautate, invidie, el insusi este cea mai mare pedeapsa. Cum m-as descurca in felul asta cu aria calomniei ? Sa stiti ca oamenii au memorie selectiva, de fapt Constiinta este selectiva. Nici nu stiti ce repede uita lumea nonsensurile. Daca tu n-ai mintit, n-ai furat, n-ai facut rau nimanui, de ce ti-ai prapadi sufletul pentru niste mizerii fara continut ?!
P.S. Imi pare rau ca vin cu un mesaj in totala opozitie cu mesajul anterior. Sunt cazuri particulare, care trebuie tratate particular. Dar, daca plangem si noi alaturi de prietenul nostru, nu cred ca-l ajutam catusi de putin. Cand pierdeau pe cineva drag, Negrii porneau fanfara, si pe ritm de jazz il conduceau pe ultimul drum tot intr-o veselie. Si pe la noi, pe la Sapanta, este un cimitir, care spune foarte multe despre spiritul oamenilor de aici. Asta o spune cineva, care a vazut moartea cu ochii de nu stiu cate ori. Si ce ?!
Uite sa va spun doar una: am avut un accident mai mult decat grav, tamponare frontala (leziuni din cap pana-n picioare, nici acum nu stiu cum am scapat). Ei, sa va povestesc cum a fost. Prima data s-a rupt filmul, negru, un ecran negru. Dar, dupa cateva minute, nu cred ca au fost prea multe, fiindca m-am interesat de toata povestea, asa cum au vazut-o altii, mi-a revenit vederea, dar mult mai limpede (aici sunt cam miop, ar trebui sa port ochelari). Ce credeti ca faceam ?! Radeam, radeam cu gura pana la urechi. Inainte de accident, ascultam la radio o emisiune despre Jacky Chan; ca a turnat vreo 80 de filme, si in cutare film si-a rup un picior, si in cutare o mana, in altul bazinu, cred ca nu exista os nevatamat in corpul lui. Si la urma de tot, cireasa de pe tort, zice ca avea si o gaura in cap astupata cu un dop. Si radeam, si radeam, de mama focului: Ce-ai vrut a faci ma, ai vrut tu sa torni o pelicula cat Jacky Chan in 80, si dai si razi… Asta pana sa o aud pe prietena mea, care fusese la volan, ca se bocea, dar se bocea de mama focului: Florineee, iarta-ma Florineee, n-am vrut Florinee si tot asa. Incercam sa-i spun ca sunt O.K, dar degeaba, nu ma auzea, tot o tragea intr-o boceala. No, poate de atunci am ramas asa vesel.., pentru c-am vazut realitatea !
Nu e in opozitie, e alt punct de vedere, si se refera la o situatie diferita.
Și eu am întâlnit-o pe doamna cu coasa.
Prin urmare, iti inteleg perfect punctul de vedere, am trait experiente similare, in care am fost la un pas de ultimul drum… dar aici este alta situatie.
Asa e, asa e ! (dar am si subliniat ca e un caz particular). Am trecut fugitiv peste articolul O Viata Noua; da mai degraba acolo era locul povestii cu Jackie Chan; apoi felul cum mi-am recuperat Corpul Fizic, este si mai interesant. Mi-ar lua insa destul timp sa evoc aceste intamplari, si mai uit la timp, si vad ca de cand am intrat pe File de Lumina, am cam ramas in urma cu proiectul la care lucrez, si pe care trebuie sa-l predau in cateva zile. Ma intreb chiar, cum e mai bine, sa ne tinem de povesti, sau sa le traim ? Cu regret o spun, trebuie sa ma dau la fund pentru catva timp, sper sa revin curand, imi plac povestile de cand eram de-o schioapa; sor-mea, care-i cu 15 ani mai mare, imi citea povestile lui Petre Ispirescu ca sa adorm, iar taica-meu imi recita pasaje intregi din biblie (o stia pe de rost). Am ajuns la 60, si tot copil am ramas. Si tu s-o tii tot asa, ca-i hrana pentru suflet !
Uite ca nu pot sa-mi finalizez proiectul, ca mintea mi-a ramas la bietul om care vrea sa-si puna capat zilelor ! Nici prin cap nu mi-a trecut pana acum, ca tema sufletului pereche, sau a jumatatii ideale, poate avea vreo legatura cu rahatul de La poarta. Si totusi stai asa ca nu-i asa ! Uite ce i-as spune lui Pitagora; ceva ce ne-a spus si Isus acum doua mii de ani: Cand doi va fi Unul, Iata Omul ! Poanta aceste parabole, este Doiul ! (dualaismul). La prima citire (desigur, o citire liniara), Doi s-ar referi, la doua persoane, entitati. Ei bine, ia sa ne aducem aminte de la gramatica de clasa 7-a; Pluralul este definit ca fiind doi sau mai multi. Mi-au trebuit multi ani sa realizez ca doi are aici semnificatia de mai multi, adica de plural (avem carevasazica, UNU, pe de o parte si Doi sau mai multi, de cealalta parte). Sufletul pereche este o proba sugubeata a Tatalui nostru careleneieste in Ceruri (era sa spun care leneveste in ceruri). Daca tu iubesti o singura persoana, iar de celelalte putin iti pasa, atunci jumatatea, sau sufletul pereche iti va fi luat, ca sa ai timp sa-i vezi si pe ceilalti frati si surori din jurul tau. Stiu, Adevarul doare, dar este singurul care te poate elibera ! Acela care nu-si iubeste toti semenii ca pe el insusi, acela sa nu vorbeasca de iubire. Vezi epistola dupa Ioan (x,y), parafrazez: Daca cineva spune ca i-L iubeste pe Dumnezeu, iar pe aproapele sau il uraste, Minte ! Cum sa iubesti pe cineva, pe care nu-l vezi, cand pe seamenul tau, pe care il vezi il urasti.
Si nu mai stiu unde am auzit, cineva spunea: Pana ce ultimul rahat din lume nu va fi spiritualizat, aceasta planeta, nu va cunoaste adevarata civilizatie, aceea pe care o merita !
Si pentru ca am pacatuit, devenind dintr-o data prea seros, hai sa va mai inveselesc putin ! Zice ca doi amici erau la un pahar de vorba (plin, cu siguranta). Unul dintre ei inteaba:
Cand un barbat si o femeie fac dragoste, cine crezi ca se simte mai bine, barbatul sau femeia ?
Barbatul, ii raspunse celalalt.
Ba femeia, amice; uite.., daca te scarpini in ureche, cine se simte mai bine, degetul sau urechea ?!
Morala: Barbat este cel care face fericita o femeie !
Pai, si-atunci ?! Pitagora, cu siguranta este barbat, din cate am inteles. Bre, te-ai uitat cate fete frumoase sunt in jurul tau, numai Ilene Cosanzene, si zane, si numai ingeri de fete. Se zice, ca numai la Singapore ar fi femei mai frumoase ca pe la noi. Nu de altceva, dar stii ca acest atasament firesc pana la un punct, pe care il dezvolti, pe un fond cu siguranta negativ, o afecteaza pe perechea ta astrala ?! Chiar acum ! Exista, daca nu stii, si astral inferior. Daca intr-adevar sunteti suflete pereche, atunci prietena ta, este acum in rezonanta cu vibratiile tale, adica, prin iubirea ta egoista o mentii intr-un astral inferior. Daca tii intr-adevar la ea ridica-te si tu pana in Cerurile Batranului Dan de exemplu, si atunci o poti face fericita si pe ea, iubita ta, chiar si acolo.., dupa cortina unde se afla acum !
Pe de alta parte, daca tu te hotarasti sa-ti iei zilele, in situatia in care esti, risti sa nu te intalnesti cu prietena ta multa, foarte multa vreme de aici inainte(la sfantu asteapta), pentru simplul motiv ca esti intr-o vibratie foarte joasa, si cu asta vei trece si dincolo de cortina; iar pritena ta cu siguranta este intr-o vibratie mai inalta, adica intr-o dimensiune superioara, asa ca acolo unde vei merge, nu mai e sufletul tau perecheee ! Sic !
Pe cand daca ramai aici. pe fundul tau, unde esti acum, si incerci sa iti ridici vibratia, ai sansa sa-ti reintalnesti perechea chiar aici, in aceasta incarnare. Asta pentru ca un spirit evoluat, poate ocupa mai multe corpuri in acelasi timp (vezi filmul Avatar). Sigur, ca nici pe asta n-o stiai.., pune-o de-o parte !
Bre, hai sa punem mana de la mana, sa-l trimitem pe baiat… la Singapore !
Si ca morala pentru toata lumea de pe File de Lumina: Daca la ora actuala suntem 7 miliarde de entitati pe Planeta Albastra, atunci 6 miliarde 999 milioane 999 mii 999 sunt fratii si surorile fiecaruia din noi PUNCT
Am inceput sa-ti simtim lipsa…
Simpatica pilda. Eu cred ca fiecare dintre noi e suficient sa fie atent la poarta sa, sa fie mereu curata, si sa lasam treburile vecinilor in pace. Un om care are grija de sufletul sau, grijile familiei sale,nu are timp de rahatul celorlalti. E adevarat ca faptele ,evenimentele din viata noastra, din pacate sunt in legatura cu mediul din jur…. dar un pas in crearea curateniei generale este de a da propriul exemplu. Ce credeti?
e foarte interesant ,e ok o seara pl.
Va salut pe toti amici acestui site ! Am lipsit cateva zile , iar azi am citit povestea de mai sus! :Overjoy:
O poveste plina de talc, cu o morala reala si aplicabila multora dintre noi. Felicitari Razvan pentru aceasta frumoasa pilda !
E adevarat tot ceea ce Razvan a scris aici,dar in aceste vremuri cand rahatul vine la poarta fiecaruia ce facem ? unde il aruncam ? Toata lumea ila are pe al lui. Ce facem cu cei napastuiti de vremurile acestea cand puhoaiele nestavilite au navalit peste ei ? ii lasam cu rahatul lor ? Haideti,intrun UMANITAR GEST DE PLENITUDINE SUFLETEASCA SI EMPATIE CU CEI OBIDITI SA FACEM O CHETA NATIONALA-gen teledon-ACUM ,ACUM AU NEVOIE DE NOI ! NU SE STIE CAND SI NOI VOM AVEA NEVOIE DE EI…………
Ptr. a-i raspunde d-lui Anghel Gheorghe . Am urmarit si eu inundatiile din diferite zone, realitatea povestii cu rahatul si ceea ce se intampla, e izbitoare. Au venit pompierii sa sape santuri ptr. drenajul strazii si ” vecinii lui Ion si Ghita” il asteptau pe cel ce a dat ploaia sa vina sa curete.
Inundatiile i-au coplesit , nu fac nimic, si merg la crisma sa dezbata pozitia rahatului de pe strada lor.
Necazurile vin la tine în poartă. Ce faci cu ele?
Necazul nu-l ignori.
Ei și-au lăsat problemele în poartă. Acum i-au copleșit. Nu au făcut nimic.
SA MERGEM NOI DIN TARA SA LE CURATAM RAHATUL DIN FATA CASEI ?
Nu vreau sa fiu rea, dar nici ” PICA PARA MALAIATA IN GURA LUI NATAFLEATA !
Cheta natoinala gen teledon e ca, pe o parte( tin sa precizez ca nu toti sunt ca Dorel), le dai si ei de fiecare data tot asteapta.
Sincer imi pare rau sa vad atata degradare (nesimtire) din partea unora. Ce exemplu mai pot fi ei ptr. copii lor ???
Ar trebui citita de cat mai multa lume. E asa simplu de inteles ca gandurile noastre de frica si ura, atrag gandurile celorlalti de aceeasi natura. Scormonim in „rahaturi” inutil, in loc sa fim atenti la atitudinea noastra…
Azi am regăsit acest text într-un mail primit de la un prieten de net. L-am citit atunci cînd a fost postat pe acest site( în ianuarie 2013) , apoi în cartea ta Razvane, dar azi am fost , iarăși , impresionat de adevărul acestei povești, de morala ce se poate trage. Din păcate din 2013 și până azi nu s-a întâmplat nimic semnificativ în scoterea acestui ”gunoi” din porțile multora dintre noi! Să sperăm totuși…Poate……!!! plugins